
Despre cărți
„Lolita anului 2013”
„Poate că ar fi de așteptat să spun că nymphette_dark99 a fost o lectură șocantă. Poate că unii cititori așa o vor găsi, în timp ce alții nu vor fi impresionați în aceeași măsură. Până la urmă, la fel ca în cazul oricărei alte opere, totul depinde de cititor.
Personal, am citit prima carte relativ similară cu mai bine de 10 ani în urmă, iar de atunci am tot întâlnit povești construite pe diverse schițe la fel de tulburătoare. Așa că nu pot spune că acum am fost șocată de ceea ce am citit, deși ar fi absurd să neg faptul că autoarea a dat naștere unor personaje greu de uitat. Oscilez acum între mai multe impresii amestecate, pentru că o astfel de lectură nu are cum să te lase cu o părere foarte clară. Unele lucruri mi se par obișnuite, unele puțin exagerate, altele relativ normale, dar în același timp, greu de acceptat, tocmai pentru că vin în contrast cu normalitatea pe care am trăit-o eu la vârsta adolescenței.
Cristina Nemerovschi o aduce în prim plan pe Vicky. 13 ani, cu păreri foarte clar definite în legătură cu orice, cu o viață sexuală activă, o familie destul de dezorganizată, cu o libertate totală, o viață socială în care cuvintele „alcool” și „droguri” sunt la ordinea zilei, cu tendințe „ușor” criminale, tendințe pe care le regăsim și la fratele ei, lipsită de orice fel de limite, cu un trecut ce include și nuanțe de lesbianism și adulter. Revoltător? Da și nu. Așa cum am spus mai devreme, totul depinde de cititorul care parcurge povestea.
Primul lucru ce mi-a venit în minte în momentul în care am terminat cartea a fost acela că, de fapt, mare parte dintre lucrurile citite nu ar trebui să surprindă. Adolescența este vârsta revoltelor, a experimentelor, a descoperirilor, vârsta la care ești tentat să testezi lumea din jur, oamenii și pe tine însuți, în toate felurile posibile. Sexul, drogurile, alcoolul și petrecerile sunt până la urmă lucruri normale. Majoritatea adolescenților încearcă cel puțin o dată în viață să tragă un fum de… ceva, să se îmbete, să facă lucruri interzise. Cât despre sex… mai e nevoie să spun că e probabil unul dintre cele mai intrigante aspecte în acea perioadă? Ceea ce șochează poate este vârsta protagonistei. Și totuși… dacă în perioada adolescenței părinților noștri astfel de lucruri erau descoperite abia pe la 18-20 de ani, iar generația noastră le-a încercat pe la 15-17, nu este oarecum de așteptat ca adolescenții de astăzi să le testeze chiar mai devreme? Mai ales că ei sunt generația care a crescut sub influența deschiderii totale către Occident și a tuturor schimbărilor apărute odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei. Nu este neapărat ceva cu care să fii de acord, care să te bucure sau să ți se pară normal, dacă faci parte dintr-o generație născută înainte de anii ’95-2000. Dar privit obiectiv, pare totuși să fie destul de firesc și, mai mult, este un proces ce nu poate fi controlat. Nu înseamnă neapărat că acești copii vor ajunge rău. Nu înseamnă că vor rămâne mereu în perioada aceasta în care experimentează. Nu înseamnă că toți sunt proști, slabi, răi, leneși sau dezinteresați. La fel ca oricare altă generație, și aceasta va da naștere unor oameni de excepție, unora medii și altora care vor forma pătura de jos. Lucrurile par poate mai grave doar pentru că întreaga situație a țării și a lumii în general este incertă, pentru că schimbările tot mai rapide care au loc sunt cu două tăișuri, pentru că totul se mișcă într-un ritm mai accelerat ca până acum, iar omul este în general circumspect în fața necunoscutului.”
Continuarea recenziei poate fi citită aici: http://www.bookblog.ro/recenzie/lolita-anului-2013/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+bookblogro+%28bookblog.ro%29
0 comments