„Sânge angelic”

„Ştiu, e ruşine, e de-a dreptul de căcat, dar eu abia ieri am apucat să citesc Sânge satanic, cartea colegei mele de suferinţă şi partenerei mele de afaceri livresco-erotice Nemerovschi.

Şi remarc, din nou, că idioţii care înjură cartea că e dark & creepy sunt din nou nişte vite proaste care clămpăne din gură fără să ştie despre ce. Şi, pe măsură ce văd cum jigodiile sinistre care latră aiurea pot influenţa imaginea publică a unui om, a unei cărţi sau a orice, pentru că toţi credulii zic: “Sigur ştie Stan Popică despre ce vorbeşte, altfel n-ar behăi cu atâta încredere în sine” îmi vine să pornesc într-un turneu al morţii. Adică, să mă strecor noaptea în locuinţele tuturor celor care bat câmpii despre o carte pe care n-au citit-o / despre un spectacol pe care nu l-au văzut / un om pe care nu-l cunosc / un film pe care, şi să le tai limba cu o foarfecă ruginită, să moară de septicemie.

Satanismul romanului ăluia e un pretext. Un pretext pentru nevoia de autenticitate care ne chinuie pe unii dintre noi, cei care nu se mulţumesc să placă vulgului, care nu cerşesc aprobare şi care caută să definească cine sunt de fapt. Şi este una dintre cele mai delicate, mai emoţionante, mai senzuale, mai suave şi totodată brutale poveşti de dragoste din câte am citit. La prima vedere, credeam că Nemerovschi are un timbru mai masculin decât mine. Citind-o în profunzime, nu doar fragmentele pe care le scoate pentru lecturi, îmi dau seama că în realitate, eu sunt mai cinică, mai sictirită de prostia omenească, mai băşcălioasă şi mai rea, pe când Nemerovschi e un suflet sensibil şi căutător de repere, care scrie despre rău cu o durere conţinută.

Ţara asta e de căcat! zice clişeul preferat al tuturor larvelor mizere, care nu fac nimic să schimbe asta. Păi, puleţilor, dacă e de căcat, primii care o faceţi de căcat sunteţi chiar voi, prin faptul că perpetuaţi căcat fără să-l filtraţi prin acea parte a corpului vostru, complet părăginită şi atrofiată, care la alţii se numeşte creier. Vorbiţi despre ceea ce aţi citit, sau tăceţi dracu’ din gură. O fi greu?”

Lorena Lupu