A apărut ediţia a doua a romanului “Sânge satanic”

[dropcap]E[/dropcap]ditura Herg Benet anunţă apariţia celei de-a doua ediţii, revizuite şi adăugite, a romanului “Sânge satanic”, de Cristina Nemerovschi, unul dintre cele mai remarcabile si controversate debuturi ale anului 2010.

Romanul Cristinei Nemerovschi a fost comparat deopotrivă de critică și cititori cu opere-cult precum “Trainspotting“,“Catcher in The Rye“ sau “Requiem For A Dream“.

O carte al cărei personaj principal se autocaracterizează succint, printr-o frază devenită deja celebră: “Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână”.

Mizantropie, droguri, moarte, chefuri sălbatice, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, jocuri perverse, crimă, animale ciudate care îți apar in somn… Poate un roman să abordeze teme atât de atractive și în același timp să fie literatura cât se poate de autentică? Răspunsul este categoric afirmativ în cazul romanului “Sânge satanic”.

“Până la urmă, toţi ar trebui să avem sânge satanic, dacă asta e antidotul la uluitoarea, nesfârşita prostie omenească. Romanul Cristinei e un obuz gata să explodeze în capul tuturor celor cu gusturi proaste şi al ignoranţilor”, scrie criticul literar și romancierul Felix Nicolau pe coperta celei de-a doua ediții a cărții. Acesta mai caracterizează debutul Cristinei Nemerovschi astfel: “Un roman atât de viu, de actual, în care disperarea în faţa umanităţii ratate se exprimă printr-un umor mortal. Inteligenţă, viteză, vocabular verde, autentic. Citind, îţi aduci aminte că mare parte dintre cei care și-au dat viaţa la Revoluţie au fost rockeri. Critică nemiloasă şi zurlie, cartea mai este şi un imn închinat naivităţilor şi entuziasmelor adolescentine. Niciodată clişeistică, exprimarea este spectaculoasă. Asemenea unui skijet, aş zice, dacă nu aş urî tot ce ţine de tehnică. Sânge satanic este un manual de igienă a creierului în timpuri când capetele majorităţii bolborosesc de toxine şi slănină. Toţi ne regăsim între pagini – de la manelişti, până la babele din troleu, sau îndrăgostiţii cinici sub clar de lună.”

La rândul său, prozatoarea Doina Ruști conchide: “Sânge satanic e o carte excepțional scrisă, care nu seamănă cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clișeele scrisului și creează o viziune epică atât de convingătoare încât, citind-o, te simți imediat contaminat de aventura adolescenței răzvrătite!”

În prefața cărții, Ștefan Bolea scrie: “Există trei modalități de a recomanda romanul autoarei: este o re-trăire a adolescenței, o descriere a infernului și primul roman cu metaliști din literatura română.”

O carte alertă, îndrăzneață, poetică, necenzurată, extremă, pe care n-o poți lăsa din mână.

Un limbaj dur, așa cum este și societatea actuală. Personaje pline de culoare și savoare, întâmplări captivante. O căutare dramatică și intensă a sinelui pe care ne este tot mai greu să ni-l păstrăm. Un manifest împotriva prostiei, conformismului, minciunii. Un deznodământ care iscă întrebări.

Despre titlul romanului, Cristina Nemerovschi scrie următoarele: “Atributul “satanic” sugerează și un alt aspect, o altă idee prezentă în roman: arta adevărată se naște din întuneric, urâțenie, durere. Artistul creează în clipele de profunzime, de confruntare cu sinele său dezgolit, iar aceste momente sunt întotdeauna dureroase. Fericirea îl face să se îndepărteze de creație. Personajul principal al cărții crede că artistul lasă ceva în urmă pentru că simte exact defectele acestei lumi, vrea să umple găurile acesteia – într-o lume perfectă, creația ar fi lipsită de sens. „Satanismul” sugerează haos, suferință, hidoșenie, neclaritate și, totodată, o stare propice creației.”

 “Sange satanic“ a fost nominalizat la titlul Cartea Anului 2010 și inclus în numeroase topuri literare.

Prima ediție a romanului s-a epuizat în câteva luni de la apariția pe piață.

Ediția a doua conține și un preview de 11 pagini din continuarea la „Sânge satanic”. Tot în această ediţie puteţi citi şi un interviu inedit cu autoarea Cristina Nemerovschi, precum şi numeroase opinii critice.