„Cărțile Cristinei miros a revoltă!”

”

Vicky e o adolescentă de 13 ani cât se poate de rebelă: fuge de acasă prin Vamă când are chef, ascultă muzică rock, se droghează, are 3 iubiți, face sex cu fratele ei și motto-ul ei e ‘Live fast. Die young’.

Tedy o cam face lată, a fugit de 3 ori împreună cu Vicky în Vamă în acel an, iar acum a dat foc școlii. Nimeni nu știe ce mai e cu el, și mai ales dacă e prins, iar Vicky e disperată în a-l găsi.

Continuarea romanului ‘nymphette_dark99’ aduce o serie de amintiri ce sunt scoase la lumină prin prisma lui Vicky. Ce s-a întâmplat după călătoria sa către majoratul lui Dev? În ‘Vicky, nu Victoria’ vei afla cum au decurs încă câteva luni din viața acesteia.

Părerea mea:

Îmi amintesc de perioada în care am citit cartea ‘nymphette_dark99’ și era pe vremea aceasta, cu un an în urmă; fix când se dădeau simulările și eu uitasem cartea într-o bancă. Îmi amintesc că eram lipită de ea și la școală, așa cum am fost și de continuarea ei. Au găsit-o niște profi care au și citit foarte mult din ea (nu de alta, dar se pare că în timpul simulărilor poți face cam ce vrei), iar reacția lor a fost să-mi explice că această carte (de nyphette vorbesc) este ‘foooooarte violentă’. Am dat din cap zâmbitoare și am zis: ‘Da. Nu o să pun în practică nimic.’ Nu știu de ce am povestit asta, dar uite că a trecut un an și nu am omorât pe nimeni și continui să citesc și literatură clasică și literatură contemporană și am fost și în Vamă (unde nu m-am luat la bătaie cu nimeni). Pe scurt: hai să fim serioși oameni buni, această carte nu o să vă transforme în drogați, nimfomani, criminali, psihopați sau altele. *Am simțit nevoia să spun asta pentru cei care își fac două cruci când aud de asemenea cărți și mai aruncă și cu blesteme în toată familia autorului*.

Revenind, îmi place foarte mult Cristina Nemerovschi.Are o flexibitate în scris și o mobilitate aparte, se vede că scrisul e elementul care o caracterizează și în care se regăsește. La această autoare se vede experiența pe care a dobândit-o în ani de scris, tranzițiile între anumite momente și amintirile ce curg de la sine și te îmbăiază într-o senzație de confort. E un anumit sentiment când citești Nemerovschi, ca o nostalgie de vară, ceva melancolic, presărat cu acțiune, ce-ți aduce adrenalina din sânge la cote nebunești. Cărțile Cristinei miros a revoltă! Ce miros sublim!”

Continuarea: https://yukiblack.wordpress.com/2015/11/27/vicky-nu-victoria-de-cristina-nemerovschi-recenzie/