„Una dintre cele mai profunde povesti de iubire despre care am citit vreodata”

“Cand fericirea ta depinde de o singura persoana e simplu, imi spuneam pe atunci. Nu trebuie decat sa faci tot ce poti ca sa tii langa tine persoana aia.S-o faci sa-si doreasca si ea sa ramana acolo, Sa simta ca este unde trebuie, ca nu se poate altfel. Ca e completa doar cand e cu tine. La dracu’ cat de greu poate fi?”

” Luna nu traieste in Dora cu adevarat, acum nu mai sunt o Dora simpla, sunt o DoraLuna sau o Dora Minodora si Luna Betiluna. Luna fusese blanda si buna, si frumoasa. Fusese genul de om la care e greu sa ajungi si sa-l cuceresti, cu toate ca era atat de deschisa, atat de exuberanta si de nebuna. Fusese o femeie care stiuse dintodeauna sa ofere oamenilor ceea ce meritau, stiuse atat de bine sa separe apele, sa descopere acei oameni unici, inteligenti, alaturi de care orice clipa era o provocare sis a-i rasplateasca cu prietenia ei.Reusise mereu sa nu se piarda pe ea; cati dintre noi se pot lauda cu asta? Fusese cea mai sensibila si cea mai cinica fiinta, cea mai provocatoare, cea mai impulsive. Luna iti lasa, de multe ori, senzatia ca ea este cea care creeaza zi de zi lumea noastra- ca o vrajitoare care umbla pe strazi cu un fir rosu de lana atarnat de rochia lunga, si tot ce atinge firul asta rosu prinde imediat viata. O iubisem pentru ca semana cu partea din mine de care imi era frica, si o iubisem pentru ce era in plus fata de mine.”

“La ce mai e buna iubirea, daca ea nu poate salva pe nimeni de la moarte?”

Poate ca nu sunt descrise toate detaliile, toate senzatiile, pasiunile, nebuniile acestei iubiri dincolo de prejudecati si chiar de limite, dar este una dintre cele mai profunde povesti de iubire despre care am citit vreodata, si detailand, cititorul isi poate imagina senzualitatea si suavitatea sentimentului de dezgolire a sufletelor, ce de fapt ramane un mister si ramane doar a celor doua suflete. Superb. 

“Una vez en la vida debo encontrar dentro de mí una noche de agosto mi alma perdida que arroje al mar”

CONTINUAREA AICI: https://inkmarksonemptydreams.wordpress.com/2015/01/31/papusile/