Impresii Rezervaţia unicornilor

„Momentul acela când mai ai doar o sută de pagini până la finalul unei cărţi bune şi realizezi că tre’ să te opreşti, să le economiseşti, să le faci să mai ţină, măcar puţin, măcar o zi, că prea se termină repede şi prea o să-ţi fie dor… — reading Rezervația unicornilor” (Reliana Andra)

*

“Prima carte scrisa de tine pe care am citit-o a fost Ani cu alcool si sex…A ajuns la mine din intamplare; m-au atras atat titlul, cat si coperta. Si inca de la prima pagini, am plonjat in lumea nebuna si sofisticata din cartile tale…Cata nebunie, dar si cat adevar! Cumva incepi sa crezi ca lumea din cartile acestea este facuta special pentru tine, ca sa te lasi absorbit acolo in poveste, printre personajele geniale. Stii, este exact cum spunea o prietena de-a mea: dupa ce ii citesti cartile Cristinei Nemerovschi, orice alt scriitor ti se pare plictisitor si banal. Nici o carte nu te mai prinde la fel de tare. Dar stii ce este cu adevarat minunat si superb? Momentul in care afli ca scriitoarea ta preferata a mai scos si alte carti pe care inca nu le-ai citit. 🙂 Esti ca un serial pe care il adori inca de la episodul pilot si bucuria pe care o simti cand afli ca are deja 4-5 sezoane!…” (Adina)

*

“Și cartea asta a fost ceva cu totul neașteptat și genial :)) Într-o noapte am terminat-o, dar sfarsitu’ a fost ceva de genu: „Aaaa, hai, coaie, eu credeam ca mai e si pe spatele foii ceva, FUCK”… Ar fi super pe viitor să reîntâlnesc personajele undeva, poate in cu totu’ alta carte, asa cum am intalnit o pe Tara. Afost neasteptata mutarea asta. Dar geniala. La unele faze, cand zicea cate un personaj ca se duce sa fumeze o tigara, lasam cartea si ma duceam si eu la o tigara :)) Ce mai, a fost super.” (Marius Penescu)

*

„Nu e greu de înțeles de ce M. a devenit un model pentru adolescenții care au citit trilogia Cristinei Nemerovschi. Spre deosebire de mulți alții din generația sa, el știe cum ar arăta lumea, “dacă ar fi să reînceapă.” Știe tot ce ar trebui să existe într-o lume perfectă, în care să poți respira. Iar asta nu-i deloc puțin lucru.” (Alexandru Petria)

*

„Cartea asta mi-a cutremurat realitatea, mi-a dat întrebãri acolo unde aveam certitudini. Mi-a dat insomnii, temeri, angoase. Și întrebãri, nu numai despre prieteni şi Prieteni, ci şi despre mine.

Și aşa pe final, am vrut sã vã pun un citat care m-a dat şi mai mult peste cap. Zicea A. cã toţi oamenii vor pleca la un moment dat din viaţa noastrã. Siguranţa cu care o zicea era…dacã mai folosesc iar “cutremurãtor” o sã mã dau cu capu’ de masã. Era ca şi cum cineva te-ar fi luat şi te-ar fi bãgat într-un butoi cu apã rece. Gãsiţi voi un cuvânt care sã ilustreze chestia asta. Dar cum nu am cartea, pentru cã o citeşte Miku, iar pe Fb nu am gãsit citatul, va pun altul:

„Și am înțeles că iubirea nu mă făcea un bou trist, patetic, așa cum îi face pe mai toți oamenii. Iubirea nu însemna, pentru mine, capitulare și maturizare. Nu însemna că renunț. Dimpotrivă, iubirea mă făcea să vreau să lupt. Iubirea mă făcea să vreau să fiu tot ce aș putea fi vreodată. Iubirea mă îndemna să plec să-mi caut o lume și să caut, să caut cu ochii închiși, să caut turbat, disperat, până când aveam să găsesc una perfectă. Și potecile alea două, de care mă temusem dintotdeauna, pe care umblau de mână iubirea și moartea, iubirea în tine, moartea în afara ta, uneori schimbând pervers rolurile între ele, păreau cele mai firești lucruri care ți se pot întâmpla.”

Ȋncã ceva şi acum chiar închei: nu mã luaţi cu “dar nu mi-ai zis nimic despre carte”. V-am zis cã e genialã şi cã stârneşte în tine sentimente şi contradicţii, te scoate din starea de leguma care ia totul ca fiind acolo şi pus deoparte pentru el.

Dacã asta nu vã face sã citiţi cartea, atunci mergeţi sã vã uitaţi la televizor pe OTV.” (Ramona Badea, http://suflet-visator.blogspot.ro/2014/03/rezervatia-unicornilor-o-recenzie-mult.html)

*

„Rezervaţia Unicornilor, ca şi primele două romane ale trilogiei, abundă în situaţii comice care te fac să râzi în hohote în metrou, acasă sau la şcoală, când citeşti cartea pe sub bancă în timpul orelor, pentru că nu o poţi lăsa din mână. Mai menţionez una singură aici, doar pentru că eu însămi am atras priviri mustrătoare în metrou când am izbucnit în râs: imaginaţi-vi-l pe A. care ajunge în Finlanda cu o căciulă în formă de măgar pe cap, se constipă şi se îndrăgosteşte nebuneşte de o păpuşă gonflabilă numită Adela.
Dincolo de situaţiile comice şi de sex, drugs and rock’n’roll, Rezervaţia unicornilor are însă şi un substrat serios. Aflat la pragul de 30 de ani, M. este mai introspect ca niciodată, şi, în mod surprinzător, mai uman şi mai nostalgic. Îşi aminteşte de personaje ieşite din peisaj încă din Sânge satanic sau Ani cu alcool şi sex (Elavaca, Mache, Cofrag) şi de situaţii care i-au marcat drumul până în momentul de faţă (cum este tufişul din Vamă care înghiţea păsări). Aerul nostalgic pe care îl are M. în Rezervaţia unicornilor ne arată că personajul s-a maturizat, chiar dacă încearcă din răsputeri să rămână intact şi nepăsător la ‚decor’. Dependenţa sa cu iz de ataşament faţă de E. ar fi fost de neimaginat în Sânge satanic sau în Ani cu alcool şi sex. Tot de neimaginat ar fi fost ca M. să aibă remuşcări că nu a prins-o pe Elavaca (moartă între timp), atunci când s-a aruncat de pe masă, într-un roman precedent din trilogie. Vedem un M. emoţionat de declaraţia lui A. că îl iubeşte şi că va fi ‚bestfriendul’ lui toată viaţa, dar şi un M. emoţionat de întoarcerea în România, pe care, chiar dacă o numeşte ‚un grajd cu ură’, o consideră totuşi ‚acasă’.
Tot un semn de înaintare în vârstă este şi nevoia lui M. de comunicare. La 25 de ani, M. ar fi ţinut pentru el The Fuckin’ Deal şi ar fi plecat la Fram fără să se uite în urmă, fără să dea cuiva vreo explicaţie. Acum însă, se surprinde şi pe el când începe să povestească tuturor ce are de gând să facă, inclusiv lui E., care până la urmă era doar o femeie de care se folosea. La fel de surprinzător este şi faptul că atunci când o regăseşte pe Elena (un alt personaj de la începutul trilogiei) începe să îi povestească ce a făcut în anii în care nu s-au văzut. În Sânge satanic am cunoscut un M. independent şi autosuficient, iar acum găsim un M. matur, care are nevoie de ceilalţi, şi care până la urmă are şi puterea să recunoască acest lucru, mai ales în relaţia lui cu R.
Relaţia între M. şi R. este, de fapt, laitmotivul trilogiei, iar în Rezervaţia unicornilor ajunge şi ea la maturitate, ca şi personajele. Este o relaţie care transcende sexul, geloziile, relaţiile cu alte personaje. Este o legătură puternică şi durabilă, care se petrece într-un univers doar al lor, înntr-o rezervaţie a unicornilor.
Iar dacă nu v-am convins încă, vă mai spun că citind Rezervaţia unicornilor veţi avea senzaţia că totul se petrece în timp real, iar personajele trăiesc în România actuală, alături de noi. Este ca şi cum Cristina Nemerovschi ori scrie azi şi publică mâine, ori lasă loc în text pentru a insera înainte de publicare ultimele evenimente din rubricile mondene şi de ştiri. Găsim în text patinatorii din Cişmigiu îmbrăcaţi după moda iernii 2013/2014, protestele de la Pungeşti şi Roşia Montana, divorţul Biancăi Drăguşanu de Victor Slav şi prăbuşirea avionului cu medici în munţii Apuseni. Toate acestea te fac să te întrebi dacă nu cumva M. era tipul din faţa ta la coadă la vin fiert la târgul de Crăciun din Piaţa Universităţii.
Iar dacă vreţi să aflaţi ce este Fram şi mai ales în ce constă The Fuckin’ Deal, vă invit să faceţi repede rost de un exemplar din Rezervaţia unicornilor, pentru că au cărţile Cristinei Nemerovschi un talent să dispară din librării şi să fie re-editate, ceva de groază!” (Andreea Tanase, http://semnebune.ro/2014/rezervatia-unicornilor-de-cristina-nemerovschi/#axzz2vAYcgjad)

*

„Superba pana la lacrimi, la fel ca primele doua parti! N-am mai fost buna de nimic dupa ce am terminat-o… M-a intristat tare mult ca s-a terminat! Si dupa ce-o citesti practic nu-ti mai vine sa faci nimic. Doar sa visezi. Sunt niste carti minunate. O experienta pe care orice om ar trebui sa si-o ofere daca tine la sufletul lui.” (Nicoleta)

*

„Mai matur, da… Asa mi s-a parut si mie M. din Rezervatia Unicornilor. Matur, dar nu in intregime responsabil. Resemnat, dar nu plictisitor. Sentimental, dar nu bland. Iar acele capitole dedicate Romaniei… geniale! Probabil esti singurul scriitor care poate spune in numai cateva cuvinte tot ce simtim noi. Pasajele concentrate si dure care lovesc in punctele slabe ale patriotardului, o boala care oricare suferinta a omului prost de astazi. Mi-a venit o idee in timp ce ma apropiam cu pasi repezi din pacate de finalul acestei carti minunate: daca Dan Puric a scris o carte despre „omul frumos”, tu ar trebui sa scrii si tu una despre Romania, intitulata despre omul prost. Avem nevoie de luciditate nu doar de parfum. Te felicit din toata inima!” (Vlad)

*

Trilogia prezintă gânduri pe care nu toată lumea are curajul să le pronunțe, toate printr-o perspectivă rebelă, dornică de afirmare a independenței proprii. Te captează și te fascinează cu fiecare capitol citit. Prezintă o altă față a lumii, lucru ce-i intrigă atât pe adulți, cât și pe adolescenți… ( Ana)

*

Unicornii zilelor noastre nu sunt roz, nu strălucesc și nici măcar aripi nu mai au. Unicornii noștri se îmbracă în negru, poartă lanțuri la blugii rupți, au plete și suflet rebel. Citind “Rezervatia unicornilor “, vei ajunge să îți schimbi perspectivele, să privești altfel “ciudații” care încă au curajul să își exteriorizeze gândurile, să fie liberi! (Anca Pandel, http://hyperliteratura.ro/scriitorul-vs-cititorii-lui-despre-rezervatia-unicornilor-de-cristina-nemerovschi)

*

Pot afirma cu certitudine că „Rezervația unicornilor” este o sursă inepuizabilă de hrană pentru suflet. Sentimentul de beatitudine a fost atins de întreaga-mi ființă odată cu delectarea oferită de acest roman minunat. Mulțumesc, Cristina, pentru cărțile tale deosebite! Cu toții avem nevoie de aspirațiile tale expuse. (Christine, http://hyperliteratura.ro/scriitorul-vs-cititorii-lui-despre-rezervatia-unicornilor-de-cristina-nemerovschi/)

*

În cartea ta mă văd pe mine, aşa cum eram acum ani buni şi în care credeam cu convingere că nu voi ajunge aşa cum sunt acum. Cu diferenţa că ei fug conştienţi de oamenii care ar trebui să devină, după norme şi statistici. Spre deosebire de mine, ei VĂD, au premoniţia şi clarviziunea finalului, a omului „care se târâia de pe o zi pe alta şi uneori mă gândeam că trăieşte doar pentru suferinţa de-a fi în viaţă”. Se lupta cu demonii într-un fel în care eu n-am ştiut s-o fac, pentru că ei au înţeles la timp că nimic nu este mai greu în viaţă decât să rămâi liber şi nedresat de nimeni, să te accepţi aşa cum eşti şi să trăieşti după propriile convingeri şi nu după ale turmei. Dacă vrem schimbare, trebuie să acceptăm până la urma faptul că alţii, mai deschişi la minte decât noi, au înţeles că „numai fiinţele cu adevărat libere pot schimba lumea”.
Şi am luat-o şi că lecţie, cartea ta, pentru că n-aş vrea că fiicele mele, pe care le vreau înainte de orice fiinţe libere, să simtă ca M., atunci când mama lui nu poate face parte dintr-o lume devenită dintr-o dată mişto pentru el. Eu vreau să fiu în peisajul lumii mişto, pentru că am înţeles măcar un lucru: nu vreau să-mi cresc copiii după chipul şi asemănarea mea, pentru că eu vin dintr-o lume populată de oameni trişti şi aliniaţi, dintr-o lume de oameni oricum, mai puţin liberi. Şi nu vreau nici să-i sufoc cu o dragoste pe care ei n-au cerut-o, care poate, în zelul ei de-a fi vizibilă şi înţeleasă, le îngrădeşte zborul lor spre fiinţă liberă de care am şi eu nevoie să devină. Vreau de la copiii mei să fie fericiţi şi să respire, indiferent unde şi cum vor găsi oxigenul necesar. Departe de lumea oamenilor trişti şi aliniaţi din care eu fac parte acum! (Delia Oltea Rusu)

*

Citind “Rezervatia unicornilor”, am realizat că nicio carte pe care o voi mai citi nu va avea un asemenea impact asupra mea. Este ca o revelație ce te lovește o singură dată în viață și, oricât de aprig ai căuta, nu vei mai reuși să simți gustul geniului din paginile unui altfel de roman. (Denisa, http://hyperliteratura.ro/scriitorul-vs-cititorii-lui-despre-rezervatia-unicornilor-de-cristina-nemerovschi/)

*

Am pășit cu pași grăbiți în Rezervație, curioasă să-mi revăd prietenii! A fost o întâlnire plăcută… m-am îndrăgostit iar de M. și de R. … poate un pic și de Tara. M-am lăsat purtată-n tropotul hergheliei lor (a noastră/a mea). Mi-am reamintit cât de frumoasă, inteligentă și unică sunt!
Este o carte ce te ajută să te descoperi, să te apreciezi (sau nu) mai mult și să simți mai intens! Te înhamă în lumea ei, dar te lasă liber! (Maria Mihaela Mărăndoiu)

*

Mi-aș fi dorit să citesc Rezervația Unicornilor când aveam 13 ani, m-ar fi scutit de perioada în care căutam în alții ce credeam că nu am eu. (Miku)

*

“Rezervatia unicornilor” îți arată faptul că rebeliunea unui suflet se naște doar din cărți. Îți arată faptul că, citind, poți prinde aripi și poți atinge chiar și unicornii unei societăți oarbe. (Ozy)

*

O carte care spune adevãruri, aduce întrebãri, îţi dã poftã de a trãi cu adevãrat, sete de (auto)cunoaştere, distruge mituri, îţi deschide ochii, te face sã îţi doreşti sã fii prieten cu riscul, îţi aratã moartea, dar elogiazã viaţa. Distruge realitãţi, doar pentru a crea altele mai frumoase. Îţi intrã în vise, ţi le schimbã, îţi sãdeşte dorinţa de a construi o lume aşa cum nu aveai curajul sã visezi. Nu o lume a altora, cum e cea în care trãieşti, ci o lume a ta, o lume a noastrã, în care oamenii sunt frumoşi şi sinceri, o lume în care nu existã manelişti cu burtã de bere care râgâie mici şi poartã trening cu pantofi când merg la film, o lume în care oamenii sunt Oameni cu adevãrat. O lume în care sã trãieşti, nu doar sã exişti. O lume cu unicorni. (Ramona Badea)

*

În „Rezervaţia unicornilor”, finalul unei trilogii pe care mi-aş fi dorit-o mai degrabă saga, îl regăsim pe M., cel care dă glas unei întregi generaţii ce-şi caută locul într-o societate superficială, în ale cărei tipare convenţionale de gândire şi norme prestabilite de comportament nu poate (şi nici nu vrea) să se regăsească. Cărţile Cristinei Nemerovschi se citesc stratificat. Dincolo de impactul limbajului şi al acţiunilor adesea reprobabile ale personajelor ce gravitează în jurul lui M., există o adevărată filosofie existenţialistă peste care nu se poate trece cu indiferenţă, pentru că, atâta timp cât mintea şi ochii-ţi sunt deschise, şansele să te regăseşti în ea sunt mari. „Unicornii”, aşa cum alintă cititorii acest roman, este acea carte care se citeşte pe nerăsuflate şi cu regretul că se termină mult prea curând, asupra căreia vei reveni şi care te va bântui mult timp după ce ai pus-o în raft. Un lucru însă este cert: Cristina Nemerovschi nu scrie pentru oricine. Dar nici nu cred că şi-ar dori să o facă. (Reliana Andra)

*

În mare parte din timpul liber, și nu numai, mă regăsesc în postura lui M. (între noi fie vorba… l-aș fute și aș bea cu el… și pun pariu că la shot-uri de tequila nu m-ar lua :)) ). Evident, din moment ce e vorba despre un metalist, e un must-read pentru mine, pe lângă faptul că momentele „filosofice” sunt super logice și sunt aproape cu totul de acord. Dacă vrei să știi care e capitolul meu preferat… atunci ăla e „Crăciunul meu singur”. (Robert Roby)

*

Undeva după a treia ei carte am spus că în scurt timp Cristina îmi va ocupa un raft întreg. Ei bine, nu mai are mult. Acum că întreaga trilogie este în print, nu m-am grăbit să citesc finalul (Rezervația unicornilor, născută în aceeași zi cu al meu alter.ego.), ci am ales să o iau de la început. Am vrut să mă plimb în același carusel cu M., la foc automat, să inhalez toate metamorfozele, toate discrepanțele, toate iubirile, idealurile, dezamăgirile, toată libertatea, tot coșmarul. Așa că am recitit Sânge Satanic (prima ediție, coperta neagră, Cristina crudă – un deliciu). Nu o să scriu despre ea acum. Vreau imaginea de ansamblu. Vreau să simt povestea înainte să o analizez. Aș strica-o dacă aș gândi-o acum. Vorba lui M.: dacă mă placi, simte ca mine, sau măcar încearcă. (Ani cu alcool și sex, prequel și sequel, volumul al II-lea). Nu o să scriu acum despre carte, dar am scris despre Cristina aici. (Ana Manescu, http://faramere.wordpress.com/2014/03/31/martie-in-pat-cu-romance-superbe/)

„Prin iarna trecuta, la o lansare de carte, am intalnit-o in carne si oase pe Cristina Nemerovschi. Citisem numai Sange satanic, pana in acel moment. M-am dus la ea, i-am cerut un autograf si am rugat-o sa faca o poza cu mine. Pe scurt: ma asteptam sa intalnesc un demon si am intalnit un inger. Este blanda, amabila, incredibil de desteapta, foarte draguta, frumoasa si chiar modesta! I-am citit si urmatoarele carti placandu-mi din ce in ce mai tare stilul ei despre care cineva a spus ca este si dur si tandru, plin de emotie, iar in prezent autoarea mea preferata are un raft dedicat in biblioteca mea dar si in cea de la liceu, unde se gasesc toate romanele Cristinei! Am fost norocoasa sa o citesc. O voi recomanda tuturor oamenilor la care tin indiferent de varsta.” (Anamaria Caragea)