„Romanul acesta m-a ajutat să îmi regăsesc drumul”

„Cartea mi-a plăcut foarte mult, dar consider că încă nu sunt suficient de trecută prin viață ca să o înțeleg așa cum trebuie. Cu toate astea, mi-a amintit de anumite perioade din viața mea, unele mai ciudate ca altele.
Teoria Cristinei cu privire la fani și idolii lor mi se pare interesantă, dar cred că în ziua de azi lucrurile stau un pic altfel pentru că idolii generației mele nu mai sunt oameni mișto de la care ai ce învăța, ci vedete prefabricate. Probabil că acum vedetele nu mai sunt oameni ca Lola, dar dacă ști unde să cauți, găsești și persoane ca ea în lumea starurilor.
În Rockstar am avut senzația că autoarea nu a pus accentul pe extremism, droguri sau sex, ci pe feeling-ul pe care îl ai după ce pierzi pe cineva drag. Anumite lucruri nu le-am înțeles pe deplin pentru că, așa cum am mai zis, nu am trecut prea mult prin viață ca să o înțeleg.
Într-un fel, ceva din acest roman m-a făcut să mă simt un pic aiurea, știind că de la Marilyn Manson sau Lzzy Hale am ajuns să idolatrizez formații k-pop comerciale. Rockstar m-a făcut să ascult din nou metal, genul pe care îl adoram acum ceva timp.
Cum a spus și Cristina, Rockstar e un fel de continuare a romanului Păpușile, în legătură cu ce ar fi făcut Dora la câțiva ani după moartea Lunei. Ambele cărți au reușit să mă întristeze și să mă facă să mă gândesc la ce aș face eu dacă ar muri cineva la care țin. Probabil că după ce aș fi tristă o perioadă… CONTINUAREA AICI: http://catrinaionescu.blogspot.ro/2016/06/rockstar-de-cristina-nemerovschi.html