„Eroii au carne, sunt autentici”

[dropcap]I[/dropcap]eri, cand Bucurestiul era animat de voiosia spaniolilor si puhoaie de oameni incepeau sa se scurga incet, incet catre meci, eu ma indreptam agale catre o lansare de carte. Pentru ca, pe de-o parte, se spune ca e bine sa te afli in preajma oamenilor catre a caror ocupatie aspiri si pentru ca primul capitol al cartii “Sange Satanic” al Cristinei Nemerovschi m-a intrigat si m-a captivat.

Cristina Nemerovschi, o autoare de succes in Romania, care a rupt cu romanul mai sus amintit, dar de care habar nu am avut pana acum cateva zile cand, cum, necum, am primit pe Facebook o invitatie la evenimentul de lansare a noului material epic, “Pervertirea”.  Si uite-asa am ajuns pentru prima data in Club Control (nu ma trageti de urechi, sunt hotarata sa mai ajung, mai ales ca aici pune muzica un vechi coleg si prieten, Nicolar – chiar acel Nicolae cu Tara Nimanui de la Guerrilla).

Ca sa scurtez o poveste oricum, nu prea lunga, lansarea in sine n-a fost mare lucru. Vreo trei domni – l-am retinut pe Ciprian Macesaru, au vorbit cum altfel, decat de bine, despre “Pervertirea” si despre Cristina Nemerovschi, care, conform spuselor unuia dintre dansii, ar putea avea la un moment dat sanse la premiul Nobel pentru literatura. Asa sa-i ajute Dumnezeu, zic, caci sangele satanic nu-i, pana la urma, decat o metafora. Aerul era respirabil, lumea, putintica (sa fi fost meciu’, feisbucu, ora, habar n-am). Ceea ce conteaza insa este ca citind-o pe Cristina Nemerovschi, descoperi o alta lume, o lume de care nu ai avut habar. Cel putin, mie asa mi s-a intamplat. Si de aceea am vrut s-o vad pe autoare la fata – o fiinta mititica, cu un par lung, superb, pe care mi-o imaginam aplecata asupra laptopului, lovind de zor in tastatura, si oamenii care o populeaza. Sa le respir aerul si sa-l simt. Doar ca participantii la eveniment pareau normali – cat am stat eu acolo nici n-au fumat joint-uri, nici n-au facut sex in buda si nici n-au folosit cuvantul care incepe cu p*. Si doar nu era din cauza mea.

Am vrut sa ies din bula mea roz, sa descopar altceva. O lume total pe dos fata de cea spalata si parfumata in care ma invartesc de obicei. Din punctul meu de vedere diferenta dintre cele doua este similara cu ceea ce se spune despre barbati. Cum ca ar fi de doua tipuri cei care o fac (se masturbeaza) si cei care nu recunosc.

Dat fiind ca lansarea nu s-a lasat cu senzatii tari, odata ajunsa acasa (era vreo 2 dimineata), m-am napustit, infometata, asupra cartii proaspat lansate: “Pervertirea”. Marturisesc ca “m-a prins” asa cum m-au prins “Cei trei muschetari” prin clasa a IVa. Nu vreau sa vorbesc despre subiect sau despre personaje. Gasesti informatii pe net. Fara sa fiu prietena sau amica cu autoarea, spun doar ca este o carte bine scrisa. Cu mult curaj. Cu forta. O carte in care cuvintele obscene – parca mai putin numeroase decat in prima, nu deranjeaza. Pentru ca ele se integreaza in limbajul personajelor, in starea lor naturala, fara a fi utilizate doar de dragul senzationalului. Eroii au carne, sunt autentici. Atat de plini de viata incat stiind ca mai toate operele literare pleaca de la o experienta traita de autor, ajung sa ma intreb ce a facut Cristina Nemerovschi: a fumat jointuri, a facut sex in grup, s-a jucat la un moment dat de-a prostituata?

Iti recomand aceasta carte cu atat mai mult daca faci parte din categoria celor care merg zilnic la program cu masina proaspat spalata, hainuta apretata si ochelarii de firma pe nas, care isi spala creierii prin Centrul Vechi sau prin Fratelli. Sunt mari sanse sa te identifici cu personajele – macar din punct de vedere al unor trairi pe care incerci sa le ascunzi chiar si fata de tine insuti.  Si, desigur, sa descoperi un alt Bucuresti si altfel de bucuresteni. Care ar face o doamna in varsta – baba, ar spune personajele Cristinei, sa-si dea cu palma peste gura si sa se inchine.

Andreea Billig

Sursa: http://prinorasulbucuresti.wordpress.com/2012/05/10/liber-la-pervertire/