„Ne întoarcem în lumea geniului, în lumea lui M.”

„Ne întoarcem în lumea geniului, în lumea lui M., un M. tânăr, adolescent; același M., doar că ceva mai diferit. Ați priceput ceva? Sigur nu.

Ani cu alcool și sex, un titlu perfect care îți dă o idee destul de bună despre conținutul cărții, chiar dinainte de a te apuca să o citești. Acest volum ne duce cu zece ani în trecut, la momentul în care M. împlinește 18 ani, la momentele în care plecatul în Vamă și statul la terase erau încă plăcute, la momentul în care lumea nu era atât de fixată asupra banilor și a carierei, momentul în care lumea încă trăia.

Credeam că nu o să-mi placă acest M., deoarece nu mai e înconjurat de B., R. și D., însă m-am înșelat. Alt an, altă gașcă, aproximativ același A. și aceiași maidanezi, distracție de două ori mai multă. Și, cumva, același M.

Persoanele care au făcut parte din trecutul lui sunt mai memorabile decât cele din prezent, te gândești la ele cu o anumită nostalgie, devii melancolic deoarece știi că pe unele dintre ele nu ai cum să le mai vezi decât în amintiri.

Pe măsură ce au apărut în viața lui M. îmi spuneam că nu o să-mi placă, că poate o să le detest, că poate sunt niște maimuțe ciudate pe care nu o să le înțeleg, dar din nou, m-am înșelat. L-am adorat pe Machi – cu toate că tipul avea undeva la 40 de ani, pe Cofrag, Sab și Elena. Mi-a plăcut chiar și de Elavaca, cu toate că de ea mi-a fost mai mult milă.

Întâmplările pe care M. ni le povestește te țin treaz, alert, cu rânjetul pe buze și nu îți dau voie să lași cartea din mână; fapt testat.

M. ne poartă prin toate cluburile tari din București, pe la o nuntă răsuflată, prin bodegile din Vamă și prin trecutul său. Sunt clipe în care râzi și petreci alături de el, însă vine un moment în care dai pagina și tot amuzamentul dispare, se instalează tristețea și un ușor regret în sufletul cititorului. Ajungi, ca cititor, să te gândești la lucrurile care nu s-au întâmplat sau la cele care s-au întâmplat, doar că n-ai avut acces la ele. Apoi, te întrebi și tu, odată cu M., la ce bun să înveți niște rahaturi care nu ne ajută să fim pregătiți în fața morții?

Avem și ocazia de a cunoaște o parte din gândurile Elei, una dintre iubitele lui M., o femeie de vreo 24 de ani, care încearcă să dea tot ce are mai bun din ea pentru a deveni un copywriter de succes. Ela e modelul femeii proaste, naive, care face eforturi pentru a arăta bine și pentru a-i mulțumi pe cei din jur. Ela este unul dintre stereotipurile feminine ale secolului 21 care, pe alocuri, pornește o revoltă patetică împotriva misoginismului, dar care nu realizează că pentru a fi mai mult decât o zdreanță penibilă trebuie să demonstrezi că ai și ceva în balonul prins pe umeri.

Da, mi-a fost milă de ea, la fel cum îmi e milă și de toate animalele care mă înconjoară, însă, într-un fel, și-a meritat soarta. Din punctul meu de vedere, Ela nu a avut 24 de ani, ci undeva sub 18, mentalitatea ei naivă și inflexibilă transformând-o în bătaia de joc a tuturor.

Recunosc acum că prezentul lui M. e puțin cam trist! R., în ochii mei, nu mai e ceea ce a fost, D. cred că se maturizează, până și A. pare că se schimbă. B. face 18 ani și în el îmi pun toată speranța, însă mie îmi e dor de Machi și Cofrag, de flirturile dintre ei și M. și de filozofia de viață a lui Machi, un personaj care a reușit cu adevărat să mă întristeze.

Însă suntem în prezent, alături de M., și ne dăm seama că lumea e din ce în ce mai proastă, că acum contează doar să ai o carieră, căci în viziunea unora, doar asta te face om și nu ceea ce ai în interiorul cutiei craniene.

Aș putea comenta și tot comenta despre subiectul ăsta și despre disprețul, dar și amuzamentul pe care mi-l insuflă, însă probabil că nu m-aș opri prea curând.

Lumea se duce de râpă.

Am priceput și mai mult că trecutul nu mai poate fi schimbat, că trasul pe nas, fumatul ierbii, alcoolul, sexul și tufișul scuipător de vrăbii nu vor mai fi ce au fost odată.”

Articolul integral poate fi citit aici: http://beauty-fantasies.blogspot.ro/2013/03/recenzie-ani-cu-alcool-si-sex-sange.html