„există părinți care au citit atât “nymphette_dark99”, cât și „Sânge satanic”, și le-au recomandat din proprie inițiativă copiilor”

…
4. Am auzit opinii destul de controvesate privind “Nymphette_dark”. Credeţi că este o carte pe care o poate citi oricine, sau trebuie lăsată în bibliotecă până se trecem de o anumită vârstă?

Eu cred că poate fi citită de oricine are vârsta personajului principal, a lui Vicky, sau a trecut de această vârstă. Vicky are 13 ani. Cred că orice adolescent de 13 ani este asaltat zilnic de foarte multă violență, de un limbaj nu tocmai cuminte, de foarte multe imagini erotice, iar acest asalt practic se face din toate părțile – pe stradă, la școală, în emisiunile de la televizor, pe site-uri, în ziare și reviste, în muzică, în filme. Cred că o carte ca “nymphette_dark99” nu doar că e pe nedrept acuzată că ar fi singura responsabilă cu “pervertirea” adolescentului, ci cred că, dimpotrivă, ea îi poate deschide foarte mult mintea și-l poate face să discearnă, să vadă mai multe nuanțe ale realului. De pildă, diferența între un talkshow cu expresii vulgare difuzat la o oră la care orice adolescent se poate uita la televizor și o carte ca “nymphette_dark99” este aceea că, dacă în cazul talkshow-ului singurul scop este acela de a atrage audiență, romanul transmite în schimb un mesaj – limbajul agresiv este folosit de personaje deoarece exprimă revoltă, exprimă sentimente care fac parte dintr-un întreg, au o finalitate. Cred că o carte ca “nymphette_dark99” îl poate face pe adolescent să-și pună întrebări în legătură cu lumea în care trăiește, iar acesta este un lucru bun, indubitabil. Cred că există o diferența enormă între violența și limbajul vulgar care nu au nicio finalitate, sunt folosite din obișnuință, pentru a șoca sau pentru că este la modă, și folosirea lor cu un scop artistic, acela de-a sugera stări, sentimente. În tot ce am scris până acum, violența nu a fost folosită de dragul de a o folosi, ci pentru că există altceva în spatele ei – o idee, un mesaj. La fel și în cazul limbajului autentic, necenzurat, și nu tocmai cuminte.
Am avut surpriza să aflu că există părinți care au citit atât “nymphette_dark99”, cât și „Sânge satanic”, și le-au recomandat din proprie inițiativă propriilor copii, cu vârste chiar mai mici decât cele la care aș fi recomandat eu, de pildă, să fie citite aceste cărți. Înseamnă că ei și-au dat seama că aceste romane ar putea fi instructive, într-un fel sau altul. Au înțeles că există multe lucruri esențiale dincolo de ambalajul dur, care îi sperie pe cei ce se opresc la acesta.

5. Ce credeţi că v-a adus uriaşul succes? Să fie noroc, muncă, iubirea faţă de literatură?

În primul rând, mulțumesc pentru cuvintele tale frumoase! Nu știu dacă este într-adevăr un “succes uriaș”, cum l-ai numit tu, dar pe mine mă bucură enorm faptul că romanele mele sunt citite, iar cititorii lor își doresc să mă cunoască, vin la lansări, la lecturi cu publicul, îmi trimit propriile lor creații… Cred că toate elementele pe care le-ai enumerat tu contează la fel de mult. Sigur, în primul rând este plăcerea de a scrie, fără de care eu sunt convinsă că nu aș fi făcut nimic; eu sunt o persoană ușor hedonistă și nu pot face cu pasiune constantă decât lucrurile care mă captivează, care îmi imprimă un ritm, cele în care mă regăsesc. Dincolo de plăcerea scrisului este, evident, multă muncă. Chiar dacă de cele mai multe ori plăcerea de a scrie este atât de mare încât nu conștientizezi că este vorba de muncă, totuși ea există. Muncă și perseverență. Oricât de repede ai scrie și oricâtă inspirație ai avea, un roman nu se scrie peste noapte. Trebuie recitit, trebuie rumegat, trebuie să-l porți cu tine în minte nonstop, să-ți clarifici acolo exact ce vrei să transmiți cititorului… Apoi, când e gata prima versiune a manuscrisului, trebuie să recitești din nou, să corectezi, să vezi dacă este ceva de eliminat sau de adăugat. Este personajul destul de coerent? Am spus totul despre el? Se leagă acțiunea? Și așa mai departe… Și dincolo de toate astea, este și noroc, evident, dar nu în sensul norocului de a trage lozul câștigător – este acel noroc de-a rezona cu cititorii tăi. Cumva, de a fi pe aceeași lungime de undă cu ei. Am întâlnit scriitori inteligenți, cu multe idei, cu perseverență, dar care, dintr-un motiv sau altul, nu puteau cuceri cititorii prin cărțile lor. Nu vorbeau pe limba cititorilor.

Interviul integral poate fi citit aici: http://yukiblack.wordpress.com/2014/01/02/interviu-cu-cristina-nemerovschi/