„Nymphette a fost mind blowing; cât se poate de genială”

„And… finished!

Pfui, și ce mai carte!

Sincer, nymphette a fost mind blowing; cât se poate de genială. Și o să încep cu ratingul: 5/5; da, da, cred că era deja cât se poate de evident.

Cu ce să încep?

Cu Vicky. Vicky e o fată de 13 ani și 4 luni cu un curaj și o hotărâre amețitoare. Nu doar că pleacă singură din Brașov ca să ajungă la București, la majoratul iubitului ei, dar pe drum mai face și o grămadă de tâmpenii sadice și amuzante, ce mențin cititorul în priză încă de la începutul cărții.

Ea nu-i your usual girl, cu fundițe și pantofiori roșii, care să tacă și să facă tot ce zice adultul de lângă ea. Nu, din contră. Este o rebelă cu o personalitate puternică, ce excelează prin modul ei de a vedea lucrurile și de a le pune în aplicare, iar asta o face cât se poate de memorabilă.

Datorită capacității sale de a ironiza lumea asistăm la niște evenimente deopotrivă amuzante și triste. Amuzante pentru că e cât se poate de tare să vezi cât de idiot poate fi un om și triste tot din aceeași cauză. Vicky ne prezintă felul ei de a vedea România de azi, fără să-i pese că ar putea deranja pe cineva cu părerile sale. Și trebuie să recunosc că sunt în totalitate de acord cu ea. Am regăsit în mintea ei aceleași idei care se află și în a mea, iar asta e plăcut; e sentimentul ăla care îți spune că nu ești singurul care gândește într-un anumit fel, că aparții de un grup restrâns și că vei avea mereu un loc în interiorul său.

Totuși, ce poate șoca este faptul că ea, la doar 13 ani, are deja niște opinii puternice în ceea ce-i privește pe cei din jur. Unii ar putea spune că filozofia ei și felul în care se comportă o depășesc. Unii ar putea zice că la 13 ani niciun copil nu ar putea gândi atât de matur, însă Vicky nu este orice copil. (Și pe bune acum, cunosc destule persoane mai în vârstă ca mine care se comportă și gândesc ca niște ratați, așa că nimic n-ar trebui să mai surprindă cititorul român.) Datorită faptului că a crescut în preajma lui Tedy, fratele ei mai mare, care e în stare să-și urmeze propriul drum în viață și să filtreze evenimentele așa cum știe el mai bine, Vicky a dobândit câteva calități. Își adoră fratele, îi iubește felul de a fi și îl urmează peste tot. Tedy este un exemplu pentru ea, este mai presus decât oricine altcineva din viața ei și ar fi în stare să facă orice pentru el. Dacă Tedy ar dispărea într-o zi, Vicky s-ar evapora odată cu el, pentru că legătura pe care cei doi o împart este una puternică și profundă. Desigur, unii m-ar putea contrazice cu părerile lor răsuflate, invocând etica și morala, apoi aducând dezgustul în discuție și pretinzând cât sunt ei de puri și cât de mult luptă pentru ce e corect pe lumea asta. Obvious, tot genul ăla de oameni care se complac în ignoranță și nu pot trece de barierele mentale sunt cei care vor avea de comentat.

Al doilea lucru care a influențat-o puternic pe Vicky a fost Întâmplarea. Dacă înainte de Întâmplare era numai sora mai mică, care încearcă să urmeze modelul fratelui mai mare, după ea, Vicky a devenit cumva o minte independentă.”

CONTINUAREA poate fi citită aici: http://nebuniaisifacelocprintrenoi.wordpress.com/2013/08/11/recenzie-nymphette_dark99-de-cristina-nemerovschi/

(sursa: http://nebuniaisifacelocprintrenoi.wordpress.com/2013/08/11/recenzie-nymphette_dark99-de-cristina-nemerovschi/)