„Știu că aceste cărți vor rămâne, știu că pot schimba și preschimba”

„Mi s-a făcut, săptămânile trecute, un dor așa ciudat de M., de mizantropia și nihilismul lui, de stilul autoarei și restul lucrurilor. Am știut când am terminat Sânge Satanic că nu voi putea rezista prea mult fără să citesc și celelalte cărți, dar am preferat să aștept. Am preferat să aștept pentru că, în mod straniu, nu vreau să termin seria asta, dar vreau să îi citesc continuările, așa că, inevitabil, mă îndrept către finalul ei. Mi-am luat Ani cu Alcool și Sex, pentru că n-am mai putut rezista tentației și am vrut cu-aproape o urmă de disperare- să aflu ce se va întâmpla în continuare. Ca și cum cartea mi-ar fi simțit dorința de a afla continuarea firului narativ inițial, aproape că mi-a zis: „haha, nu-ți arăt ce se întâmplă după nostalgia și melancolia tomnatica cu care a fost încheiat primul volum, nu, nu”. Și așa am ajuns în trecutul lui M., am fost teleportată în România anului 2002.

Am adorat și îndrăgit cartea asta de la primele pagini, când încă nu începuse acțiunea propriu-zisă și totul datorită primului citat. Când l-am văzut, am avut o reacție extrem de ciudată, bizară și restul. M-au trecut apoi câțiva fiori-furnici turbate-și am știu că o să iubesc această carte, am fost sigură de asta. Recunosc, acest lucru poate fi un semn al aroganței, dar nu-mi pasă. Nu-mi pasă că poate pare necredibil faptul că am știut că o carte va fi bună doar pentru simplu fapt că începe cu un citat care-mi place. Am știu că această carte mă va face să simt și să resimt, am știut că va avea ceva special și gata.

Ok, acum marele citat care mi-a dat atâta încredere în propriile instincte este *tobe pe fundal*:

„better to burn out
than to fade away
……
once you’re gone,
you can never come back  (Neil Young)

Acest citat, acest fragment, acestă ruptură a însemnat, într-o vreme, totul pentru mine, a fost muza mea de inspirație, mentorul meu. Acum…și acum e aproape la fel, iar faptul că l-am întâlnit în această carte mi-a provocat niște amintiri și, într-un fel, a aprofundat toată nostaliga pe care aveam s-o simt mai târziu, citind romanul.

Cartea aceasta a fost un amestec ciudat între energie adolescentină, nebunia unei perioade trăite intens, cu toată ființa și o tristețe slabă; o nostalgie stranie care ilustrează trecutul, amintirea și ideea că toate acele aventuri, nebunii și ciudățenii s-au întâmplat de fapt într-un timp care s-a scurs. Și acea nostalgie iese dintre paginile cărții și te lovește și pe tine, te face să simți, să ai impresia că-ți aparține ție, iar apoi ajungi să nu mai distingi sentimentele tale de cele pe care ți le le transmite cartea. Te contopești cu toate și devii una cu ele. E o chestie ciudată, greu de explicat.

Povestea a prezentat capitole din trecutul lui M., așa că, au apărut destul de multe personaje noi. Le-am simțit și lipsa celor vechi. Toată acțiunea nu a avut parcă același farmec fără B. sau R.. Personajele nou apărute au avut farmecul lor, dar nu le-au putut umbri pe cele vechi. Din motive doar de mine știute(glumesc, nici măcar eu nu le știu), furnicile turbate-fiorii- și-au făcut apariția din nou atunci când R. a revenit în cadru. A apărut iar acea stare de nostalgie. Cartea aceasta, la fel ca și prima, m-a purtat de la un sentiment la altul și m-a făcut să devin ușor confuză la un moment dat.

Umorul, veșnicul și profundul umor, nu a lipsit nici din această carte, deși a fost mai puțin. În acestă carte a triologiei s-a pus mai mult accentul pe schimbările pe care le suferă societatea, influențele tuturor factorilor asupra ei. Și când ajungi să-ți dai seama de asta, te întristezi. Am simțit și eu un dor de niște lucruri pe care nici măcar nu le-am trăit, dar poveastea a fost intensă, așa că, pentru puțin timp, am avut senzația că le-am trăit, într-adevăr.

[…]

Acestă carte, la fel ca și Sânge Satanic, poate schimba gândiri, mentalități, oameni. Nu-i poate trezi în totalitate-nimeni și nimic nu mai poate face asta-, dar, măcar le poate crea un fel de orizont propriu, o vedere de ansamblu. Îi poate schimba puțin, mai mult sau chiar complet, dacă-și deschid mintea, dacă sunt gata și pregătiți să înfrunte realitatea cu tot cu cuvintele ei vulgare, indecente și blablabla. Nu mi-a plăcut mai mult decât Sânge Satanic, dar, cred că mi-a plăcut la fel de mult. Când o carte te face să simți, să trăiești, să te schimbi, să-ți reamintești ce-ai uitat, atunci, poți spune că e o carte bună, o carte care va rămâne mult timp de acum. Ei bine, eu spun asta despre primele două volume ale triologiei Sânge Satanic. Știu că acestea vor rămâne, știu că pot schimba și preschimba.”

RECENZIA COMPLETĂ AICI: https://dia6c.wordpress.com/2015/04/15/recenzie-ani-cu-alcool-si-sex-cristina-nemerovschi/