„Vicky, nu Victoria”

„E rebelă, ocazional nu poartă lenjerie  intimă şi detestă din suflet prostia. E pusă pe farse ocazional inocente, ocazional sadice. E Vicky, nu Victoria, îşi urăşte prenumele şi e gata să te taie cu cuţitul dacă nu respecţi această regulă.

Adolescenta conturată de Cristina Nemerovschi în ultimul ei roman, nymphette_dak99, nu e un personaj realist, aşa cum nu sunt nici peripeţiile ei concentrate în decursul a 24 de ore, după regula aristotelică pe care nu ştiu dacă Cristina şi-a propus s-o respecte sau nu. E o esenţializare a revoltelor, a nemulţumirilor,  a nevoii de epatare, a teribilismului şi a hormonilor adolescenţei. E un fel de Gavroche la  feminin, cu beligeranţa necanalizată de existenţa vreunei revoluţii. E un  simbol al nevoii adolescentine de a răspunde cu un deget mijlociu mizeriilor vieţii.

Cristina Nemerovschi a devenit, încă de când a lansat Sânge Satanic (2010), un fenomen în rândurile celor tineri – şi nu e de mirare. Abilitatea ei de a culege nuanţe, reacţii, replici specifice apartenenţilor acestei vârste pare nesecată. Ca şi plăcerea de a le contrapune lumea adulţilor limitaţi, închistaţi în idei fixe, morţi pe interior şi inapţi de a face un simplu exerciţiu de imaginaţie.

Poate că rebelii cu sau  fără cauză ai Cristinei Nemerovschi sunt doar oglinzi ironice şi necruţătoare asupra societăţii, aşa cum şi peripeţiile lui Holden Caulfield erau o admirabilă incursiune în mediocritatea americană. Cert e că duritatea  lor e  de suprafaţă. Ca orice adolescent al acestui pământ, Vicky e 99% dragoste. Ştie să ierte cele mai stupefiante trădări într-o singură secundă. Evident că vorbim de partea de 99%  ascunsă sub nivelul mării.”

LORENA LUPU

Editorialul a apărut aici: http://book-land.ro/Vicky-nu-Victoria