„Este o carte care te schimbă, și cel mai frumos lucru e faptul că o face în bine”

„Începută acum mai bine de 2 săptămâni și terminată cu 2 seri în urmă – și asta nu din cauza faptului că nu m-ar fi atras, ba dimpotrivă,- Păpușile e un roman care te ține cu sufletul la gură, care îți induce o serie de sentimente care pot varia în funcție de evenimentele prezentate în carte. De ce am stat atât de mult la ea? Fiindcă îi știam finalul, iar atunci când știi că finalul e unul negativ, nu te grăbești să te desparți, ci să prelungești pe cât posibil momentul. Să te bucuri de toate momentele în parte, și să aștepți răul ca pe ceva firesc și inevitabil, uneori. E ca și cum te-ai pregăti încetul cu încetul să pierzi pe cineva drag, atunci când știi că nu va mai dura mult și te va părăsi.

Astfel am procedat și eu în cazul acestei cărți. Mânată de o curiozitate extremă, am întrebat-o pe prietena mea, care citise cartea în 3-4 ore, să-mi spună finalul, a se preciza că citisem recenzii pe net despre această carte, iar dorința de a o citi era imensă.

După dezvlăuirea finalului, mi-am dorit să citesc și mai mult cartea. Ați mai pomenit așa ceva? Dacă nu, aflați că mi-a plăcut la nebunie iubirea dintre Dora, o puștoaică de 18 ani care cântă rock și se pregătește de bac și Ea: Luna, o tipă care trăiește după propriile ei reguli, care urăște snobismul, iubește petrecerile, marea etc. Luna este tot ceea ce va iubi mai mult Dora. Dora este tot ceea ce îi trebuie Lunei.” (Romina Hamzeu)

CONTINUAREA AICI: http://www.cititoruldecarti.ro/papusile-cristina-nemerovschi/