„V-o recomand cu drag pe Cristina, scrie al naibii de bine și n-ai cum să te plictisești citindu-i cărțile”

„Vicky e o adolescentă rebelă, inteligentă, ironică până în măduva oaselor. O să vă cucerească imediat. Rămânând singură în Brașov și având la dispoziție doar o zi pentru a ajunge la ziua iubitului ei, Dev, în București, trece prin tot felul de peripeții și întâmplări comice. Comice pentru noi, cititorii, în niciun caz pentru șoferii care o transportă până la destinație. Sub învelișul acesta „hands in the air, I don’t care” , Vicky este măcinată de Întâmplare, care s-a petrecut de ceva timp și care i-a lăsat urme adânci. Pe la finalul cărții, ea va afla adevărul despre Întâmplare, reușind cumva să meargă mai departe și să spere la un mâine. Mâine… Ce ciudat sună, așa-i? Pentru un om care nu reușește să-și vadă viitorul…

Având o relație defectuoasă cu părinții, Tedy, fratele ei, e singurul sprijin din preajma ei. Singura persoană la care poate apela oricând, care e acolo de fiecare dată. Ea nu-și poate imagina viața fără Tedy, fără năzbâtiile și glumele lui. Relația lor bine sudată mi-a amintit de relația la fel puternică dintre personajele romanului Când Dumnezeu era iepure. Chiar dacă adolescența lor e una plină de încercări și mai puține reușite, Tedy și Vicky sunt doi luptători, care vor deveni două persoane cu capul pe umeri, știu asta.

Sub masca pe care fiecare dintre noi o purtăm, se ascunde adevăratul nucleu al ființei noastre. Și cred că NICIODATĂ, dar NICIODATĂ, nu e bine să judecăm oamenii după aparențe. Oamenii care merită să fie cunoscuți, bineînțeles. Pe care destinul ni-i scoate în cale cu un motiv. Nu mă refer la specimenele care ne populează țara ( maneliști, fanatici, perverși, proști fără speranță). La ăștia, prima impresie e de obicei cea mai bună. Nici o șansă să se schimbe.”

Recenzia întreagă aici: http://cititoriferoce.weebly.com/blog/maine-cristina-nemerovschi-nymphette_dark99