„Pentru că a pus libertatea și originalitatea pe hârtie”

„Ieri s-au lansat Unicornii Cristinei Nemerovschi, eveniment unde ar fi trebuit să vorbesc (dacă nu aveam laringită). Întrucât i-am rămas datoare cu niște vorbe o să vă spun acum, și probabil mult mai bine, de ce Cristina Nemerovschi este nemuritoare.

Nu pentru ce se zvonește prin blogosferă și pe social media, cum că ar fi vampir, zână, vrăjitoare sau reîncarnarea Contesei Bathory. Nu e nici măcar unicorn, nu în sensul mitologic cel puțin. Nu pentru că a scris o carte (șase, ca să fiu exactă). Ci pentru că toți tinerii pe care ea îi influențează astăzi și care vor ajunge doctori, profesori, scriitori, avocați, economiști, muzicieni, Oameni Mari când vor fi oameni mari vor spune în interviuri, discuții amicale sau povești pentru nepoți că s-au apropiat de literatură citind-o pe ea. Pentru că toți adolescenții care se uită în jur și nu mai au speranță în lume sau în țară, toți care se simt singuri într-un ocean de mărunțișuri, toți cărora scepticii încearcă să le spulbere visele își recapătă speranța când o citesc pe ea. Nu sunt singuri. Nu sunt nebuni. Nu sunt boemi. Nu sunt scursuri ale societății. Sunt singura noastră speranță. Și, citind-o, își dau seama de asta. E nemuritoare pentru suflul de încredere pe care îl dă altora. Pentru că a pus libertatea și originalitatea pe hârtie și le-a dat înspre devorare. Pentru că pune bucățele din ea în toți cei pe care îi modelează.

Și știu că un om care este un exemplu pentru adolescenți ar trebui să aibă grijă la fiecare pas. Dar mă interesează mai puțin cum a scris. Am mai zis-o. Trebuie să realizăm că oamenii nu iubesc cărțile pentru înjurături, sex, droguri și muzică. Pe astea le pot obține foarte ușor în viața reală. Le iubesc pentru noțiunile aproape utopice pe care Cristina le promovează în fiecare carte. Partizană a sincerității și a libertății, a alegerii și a individualismului, asta e ea. Și asta caută oamenii. Cine a citit-o a văzut și romantismul, și sensibilitatea, și idealismul, nu numai depravarea și exacerbările. A văzut că acolo nu e ură față de oameni, ci dezamăgire. Nu e abandon, e pretenție. Cristina are așteptări de la oameni pentru că vede că ceea ce e în noi ne-ar putea face atât de fericiți, dacă nu ne-ar fi prea teamă. Dar ea nu a renunțat. Nu a plecat. Nu s-a sinucis. Nu și-a luat un job într-o corporație. Cristina a scris. Mult. Colosal. Sfâșietor. Când intri în pielea personajelor ei ai impresia că nu există reguli, limite, că e dreptul tău să alegi binele (sau răul), pentru că vrei, nu pentru că trebuie. Iar când ieși (și aici zace de fapt genialul efect) nu te apuci de droguri tari, orgii, infracțiuni, cum se tem mulți, ci ai curajul să faci un pas în plus pentru tine. Unul mic. Unul suficient. Ziua 1, momentul 1.

Unii ar putea spune că astfel de cărți se vând doar pentru țâțe, iarbă și cuvinte indecente. Pentru toți cei sceptici spun cu certitudine că dacă ar vrea, Cristina ar putea scrie o carte curată ca lacrima. Și ar avea același efect. Dar obsesiile noastre ne conduc. Personajele noastre au viața lor. Nu avem dreptul să le cenzurăm. Ar fi o crimă la fel de mare ca a ne impune nouă înșine să nu fim autentici. Iar publicul este, până la urmă, juriul. Ei, cititorii, fac sau distrug cariera unui scriitor. Ei știu foarte bine ce aleg de pe rafturi, ce răsfoiesc în autobuz sau metrou, pe sub bănci sau birouri, ce iubesc. Ei sunt singurii care au dreptul să spună că o carte le-a salvat viața. Sau ziua. Sau prânzul. Și motivul pentru care Cristina este nemuritoare, lăsând deoparte faptul că s-a răspândit în atâtea trupuri, ca un virus (a se citi antidot), este că pe cărțile ei nu se va depune niciodată praful.

Cristina nu mi-e dragă pentru că e parte importantă din Herg Benet, unde am publicat. Am publicat la Herg Benet pentru că ea mi-e dragă. Pentru că la un moment dat, când eram în cel mai mare hău al existenței mele, am citit-o pe ea. Și nu a fost unicul, dar a fost unul dintre catalizatorii mei. Mulțumesc și chapeau, madame!

Mâine, de la 5, brașovenii și cei care au drum pe acolo se pot întâlni cu Cristina, dar și cu Kiki Vasilescu la CenaKLUbul TIUK numărul 32. A nu se rata.”

Ana Mănescu

Mai mult aici: http://anamanescu.ro/sange-satanic-cristina-nemerovschi/