„O carte revelatoare de adevăruri ce multora le este greu să le accepte”

[dropcap]A[/dropcap]m terminat de cateva zile de citit Pervertirea dar imi era teama sa ma apuc sa scriu recenzia, gandindu-ma ca nu o sa reusesc sa scriu despre tot ce a insemnat aceasta carte pentru mine, despre cat de mult am empatizat cu personajele, desi la inceputul cartii le uram pe toate si despre cate revelatii mi-a trezit.

Incep prin a spune ca e o carte altfel. Foarte altfel. Exprimarea e realista si directa, e genul de carte care nu iti serveste invataminte pe hartie, ci trebuie sa le descoperi singur, prin intermediul personajelor si a gandirii acestora, a greselilor lor.

E o carte extraordinara, rupta din viata, care te face sa vezi lucrurile altfel dupa ce o termini, iar cine zice ca nu e o carte buna pentru ca e vulgara, ori nu a citit-o, ori e prost.

Personajele principale sunt trei la numar: Ulf, Corbu si Tara.
Ulf e „conducatorul”, personajul in jurul caruia graviteaza celelalte, un scriitor de succes cu o ura fatisa fata de societate, de oamenii pe care ii considera prosti, „paduchiuti”, limitati.

Corbu este cel mai bun prieten al lui Ulf, un pictor cu tendinte de pedofilie. El nu are aceeasi ura pentru lume pe care o are Ulf, dar le uraste pe Tara si Amalia in mod deosebit, pentru ca are impresia ca ii fura prietenul cel mai bun.

Tara este o prostituata adepta a sexului extrem, ce a ajuns sa practice sexul sado-maso, platit, evident, in cautarea unui sens al vietii. Imi aminteste de personajul principal din 11 minute de Paulo Coelho.
Cei trei pornesc in cautarea Amaliei, o adolescenta de 17 ani mulatra, indragostita de Corbu si prietena buna cu Tara.

Cartea ne prezinta mai mult povestea de viata a celor trei decat ancheta disparitiei Amaliei, in trei perspective, toate foarte complexe si pline de momente de introspectie. Limbajul, care a declansat multe reactii negative, in mare parte exagerate, este, intr-adevar, vulgar, insa necesar pentru a putea patrunde in realitatea lumii personajelor.

Concluzie: o carte foarte buna, care m-a facut sa vad altfel atat lumea cat si arta de a scrie, o revelatoare de adevaruri ce multora le e teama sa le accepte. Merita citita, dar citita cu atentie si cu mintea deschisa, open-minded, cum ar zice englezul.

Nu pot sa ii dau un rang, pentru ca nu seamana cu nimic din ce am citit pana acum.

Cristina Nemerovschi s-a născut pe 10 mai 1980 la București. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București, secția Filosofia Culturii, și un master în cadrul aceleiași universități. În perioada 2006 – 2009 a lucrat ca redactor la revista Metalhead.ro. Din 2009, este redactor al revistei EgoPHobia, unde are și o rubrică permanentă, Cronica nihilistei. 
Sânge satanic, romanul său de debut, a fost nominalizat la titlul Cartea Anului 2010, câştigând şi premiul revistei Tiuk! pentru debut, în cadrul premiilor pentru anul cultural 2010. Într-un sondaj realizat de site-ul Agenția de carte, Sânge satanic a ocupat locul II la cele mai bune debuturi ale anului.
In prezent, scrie la volumul al doilea al cartii Sange satanic, numit Ani cu alcool si sex.

Ramona

Sursa: http://altfel-de-carti.blogspot.ro/2012/10/pervertirea-de-cristina-nemerovski.html