Despre cărți
„De ce Cristina Nemerovschi”
„De ce Cristina Nemerovschi sau de ce
nu iubim femeile?
Pentru că: „Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi și mă droghez în fiecare săptămână.”
TEXT: COSMIN DODOC-MARINA FOTOGRAFII:VLAD BÎRDU
|
Cristina Nemerovschi. Sânge satanic. Roman nominalizat la car- tea anului 2010, reeditat în anul 2011. Am citit romanul iar când m-am întâlnit cu Cristina, mai întâi am amuțit. Nu se pupa ceva între romanul scris din perspectivă masculină, roman dur, deschis, nonşalant, cu coaie şi femeia asta care şi-a comandat o cola, zâm- bitoare şi care abia aştepta să vorbim. La sfârşit am înţeles sau cel puțin aşa cred eu şi o să vă spun şi vouă. Mansardă la Shift, du- minică după-masă. O cafea, un fotograf, două pachete de țigări,o carte în aşteptarea unui autograf, un set de întrebări, un telefon cu reportofon şi aproape două ore de discuții faine. Şi sigur o să vă puneţi întrebarea, aşa cum mi-am pus-o şi eu, de ce Cristina Nemerovschi?
Pentru că îşi spune Morgothya dintr-o copilărie şi un impuls de moment. Scria la o revistă de muzică rock, Metalhead, unde avea exclusivitate. A început să trimită fragmente de roman la
o revistă literară. Da, din Sânge Satanic. Totul are legătură cu
sângele. Chiar şi eşarfa roşie pe care o avea la gât. Numele vine de la trupa Morgoth, normal. Iar pseudonimul i-a rămas lipit ca o mănuşă. Ca mănuşile pe care le avea la interviu, poate. Pentru că îşi va face o pagină personală, cristinanemerovschi.ro. Pentru că a scris Sânge Satanic pe durata a vreo trei ani cu întreruperi şi totuşi nu se observă, romanul este cursiv pentru că a avut per- sonajul principal foarte bine conturat în minte iar acest personaj duce întreg romanul.
Pentru că nu mi-a plăcut titlul romanului, şi el fiind ales sub impulsul momentului. Pentru că nu a avut variante de rezervă
şi pentru că îi pare bine că foarte mulți cititori au trecut peste reacția imediată de respingere, au cumpărat cartea şi nu le-a părut rău. Pentru că i se pare că şi „sânge” şi „satanic” surprind în esență ceea ce se întâmplă în carte, metaforic vorbind. Pentru că pasajul central în care M., personajul principal, scuipă sânge este unul plin şi revoltător şi pentru că sângele este ceea ce nu se transformă în personaje, ceea ce este foarte intim. Pentru că,
mi-a spus în premieră, e posibil să fi fost influențată involuntar de Santa Sangre al lui Alejandro Jodorowsky punând titlurile în antiteză.
Pentru că a vrut să cunoască lucrurile cum trebuie şi pentru asta a făcut filosofia. Pentru că a vrut să facă un alter ego, cum ar fi fost ea dacă ar fi fost bărbat. Pentru că a scris jurnale toată viața ei şi a vrut să se provoace pe sine însăşi şi a preferat să abordeze perspectiva masculină. Pentru că personajul a evoluat şi a început să trăiască singur.
Pentru că i-a venit ideea scrierii primului roman metal din literatura română pentru că a trăit foarte mult în mediul ăsta. Pentru că a ascultat de la vârste fragede metal şi i-a plăcut. Pentru că a vrut prin romanul ăsta să pună pe foaie prin ce a trecut ea până la o anumită vârstă, o carte pe care să o citească peste 20 de ani şi să-şi aducă aminte de ce i s-a întâmplat şi ce a provocat-o să scrie anumite pasaje. Pentru că i se par intere- sante exercițiile de ficționalizare dar a ales să scrie despre ceva ce îi este foarte cunoscut. Pentru că în jur de 90% din ceea ce se întâmplă în roman sunt lucruri trăite şi simțite. Pentru că M. şi
R. îi sunt personajele cele mai apropiate. Pentru că există citi- toare care îi scriu mailuri s-o întrebe dacă M. există şi că ar vrea să-l cunoască. Pentru că romanul va avea o continuare, chiar două. Pentru că în ediția reeditată din 2011 există un preview la următorul roman, tot din perspectiva lui M., acțiunea petre- cându-se cu câțiva ani înainte.
Pentru că M. şi R. au o relație ciudată. Pentru că romanul a început ca fiind un roman de dragoste şi l-a scăpat din mână şi nu îi pare rău. Pentru că B. este un alter ego al lui M. şi D., sora mai mică a lui R. este un alter ego al lui R.
Pentru că îi place Ştefan Bolea şi are multe citate din poeziile lui la începutul fiecărui capitol. Pentru că se aseamănă prin re- voltă, negativism, depresie. Pentru că nu e resemnată, ci revoltată. Pentru că citatele se potrivesc atât de bine încât crezi că au fost scrise special, dar nu a fost aşa. Pentru că a ales stilul fragmentar. Pentru că i s-a părut că fracturismul era cel mai sincer curent literar la vremea aia. Pentru că i-a plăcut Ionuț Chiva.
Pentru că fiecare personaj e alcătuit din mici bucățele care împreună formează un tot unitar iar cititorul completează locu- rile lipsă.
Pentru că am asemănat-o la scris cu Alexandru Vakulovski şi s-a bucurat şi crede că i se potriveşte fraza scurtă şi concisă. Pen- tru că ea crede că cititorul are nevoie de lucruri şocante şi directe pentru că nu mai are timp. Pentru că nu e un roman de acțiune şi că prin frazele scurte el a primit o dinamică proprie. Pentru că îi place umorul sec. Pentru că are de gând să facă un turneu de lecturi publice cu Mihail Vakulovski şi Mihnea Blidariu.
Pentru că recunoaşte că sunt autori care trimit recenzii la propriile cărți şi publicațiile respective le publică. Pentru că publicul a primit foarte bine romanul. Pentru că a fost un critic care i-a reproşat că „domnişoară, dar unde e începutul, unde sunt cuprinsul, încheierea”. Pentru că un alt critic i-a spus că romanul este neverosimil, cum poate fetița aia la 14 ani să facă sex şi să se şi drogheze. Pentru că Horia Gârbea a spus că un absolvent de filosofie în niciun caz nu are cum să fie bisexual şi mai ales nu poate să înjure. Pentru că reacțiile care au bucurat-o au fost cele ale scriitorilor. Doina Ruşti a fost încântată. Pentru că romanul
i-a plăcut lui Emil Brumaru, lui Dan Lungu, lui Iulian Tănase.
Pentru că i se pare părerea scriitorilor mai valoroasă decât cea a criticilor. Pentru că au citit romanul inclusiv oameni liniştiți.
Pentru că a primit critici de la metalişti care îi spuneau că ei nu sunt bețivi, că nu umblă prin baruri. Pentru că a încercat să le spună că este doar un personaj şi pentru că e convinsă că probabil la ei se vede şi lipsa lecturilor.
Pentru că avem în carte de toate, incest mamă-fiu, soră-soră, alcoolizare. Pentru că lucrurile astea îi sunt familiare şi că i se par lucruri normale în evoluția unui personaj sau unui om. Pentru că
M. este un personaj extrem şi pentru că face lucruri într-un pro- ces continuu de autocunoaştere, un personaj cu o viziune întune- cată asupra vieții. Pentru că a ciopârțit-o pe Andreea Bănică.
Pentru că oamenii bisexuali pe care i-a cunoscut au ceva în plus, au dorința de a nu trăi în convențional. Pentru că între M. şi B. există o relație interzisă dar nu este important dacă au făcut sau nu sex.
Pentru că nu urăşte femeile chiar dacă M. este extrem de misogin. Pentru că se consideră antifeministă. Pentru că i se pare că tot ce aduce feminismul, obligând femeia să fie într-un anumit fel, îndeamnă la falsitate. Pentru că are foarte multe persoane
de sex feminin pe care le apreciază. Pentru că romanul are un capitol care se numeşte De ce nu iubim femeile. Pentru că lui Mir- cea Cărtărescu i-a plăcut inclusiv acest capitol. Pentru că a scris finalul cam pe la trei sferturi din roman. Pentru că presupune că noi recomandăm romanul ei pentru că sprijinim artişti tineri şi nonconformişti. Pentru că ne-a făcut un compliment şi pentru că ar recomanda romanul ei ca pe o posibilitate de a explora locuri şi chestii noi, cu mintea deschisă, fără a căuta ceva anume în ea. Pentru că e ironică şi în carte şi în viața reală. Pentru că există jurnalişti agramați. Pentru că i se pare o problemă majoră autosuficiența iar oamenii care sunt aşa refuză să schimbe asta.
Pentru că l-a avut idol foarte mult timp pe Cărtărescu.
Pentru că următorul roman publicat este posibil să fie un
roman despre ce e arta, de ce creăm, ce ne face să ne refugiem
în artă. Pentru că părerea ei este că arta vine din părțile noastre
mai întunecate. Pentru că următorul roman e posibil să fie un fel
de Portretul lui Dorian Gray postmodern. Pentru că personajele
vor fi un pictor, un scriitor şi o prostituată. Pentru că speră să
îl publice prin primăvara lui 2012. Pentru că n-am văzut nicio
referință la Type O’Negative pentru că nu a vrut să încarce cartea
cu foarte multe trupe şi ar fi dat un alt motiv metaliştilor să nu le
placă. Pentru că a primit critici că „romanul e de căcat pentru că
M. ascultă Slayer”. Pentru că sunt oameni cărora li se pare că se
poate scrie foarte uşor un astfel de roman. Pentru că nu este doar
o carte în care M. îşi povesteşte aventurile lui erotice. Pentru că
ar cumpăra primul roman emo dacă ar apărea.
Pentru că i se pare că următoarele ei cărți ar putea fi citite de
cei cărora le-a plăcut cartea asta sau de cei cărora nu le-a plăcut
dar cred că au văzut ceva potențial. Pentru că vrea să vină cu plă-
cere la lansarea Arte & Meserii. Pentru că i-a plăcut foarte mult
articolul cu Andrei Ruse şi interviul cu Iulian Tănase.
Pentru că este francă şi sinceră şi nu evită să spună asta. Pen-
tru că la Gaudeamus se prezintă Cristina şi pentru că este de fapt
o ființă foarte caldă care şi-a decantat o perioadă bună din viață.
Şi pentru că sper că acum totul se pupă şi are sens. Şi pentru că
sper că veți citi Sânge Satanic. Şi pentru că sunt sigur că veți mai
auzi de Cristina Nemerovschi.
Cosmin Dodoc
80 • revistaartesimeserii • decembrie 2011
0 comments