[dropcap]V[/dropcap]ă mărturisesc că atunci când am început să citesc „Sânge satanic” am avut un sentiment de nelămurire.
– Ce naiba, sunt beat? m-am întrebat eu uitându-mă încă odată la coperta cărţii. Sus pe copertă scria: Cristina Nemerovschi. Dacă n-am luat-o razna, ăsta e nume de femeie! Dar ceea ce citesc eu este scris de o mână de bărbat.
Da, asta e impresia mea, că acest volum a fost scris de un bărbat! Până la urmă ăsta este un compliment fantastic pentru autoare.
Romanul ăsta nu poate fi încadrat sau aliniat nicăieri. Nici nu l-am pus în bibliotecă pentru că nu ştiu unde să-l încadrez. Bibliotecile mele (pentru că am mai multe corpuri) sunt ordonate după tot felul de criterii. Ei, cartea Cristinei nu am reuşit s-o categorizez nicăieri. Aşa că a rămas pe noptieră. E mai bine pentru că o am aproape şi îmi trag din ea energia de a scrie zilnic câte ceva. Cartea asta este vie, o simţi că pulsează de viaţă. Trăirile de zi cu zi ale adolescenţei (şi nu numai) izvorăsc din ea!
Nu se citeşte uşor şi pentru cei foarte sensibili e chiar periculoasă. Poate să li se facă rău de la stomac. Cartea nu se poartă cu mănuşi cu noi cititorii, ba chiar ne calcă puţin în picioare. După ce o citim ieşim puţin şifonaţi. Dar în orice caz, nimeni nu poate fi indiferent în faţa „Sângelui satanic”. Poţi să te îndrăgosteşti de această poveste rebelă sau să o urăşti. Te obligă să trăieşti lectura şi să intri în vâltoare!
Este un volum care m-a lăsat cu gura căscată dar şi cu o emoţie în inimă, emoţie ce se ascunde în spatele limbajului dur. Trebuie să încerci să citeşti dincolo de cuvinte şi atunci vei pătrunde într-o lume fantastică.
Nu voi încerca să vă povestesc cartea, ar fi şi imposibil pentru că n-am talentul scriitoarei şi i-aş face un deserviciu. Trebuie să vă faceţi curaj şi să citiţi voi povestea din „Sânge satanic”. Veţi constata că ţineţi în mână o carte deschizătoare de drumuri!
Iulian Sîrbu
Sursa: http://iulianes31.wordpress.com/2011/09/13/%E2%80%9Csange-satanic%E2%80%9D-impresii-de-lectura/
0 comments