„Lectura romanului poate fi dificilă, inconfortabilă, jignitoare, iluminatoare”

„Sange Satanic este o carte care are tot ce-i trebuie. Poate nu-i chiar un mod potrivit de a incepe o recenzie, dar e prima chestie care imi vine in minte. Ca cititor, romanul Sange Satanic te satisface pe toate planurile:
– are personaje mortale, care traiesc si dupa ce ai terminat de lecturat epilogul si apoi cuprinsul de la sfarsitul cartii, cu speranta naiva ca ar mai putea fi o pagina ascunsa la final…
– umor cat cuprinde; pe langa ca este un umor inteligent, de calitate, este si foarte variat: avem comic de situatie, de limbaj, umor negru, satira, ironie, personaje introduse in carte cu scopul clar de a fi ridiculizate (si oare pe cati nu ne incanta acest procedeu, daca e sa fim complet sinceri?…)
– mesaj! un mesaj clar, bine definit, si, cu toate acestea, pentru ca Sange Satanic este o carte buna, mesajul este lasat partial si la interpretarea cititorului… Sange Satanic nu iti da mura in gura nimic; te incita sa descoperi propria ta filozofie de viata, daca esti in stare sa ai una
– stil; Cristina Nemerovschi scrie cursiv, simplu, exploziv, pe alocuri struneste cuvintele, ca apoi sa le elibereze cu o sarja nimicitoare; cred ca multi o vor compara cu Chuck Palahniuk, dar in opinia mea, scrisul Cristinei este putin altfel, mai sofisticat si nuantat, mai putin americanizat, daca imi este permis termenul…

Sange Satanic iti produce, in timpul lecturii, o gama variata de sentimente. Participi alaturi de personaje, ca intr-o carte de aventuri pentru adolescenti, te bucuri, suferi, te instristezi. Apoi, parca dintr-o data, Cristina Nemerovschi zice: Stop!, iar M., B., D. si R. trec intr-un plan secundar, pentru a ne infatisa, in prime-time, societatea manelizata, jegoasa, corupta in care traim. Sange Satanic nu e doar un roman de dragoste, asa cum nu e doar un roman filozofic; este si un roman puternic social. Nimeni nu scapa ironiei muscatoare: nici pitipoancele, nici jurnalistii analfabeti, nici manelistii, nici corporatistii indobitociti de sistem, transformati in oameni fara fete.

Cristina Nemerovschi scrie despre lucruri si idei pe care le-am avut cu totii, la un moment dat. Meritul cartii este insa constructia remarcabila, captivanta a personajelor, felul in care fiecare din cei 4 tineri teribilisti si aproape geniali isi gaseste propria cale, propriile lui valori.

Lectura romanului Sange satanic poate fi dificila pentru unii, inconfortabila si jignitoare pentru altii, care se vor regasi in tipologiile ironizate de autoare, dar si iluminatoare pentru altii. Pentru mine, a fost o revelatie. Nu credeam ca literatura pe care o fac autorii romani poate fi si asa, vie si originala, despre viata de langa noi, despre lumea prin care trecem zi de zi.”

Andrei Badea