Scene de sex

În dimineața asta m-am uitat la nori și mi-am amintit de o… hai să zicem doamnă, deși… În fine, o doamnă care făcuse o obsesie bolnavă și oarecum suspectă pentru mine și, timp de vreo 3 ani de zile, comenta la orice știre apărea în legătură cu cărțile mele. La un moment dat, se întreba “doamna”: “Cum este posibil ca pe fiecare pagină din Sânge satanic să fie câte 25 de scene de sex???, voi știți că sunt 25 de scene de sex pe pagină!, Editura care a publicato știe??!”

Am intrat într-un dialog vag sarcastic cu dumneaei și mi-am exprimat scepticismul față de afirmația respectivă: de obicei, eu scriu scene de sex cât de cât detaliate, nu ar avea cum să încapă 25 pe o pagină, poate doar în situația în care pagina ar avea dimensiunea unui cearșaf.

“Mincinoaso!”, m-a pus la respect, promptă, doamna. “Vrei să-ți citez eu acuma din cartea ta nerușinato?”

Am acceptat provocarea. Mi-am scos o bere din frigider. Doamna s-a dus, așa cum mă așteptam, la preview-ul gratuit al cărții de pe Scribd, singurul de care avea habar și pe care-l citise vreodată, și a început să citeze din primul capitol:

“Ia, ia uite… Ce zice! “FUCK the world!” Poftim!!! SEX!!!!!”

“Ah”, am comentat eu, “…astea!”

“Vezi? Vezi?! Uitete cum minti!!! Pe cine crezi că prostești fetițo?!!! Ia uite, alta!!! “Hai în plm la casa de la munte”. Poftim! Și încă unu că deja îmi vine să vomez… Încă unu: “O știu, dă-o în plm!!” Așa scrie aici pe pagină, eu decât citez. Atâtea scene nepermise!??!! Sex oribil, vulgar!!!!”

Am întrebat-o dacă, de fiecare dată când citește genul ăla de expresii, chiar vizualizează o scenă de sex. Și dacă se excită.

A bătut în retragere: “Eu? Eu nu fac așa ceva… Mie îmi place decât literatura de valoare!!!!”

Păcat, m-am gândit, chiar m-ar fi interesat cum arată scena de sex din mintea ei când citește „Fuck the world”. Poate o orgie fără sfârșit? Între cine și cine? Între M. și restul lumii? Între M. și mările și oceanele planetei? Participau oare și animalele? Toate, sau pe rând?

Păcat că n-o să știm niciodată.

PS. Doamna în cauză s-a transformat, după un timp, în personaj. Apare în romanul „Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes” sub numele Varvara Vagonet 🙂