„Un roman al trăirii, al pasiunii, al introspecţiei”

„Nici nu știu cu ce să încep. De obicei, îmi fac înainte de a scrie un plan de idei, însă acum am de gând să fiu spontană. Trebuie să spun că… în viața mea nu am citit o carte ca asta. Ce m-a atras la ea a fost numele protagonistei, Amalia, la fel ca numele meu, pentru că de mică eram frustrată că nu găseam brelocuri sau magneți cu numele meu. :)) De ceva vreme, tot am auzit de Cristina Nemerovschi și mă gândeam că Pervertirea e un început bun. Și sinopsisul mi s-a părut interesant:
~Amalia, o adolescentă deloc banală, dispare într-o dimineață de decembrie. În căutarea ei pornesc trei prieteni care sunt, în același timp, și suspecți în cazul dispariției tinerei: un scriitor mizantrop și de succes, un pictor fascinat de lolite, dar și de septuagenare, o prostituată atrasă de tot ce înseamnă sex extrem. Revoltele sociale din februarie 2012 constituie, în premieră în literatura română, o parte din fundalul acțiunii. Căutarea Amaliei reprezintă pentru fiecare dintre cei trei o introspecție dură, o permanentă și caustică analiză a umanității degradate. Pe urmele Amaliei, pășim într-un București underground, cu cluburi dedicate sado-masochismului, dar și cu memorabila și fascinanta Cală, un loc desprins parcă din Călăuza lui Tarkovski.~

“Am vrut atunci să o omor așa cum nu-mi mai dorisem să omor pe cineva până atunci. Să-mi apăs mânile aspre pe gâtul ei până ce nu va mai putea respira și va începe să horcăie. Să o privesc în ochi să râd și să scot limba la ea.”, mi-a spus. L-am iubit mult în clipa aia.

Ulf şi Corbu sunt Nemuritorii. Sunt acele persoane cărora spiritul etern de înălţare sufletească este continuu şi de nestăvilit. Sunt acele persoane care ar fi capabile de a se sinucide cu zâmbetul pe buze pentru că existenţa lor va rămâne în univers nu doar ca pe o amintire. Sunt acele persoane inteligente care văd prostia umană şi îşi dau seama… CONTINUAREA AICI: http://cartilaputereaadoua.blogspot.ro/2016/05/recenzie-pervertirea-de-cristina.html