Zona de confort

Se folosește mult în ultima vreme expresia “zona de confort” și, ca orice expresie folosită prea des, ajunge să ni se pară un clișeu; dar, de fapt, ea chiar desemnează ceva real, ceva ce e aproape o boală a zilelor noastre. Eu văd zona de confort a cuiva ca o cadă plină cu apă, în care respectivul e scufundat complet – de fiecare dată când ceva tulbură liniștea perfectă a apei, individul devine agresiv, frustrat și înfricoșat. Dacă îi bagi doar un deget în apă, vede asta ca pe o amenințare, ca și cum te pregătești să-l scoți din spațiul ăla cunoscut și să-l arunci în lume.

De asta foarte mulți oameni se simt ofensați de artă: pentru că arta nu bagă doar un deget în apă, ea aruncă direct un bolovan acolo, iar cada dă pe dinafară. Uneori, bolovanul poate fi chiar colacul de salvare pentru individul care se bălăcește în zona de confort, dar el e prea speriat ca să vadă asta.

Cu cât stai mai mult în zona de confort, în cada plină cu apă, cu atât ajungi tot mai puțin viu. Soluția e să ieși în fiecare zi din cadă, ba chiar și din baie, ba chiar și din apartament, ba chiar și din bloc. Să schimbi constant apa. Să te obișnuiești cu toate temperaturile. Să te provoci iar, și iar, și iar.

Asta dacă vrei să rămâi viu.

Dacă nu, nu.