„Sânge satanic este plin de umor negru”

„M. descrie lumea ce-l înconjoară extrem de rece și de realist. Este ateu, are o prietenă, un prieten, citește foarte mult și a terminat facultatea de filosofie.

Romanul este scris într-un mod direct, fară pudoare. Arată defectele oamenilor și gândurile acestora. Se expune microscopic lumea în care trăiește șefa lui M, o ziaristă agramată.

Când deschizi prima dată cartea, te lovești de un limbaj vulgar care redă foarte bine limbajul actual al tinerilor. M. este un prototip al oamenilor diferiți din zilele noastre. Este un personaj care se comportă în funcție de cum simte, nu de cum ar trebui, de fapt, să se comporte. Se consideră teribilist, dar nu din cauza faptului că se droghează sau bea, ci din cauza faptului că îi plac oamenii care sunt ca el: „pentru că sunt ateu, anarhist, nihilist, narcisist”.”

Continuarea AICI: http://www.revistadepovestiri.ro/maraton/recenzie/recenzie-2-sange-satanic/