„O monografie crudă a morții și a iubirii”

„Păpușile – o monografie crudă a morții și a iubirii

•Iubirea – o substanță psihedelică cu dependență cotropitoare
„restul lumii se blurase pentru mine, și numai Luna rămăsese în față, ca într-o fotografie artistică în care vrei să scoți un personaj în evidență”

•Moartea – un sevraj cu tortură atroce
„Și simțeam că nu mai merit nimic, că nu am de ce să fiu eu cea care râmâne, când ea era mult mai bună, mai frumoasă și mai complicată decât mine.”

•Viața după moarte – „Dacă aveam să ramân, urma să am pentru totdeauna o relație cu Luna cea moartă. Viața mea ar fi fost cea compusă din ăia trei ani cu Luna vie, și restul.”

O poveste care are mari șanse să-ți dea tahicardie ventriculară fie pentru că te face să plângi la greu, fie din cauza revoltei pe care o simți când te întâlnești cu giumbușlucurile morții, fie datorită sublimului cărții

Dacă toate cărțile ar fi cârpe pe care să le poți strânge și din care să poți stoarce esența, din cărțile Cristinei Nemerovschi obții la fiecare răsucire un citat superb, demn de a fi considerat mantra. Preferatul meu e acesta: „tot ce putem face mai bun este să reținem ceea ce simțim, să ne scrijelim în amintire momente din astea, să ținem cu dinții de ele, fiindcă fără ele nu prea suntem nimic. Oamenii nu vreun sens dacă dai la o parte chestiile pe care le simt – fără ele, sunt doar apă, păr, oase și carne pe cale să se strice.”” (FLORIN GIURGIU)

SURSA: http://www.goodreads.com/review/show/1138621877?book_show_action=true&page=1