„Portretul adolescentului contemporan”

„Luând o pauză de la cărţile premiate cu Nobel, m-am decis să citesc un roman lăudat pentru originalitatea scriiturii şi redarea cât mai clară a întâmplărilor. Mai exact, este vorba de nymphette_dark99 al autoarei Cristina Nemerovschi.
Despre ce e vorba în nymphette_dark99?

nymphette_dark99 – tânăra misterioasă de pe reţelele sociale şi Vicky în realitate, dar niciodată Victoria, este rebela de 13 ani care obişnuieşte să petreacă nopţile prin baruri, savurând zeci de beri alături de prietenii ei, fără a se gândi la viitor.

Nici noaptea aceasta nu este diferită, singura excepţie fiind gândurile care o poartă cu câteva ore înainte, când îl va întâlni pe iubitul ei, Dev, la majoratul acestuia. Astfel, fără baterie la telefon, fără bani şi fără jacheta ei preferată, uitată în vreun bar, este hotărâtă să ajungă prin orice mijloc din Braşov până în Bucureşti, în aceeaşi noapte.

De aici începe întregul şir de peripeţii prin care Vicky trece, fiind adeptă a necunoscutului şi neînfricată, prin mânuirea cu dibăcie a armelor albe pe care le poartă mereu cu ea. Personajele pe care Vicky le cunoaşte de-a lungul traseului au în comun atracţia sexuală, motivul pentru care, nu de puţine ori, acţiunea suferă multe întorsături de situaţie, de-a dreptul extreme.
Ce mi-a plăcut la nymphette_dark99?

În primul rând, este de admirat abilitatea scriitoarei de a reda acţiunea într-o formă aparent “neşlefuită”, precum paginile unui jurnal, cu un conţinut de sine stătător şi îmbinarea acesteia, totodată, cu uşurinţa citirii. Odată ce începi să o răsfoieşti, este dificil să o laşi din mână, datorită redării acţiunii într-un mod cât mai captivant.

De asemenea, o altă laudă care i se cuvine scriitoarei este datorată capacităţii sale de construcţie a unui personaj cu un caracter atât de puternic, încât unii s-ar teme de ea. Vicky are vârsta unei copile care încă iese în faţa blocului să se joace, dar are mintea unui adult. Comportamentul său rebel, mai ales faţă de părinţii săi, ar putea fi văzut de cititorii de vârste mai înaintate de-a dreptul inoportun, pe când pentru cei mai tineri poate fi un motiv pentru care Vicky să le devină idol. Astfel, încă de la început, ajungi fie să o urăşti, fie să o urci pe un piedestal pe tânăra noastră aventurieră, ceea ce, dintr-o perspectivă obiectivă, reprezintă o dovadă a unei construcţii a personajului cât mai solidă.

În privinţa personajelor, facem cunoştinţă cu oamenii care au un impact asupra vieţii lui Vicky, doar din perspectiva acesteia, totul fiind redat la persoana întâi, prin rememorările unor evenimente marcante şi reflecţiile ei asupra acestora. Astfel, ne este prezentat tabloul familiei sale – o familie destrămată, care doreşte să păstreze aparenţele unei familii fericite în faţa prietenilor, motiv pentru care Vicky şi fratele său, Tedy, îşi urăsc părinţii. În schimb, singurele persoane pentru care Vicky ar face orice sunt Tedy, Dev şi prietena ei, Coco.

Relaţia dintre cei trei, Vicky, Tedy şi Dev, este una asemănătoare celei din filmul The Dreamers, al lui Bertolucci, raportându-mă la legăturile strânse dintre cei doi fraţi, aproape metafizice, dar şi la relaţia mai multă decât sexuală dintre Vicky şi Dev. Cei trei alcătuiesc un triunghi al sentimentelor greu de definit în cuvinte, depăşind barierele erotice spre o afiliere spirituală.

Fiind denumită şi Lolita contemporană, autoarea ne dovedeşte motivele pentru care Vicky poartă această titulatură, prin intermediul personajelor întâlnite de-a lungul călătoriei până în Bucureşti. Avem de-a face cu stereotipuri româneşti precum camionagii perverşi şi manelişti, rocker-ul pe motocicletă, pocăitul ipocrit şi alţii. Toţi aceştia cad în plasa frumoasei fete, aparent o victimă uşoară, însă ajung, în cele din urmă, să fie chiar ei victimele.

Un alt aspect demn de punctat, care ajută la captivarea atenţiei cititorului este inserarea unor elemente din trecutul lui Vicky în rememorările ei, fără a le finaliza la prima descriere, ci relatând bucată cu bucată fragmente care, la finalul romanului, ajung să întregească imaginea de ansamblu. Acest aspect contribuie foarte mult la conturarea personajului, fără de care trăsături definitorii ale adolescenţei nu pot fi identificate.”

Recenzia integrală poate fi citită aici: http://amdoar18ani.ro/nymphette_dark99-cristina-nemerovschi/