„Duceam dorul unei asemenea cărţi”

„Nu vă spun cât mi-am dorit aceste cărţi. Şi faptul că acum le am m-a făcut să o citesc pe prima de ieri până azi, într-o fugă teribilă şi între reprize de somn. Cu o cană de capuccino sau de ceai, a fost lectura perfectă. A fost altceva faţă de ce am citit eu în ultima vreme şi altceva faţă de ce am citit de foarte mult timp încoace.
Cartea este despre M., un tip de 25 ani, rocker şi bisexual, perceput ca fiind ateu, satanist, bolnav mintal şi un revoltat împotriva societăţii. El are o iubită, pe R., de 21 ani, şi un cel mai bun prieten-iubit, pe B., care are 15 ani. Viaţa lui e total ieşită din normal, el bea non-stop, se droghează şi face tot felul de lucruri teribiliste nu pentru a atrage atenţia, ci pentru că aşa simte că trebuie şi vrea. Romanul este de ordin psihologic, e imposibil să nu te bufnească râsul la anumite pasaje, e imposibil să nu ţi-i imaginezi pe cei doi băieţi noaptea în cimitir sau la orele de curs de la liceul lui B., unde iese o adevărată debandadă, şi-ţi aduci poate aminte de cum era şi la tine, de caterincă şi de toate cele.
M., prin felul lui diferit de a fi, este plăcut de majoritatea oamenilor, chiar şi el se consideră cea mai importantă fiinţă de pe lume, dar încet-încet este acaparat de iubirea pentru R., o tipă la fel de psihotică şi ciudată. Ea are o soră minoră de 14 ani, pe D., cu care M. se culcă la un moment dat, imaginându-şi că asta va duce la despărţirea lui de R. Dar acest lucru nu se întâmplă.
B., care la început este perceput de M. ca un frate mai mic, care vrea să-l copieze, ajunge iubitul acestuia, cei doi îndrăgostindu-se nebuneşte unul de celălalt. B. este tot un tip cu probleme, la beţie dorindu-şi cu disperare să se culce cu mama lui, o tipă foarte „bună”, înţelegătoare, dar pe care M nu o place, deoarece crede că este falsă.”

CONTINUAREA AICI: http://paginidezisinoapte.blogspot.ro/2014/11/cartea-saptamanii-sange-satanic.html