” Când cauți ceva cu disperare, când privești în toate direcțiile, așteptându-l, până la urmă vine.
Astfel au început toate poveștile bune din viața mea. Iubiri, prietenii, drumuri pe care să o iau, cărți pe care să le citesc, filme și seriale pe care să le urmăresc, toate au venit fiindcă le căutam. Nu mereu cu disperare, uneori doar cu foame. Cristina Nemerovschi a fost o astfel de necesitate împlinită de destin sau de vreo forță divină sau de legea atracției. Am avut nevoie de prezența ei în viața mea și a venit. Oricâte cărți scotea, Pervertirea rămânea însă preferata mea. Până la cel mai recent roman, Păpușile, care vorbește despre marile mele obsesii, iubirea și moartea, și care ne arată o cu totul altă față a Cristinei.
O recomand pentru că e o poveste dezbrăcată, vulnerabilă, tristă, care începe cu sfârșitul și reușește, totuși, să mențină suspansul până la ultimul rând.” (Ana Mănescu)
Mai mult, AICI: http://anamanescu.ro/top-carti-2014/
Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri. Ieri dimineață am văzut...
M-a întrebat cineva acum o vreme de ce nu scriu despre cât de frumos miros florile și despre...
(fragment din „Vicky, nu Victoria”) 22. Radu chiar își luase în serios misiunea de a-i face pe elevii...
Am reușit să adun într-un final o mare parte dintre gândurile și impresiile pe care mi le-ați trimis...
0 comments