„N-am citit recent o carte mai bună”

„Despre Cristina Nemerovschi știm prea multe – dar evident că nu suficient sau nu ceea ce trebuie. Dovada este faptul că e încă văzută drept Satana sau măcar vreo urmașă a Necuratului care intră-n casele oamenilor cumsecade prin cărțile ei nepotrivite (tipic nouă, nu știm exact cum și de ce, ne curg bale nătângi când trebuie să argumentăm, dar știm noi că nu e bine și că nu-i frumos, că halal de popor de ortodocși care nu cade în ispită așa ușor, că, că și alte că-uri).

N-am citit recent o carte mai bună decât asta sau una care să descrie mai bine, mai fin și mai în detaliu societatea asta actuală dominată de degrabă-pupători-de-moaște și degrabă-donatori-la-biserici. Ca o primă impresie ai putea să spui că romanul ei este unul cu circuit închis, că se referă la scriitori, e cu și despre lupte interioare și exterioare pentru a da naștere vreunei opere sau capodopere, despre chinul de a publica și despre alte cazne livrești. Dar chiar nu, e vorba de mai mult: despre cum suntem noi, românii.

Sigur, generalizările și stereotipizarea nu fac cinste omului, dar prin ele ies la iveală niște adevăruri pe care nu le mai susținem (și împotriva cărora cred că ar fi util să mai luptăm din când în când), și nu le mai susținem de dragul de a arăta, ostentativ, cât de americani și cât de corecți politic suntem, că multiculturalism, că diversitate, că vorbe goale și concepte care sună superb, dar fără sens și utilitate practică, aici și acum.

Te trece prin multe cartea asta; încă nu știu dacă e meritul Cristinei că a format un personaj așa puternic și autentic, care te amuză dându-ți fiori siniștri atunci când face ceva, orice.”

Anca Elena Zaharia

RECENZIA INTEGRALĂ AICI: http://hyperliteratura.ro/un-autor-roman-pe-care-mama-ta-n-ar-trebui-sa-l-citeasca/