Impresii cititori Sange satanic

*

„Eu inca il mai simt pe M. in preajma mea ca si cum ar exista in realitate…Cred ca e cea mai mare realizare a unui scriitor sa creeze un personaj pe care noi cititorii sa-l percepem ca si cum ar exista in carne si oase…Majoritatea personajelor din cartile romanesti sunt plate, plictisitoare, trase de par si neinteresante…Nu ti-ai dori sa le intalnesti in realitate.” (Anya_Dark)

*

„Am citit Sange satanic primul volum si nu regret! O sincera muie celor care emit pareri dupa citirea unui fragment pe net! O carte care pune rebeliunea pe locul 1. Respectele mele!
PS: Daca METAL nu e, NIMIC nu e! \m/” (Sorgens Kammer)

*

„Jeez, mă bucur că ţi-am găsit blogul, Cristina, şi sper să citeşti ce voi scrie în continuare. Nu vreau să mă lungesc, fiindcă am o grămadă să-ţi spun, iar în momentul ăsta nu sunt în stare să găsesc cuvintele potrivite, care să descrie ceea ce simt. Nici nu ştiu cum să mă adresez, pentru că eşti o persoană foarte importantă, pentru mine.
Tot ce vreau să spun,de fapt, e că romanele tale, în special Sânge Satanic, mi-au schimbat viaţa. Mi-au schimbat perspectiva, părerile. M-au schimbat pe mine. Am ajuns să vreau să mă cunosc, să nu mă mai ascund, să-mi susţin părerile, oricât de negative şi neînţelese de ceilalţi erau ele, să vreau să citesc mult mai mult, să scriu, să privesc lumea din mai multe perspective, să înţeleg mult mai bine unele chestii. Oricât de conformistă am fost, Sânge Satanic a avut un impact uriaş asupra mea. Ca şi cum, până să citesc romanul, fusesem legată la ochi, la gură, la urechi, închisă într-o cameră mică, fără geamuri, fără nicio uşă.
Nu ştiu cum au perceput alţii romanele tale, însă, îţi spun sincer, eu am aproape 15 ani, iar Sânge Satanic a fost, este şi va fi mereu o uşă către adevăr, către un alter ego al meu, ce a zăcut în mine mult timp.
Mă gândesc că multe persoane ţi-au mai spus că eşti o scriitoare excelentă, însă, voiam neapărat să ţi-o spun şi eu. De scriitori ca tine are nevoie lumea.” (Ștefana.98)

*

„Sange satanic mi-a placut pentru ca mi-a oferit o bula de oxigen de care aveam nevoie in perioada aceea cand am ciit romanul. Dupa ce am terminat de citit catea am avut revelatia igienei si necesitati nonconformismului in viata de zi cu zi, mi-am readus aminte ce sanatos poate fi ruperea barierelor conventionaului si ignorarea conventiilor sociale care ne deseneza viata dupa un tipar premeditat si pentru asta ii multumesc.” (des3crator)

*

“Numele meu este Mia si am 19 ani.

Incep aceasta confesiune spunandu-va ca am inceput sa citesc literatura foarte devreme. Asa cum am facut-o toti, prima data am fost atrasa de basme, de povesti, ca apoi sa fiu indreptata spre autorii clasici, prin intermediul lecturilor scolare, dar si ca urmare a recomandarilor parintilor mei.

In acelasi timp cu pasiunea mea pentru lectura, s-a dezvoltat si pasiunea pentru muzica rock. Pe la varsta de 12 ani, eram acea adolescenta pe care o vedeti prin filme, putin anti-sociala, petrecand intreaga zi in camera sa, cu castile pe urechi, dand din cap si citind carti (bune).

Pana sa ajung sa citesc cartea despre care vreau sa va vorbesc, am avut multi autori preferati. L-am indragit foarte devreme pe Dostoievski, apoi pe Mircea Eliade, mai apoi pe Kafka. Imi placea sa intru in aceste universuri care nu imi erau la indemana dincolo de paginile cartii. Erau o contra-balanta la lumea din jurul meu, care mi se parea adesea plina de prostie, mediocritate, mizerie, egoism si superficialitate.

Tot in carti si muzica m-am refugiat si dupa ce m-am indragostit pentru prima data, la 14 ani. Cartile si muzica rock m-au ajutat sa traiesc atat o iubire neimpartasita, cat si o iubire implinita, care a tinut aproape doi ani.

Incet-incet, mi-am facut propria mea biblioteca. Aveam acolo atat carti care nu i-ar fi deranjat pe parintii mei, cele recomandate la scoala, Rebreanu, Sadoveanu, Eminescu, Goga, Bacovia, Lucian Blaga, Arghezi, Nichita Stanescu, Tolstoi, Goethe, Dostoievski, Gide, Hemingway, cat si carti pe care le tineam usor ascunse, in speranta ca ai mei nu le vor rasfoi, ca de exemplu cele ale lui Henry Miller, sau alte cateva romane considerate erotice.

Am trait printre carti, iubindu-le si cautand raspunsuri in ele, dar pana la inceputul anului 2012 nu mi-am dat seama ca o carte poate fi mult mai mult de atat. Ca o poti iubi atat de mult si te poti regasi atat de bine in ea, incat o vei pastra mereu langa tine si o vei deschide ori de cate ori cei incerca un sentiment puternic, de orice natura. O carte care sa-ti fie ceea mai buna prietena si in acelasi timp, un manual.

Fireste, v-ati dat deja seama: cartea se numeste SANGE SATANIC.

Sange Satanic m-a facut sa inteleg si sa accept ca este ok sa fiu altfel decat cei din jurul meu. M-a facut sa fiu mandra de ceea ce sunt, sa-mi accept defectele si sa incerc sa mi le iubesc, pentru ca ele ma fac unica, ele ma fac umana pana la urma. Sange Satanic mi-a deschis ochii si mi-a aratat ca pe lume exista si urat, si cruzime, oricat ne-am minti noi ca totul e numai lapte si miere, numai roz si pastelat. In sufletul fiecarui om exista si bun si rau, si virtute, dar si viciu.

Dupa ce am citit romanul, mi-am dat seama, in numai cateva zile, ca sunt un alt om. Un om mult mai sigur pe ceea ce reprezinta, un om care nu are nevoie sa se mai prefaca, sa se mai ascunda in modelul impus de societatea de azi, care isi doreste sa ne aseze pe un Pat al lui Procust si sa ne taie mainile si picioarele pentru a incapea in cutiutele pe care le fabrica pe banda rulanta.

Poate ca mai sunt si alte carti care te invata sa fii tu insuti. Poate ca am sa le descopar. Pentru mine insa, Sange Satanic va inseamna mereu foarte mult; am avut un mare noroc sa o citesc exact in momentele in care aveam nevoie de ea!

Sange Satanic a imbinat, cu o iscusinta dincolo de genialitate, tot ceea ce iubesc in acest univers: literatura, rock-ul, imaginile dark, personalitatile umane puternice, complicate, sofisticate. Si nu in ultimul rand, filozofia. O filozofie calda, adevarata, pe care o simti, nu filozofia exclusiv abstracta, deposedata de sentiment. Sange Satanic e o carte despre viata, si nu despre viata in general, cu reflectii plictisitoare ci, cumva (si aici sta genialitatea ei) despre viata fiecaruia din noi.

Nu este o carte pe care s-o tii in biblioteca pentru a te lauda cu ea. Nu este o carte pe care o deschizi cu teama, cu respect, cu veneratie. Nu este o carte pe care sa le-o arati parintilor. Nu este o carte despre care sa poti scrie in tezele la romana. Dar este o carte care iti intra atat de mult in suflet, incat te transforma. Este o carte care, odata citita, va face parte din tine, te va defini. Nu este o carte in fata careia te asezi in genunchi; este o carte pe care o iei de mana, si-i multumesti ca exista.” (Mia)

*

„Cea mai frumoasa carte, as reciti-o de „n” ori.” (Ruxandra Matei)

*

“Spuneam despre Sange satanic ca este poezie pura si autentica… Asa este! Surprinde toate acele sentimente pe care nu le poti exprima usor, si mai ales nu cu putine cuvinte. Toate nuantele iubirii sunt prezente in Sange satanic… de la iubirea puternica, nebuna, a lui M. fara de R., de la rusinea si furia fata de dependenta pe care aceasta iubire i-o da lui M., pana la acea iubire care e vazuta ca prietenie, si la iubirea intre persoane de acelasi sex (M. si B.). In afara de ele, mai este prezenta si iubirea din mila, din comoditate.. eu asa am vazut sentimentele lui M. fata de R. Mai este o iubire foarte frumoasa in Sange satanic, despre care nu prea am vazut vorbindu-se: iubirea lui M. pentru vechiul lui amic, A. Este induiosator cum M. il tolereaza pe acesta in jurul lui, chiar si atunci cand A. e peste masura de enervant (vezi episodul il care se iau la bataie..)

Pe langa iubire, mai este aici si poezia neadaptarii, a singuratatii… M. este o persoana geniala care nu poate gasi intelegere la cei din jur, prea mici, prea prosti, prea limitati. Cred ca aici e suprinsa genial, de catre Cristina Nemerovschi, drama dintotdeauna a omului care e mult deasupra vremii lui, a societatii in care traieste. Traim intr-o lume cu adevarat bolnava, iar M. tot incearca sa ne spuna lucrul acesta, prin tot ce face sau vorbeste in carte.
Toata cartea imi place la nebunie, dar am un capitol care chiar mi-a ridicat parul de pe maini si care nu m-a lasat sa dorm nopti la rand… El se numeste Oameni fara fete (in sensul de chipuri, masti). Aici ti se infatiseaza, in toata hidosenia ei, lumea de azi: cea in care oamenii merg pe strada, se sterg de tine, si toti, absolut toti, poarta masti. E o realitate suprinsa genial in Sange satanic. M. ramane singurul om fara masca pe fata, singurul care are curajul de-a umbla prin lume cu chipul descoperit, fara teama ca ar putea fi ranit.
Este M. idolul meu? Da, fara urma de indoiala!

As mai spune ca Sange satanic este cartea care pe mine m-a apropiat de filozofie. Recunosc ca nu prea am citit mai nimic inainte, in afara de Tutea, Cioran, Eliade si un eseu-dialog de Platon… Dar dupa ce am descoperit Sange satanic, am vizitat o bilioteca si m-am oprit direct la raftul de filozofie. Nietzsche si Kierkegard au fost autorii alesi de pe raft, si am gasit in cartile acestea noi semnificatii pentru a interpreta Sange satanic. Uneori, Nietszche imi vorbea parca cu viziunea lui M., cu aceeasi ironie si poate cinism despre prostia umana.

Prostia umana e ca un vultur negru, infiorator, cu aripile intinse pe de asupra cartii. E prezenta in fiecare idee, in fiecare dialog dintre personaje, si asta e genial, pentru ca nu trebuie sa uitam ca traim in lume, in societate. Nu trebuie sa inchidem ochii in fata defectelor lumii si sa pretindem ca nu sunt acolo. Ele sunt acolo, iar Sange satanic le ironizeaza cu umor, cu detasare, in cel mai memorabil si genial mod posibil.

Ii iubesc pe toti: il iubesc tare de tot pe M., o iubesc pe nebuna aia mica, D., o iubesc si pe R. (desi am fost geloasa pe ea de cateva ori…), il iubesc pe B., care imi aminteste bine de tot de un iubit de-al meu. O iubesc pe profa aia geniala care ii pune pe copii sa recite la ora de romana, il iubesc tare pe mosul ramolit din cimitir…. Iubesc cuplul ala din Vama care face misto de Senzuala… Ii iubesc chiar si pe aia prosti, pe blonda idioata care merge cu masina si crede ca a calcat un caine si in realitate era o punga , pe sefa lui M. care e proasta dincolo de orice imaginatie, pe vecina obsedata de sex care vine la M. sa-l certe ca a inundat-o si pe politistul dezgustator care bea bere si se uita la Happy Hour il iubesc. Toti completeaza lumea fascinanta, nebuna si imorala care este Sange satanic.

E o carte pentru rockeri si nu numai. Daca iti plac Rotting Christ, Marduk, Mayhem, Slayer, Lacrimas Profundere, PoisonBlack, Alice Cooper, Children of Bodom, Dark Funeral si altii pe care-i gasesti in Sange satanic, atunci aceasta carte va deveni biblia ta, cu care vei dormi in brate noapte de noapte, de teama sa nu vina cineva sa ti-o fure si sa n-o mai gasesti.

Astept cu disperare sa fie ecranizat Sange satanic. Am o, cum sa-i spun?, presimtire, ca va deveni filmul meu preferat din toate timpurile “ (Deliria)

*

“Draga Cristina,

Sa nu te supere aceasta scrisoare foarte personala a mea, pe care ti-o scriu acum. O poti sterge dupa ce o citesti sau o poti face publica, ca sa inspire si alti cititori. Cum doresti. M-as bucura mult sa o publici, chiar daca este atat de personala. Sper, sa nu-ti para deplasat, dat fiind ca nu ne cunoastem personal, sa-ti spun ca te iubesc si te apreciez foarte, foarte, foarte mult. Cred ca pana la un punct, nici nu este prea relevant ca nu ne-am cunoscut personal. Poti cunoaste mult mai bine un om citindu-i cartile, decat intalnindu-l in carne si oase.

Asa cum spune M. in Sange Satanic (si acest M. este pe cale sa devina, alaturi de Stavroghin din Demonii, personajul meu literar preferat), cu totii purtam masti… dar, ele cad, atunci cand un om scrie o carte in care isi expune sufletul asa cum este el, cu bune si rele, cu sentimente morale dar si cu ganduri care iti ridica parul pe maini de oroare. Putini oameni au curajul de-a se arata celorlalti asa cum sunt ei cu adevarat. Tu ai acest curaj, iar pentru lucrul asta te admir enorm.

Uite-l si pe fanul asta dezaxat, vor spune unii, daca vor citi aceste randuri. Vine si face declaratii de admiratie unei autoare pe care nici macar n-a intalnit-o… Sunt de acord cu aceasta imputare. Ceea ce vreau insa sa-ti spun (si acesta este motivul pentru care mi-am luat inima-n dinti si ti-am scris) este ca, prin cartile tale Sange Satanic si Pervertirea, mi-ai redat o parte a sufletului meu pe care o consideram pierduta pe veci, definitiv. De multi ani traiesc intr-o letargie constanta si apasatoare. Lucrurile pe care le vad in jur, politica jegoasa, manelizarea tarii asteia pe care am iubit-o mult candva si pentru care as fi fost dispus sa lupt cu toata fiinta mea, m-au facut sa ma retrag intr-o carapace ermetica. Am lasat foarte putini oameni sa treaca de aceasta carapace. Pana intr-o zi cand…

Am intrat intr-o librarie din Iasi si am vazut prima ta carte, Sange Satanic. Citisem despre ea, atat pareri pozitive, de la adolescenti sau oameni foarte tineri, dar si reactii negative, in special de la persoane foarte religioase si inchistate mental. Recunosc, nu am deschis-o chiar cu cel mai mare entuziasm posibil. Era o zi ploioasa, iar eu eram mai apatic decat oricand. Nu reusisem sa dorm aproape deloc in ultima saptamana. Nimic nu ma entuziasma, totul era gri si tern. Una din acele zile de la care nu astepti nimic, decat sa treaca. O durere sacaitoare de cap nu-mi dadea pace. Dar nu stiu cum s-a facut, romanul tau s-a deschis la ultimul capitol, cel in care M. spune ca nu stie daca mai are motive pentru a continua sa lupte. Pentru a supravietui. Am simtit cum ceva se topeste in sufletul meu… Da, ma regaseam in randurile acelea, in personaj. Traisem si simtisem acele sentimente macinatoare. Si eu fusesem sfartecat de indoiala, de scarba, de lipsa de vointa pentru a ma mai trezi si a lua in piept inca o zi, apoi alta…

Capitolul final se incheia aproximativ asa (l-am invatat pe de rost): nicicand, in niciun alt timp sau spatiu, in nicio alta istorie, in niciun alt eon, nu voi mai fi eu. Mai spunea ca se simte batran, mult prea batran pentru a mai schimba ceva. Am simtit atunci o atat de totala identificare cu personajul de parca eu as fi fost M. si scriam acele propozitii. Era ca si cum cartea fusese pusa acolo special pentru ca eu sa o gasesc. Imi vorbea mie, vroia sa ma ajute, sa-mi redea pofta de viata.

A trebuit sa cumpar cartea, fireste. M-am inchis in camera, ajuns acasa, si am citit primele sase capitole. Am fost silit sa intrerup lectura, deoarece fetita mea a venit de la scoala si am fost obligat sa-i asez masa si sa o ajut la lectii. Dar pe toata durata zilei, nu am fost om. M-am miscat ca intr-un film detemporizat, fiind acolo si totusi departe, cu mintea prinsa in cartea ta, in povestea atata de bine spusa de M. Asteptam infrigurat momentul in care, eliberat de indatoririle parintesti, sa ma intorc in dormitor si sa continuu lectura.

Cat de bine ma regaseam! Toata adolescenta mea rebela, toate infruntarile cu politia (chiar militia, da, am prins si vremurile alea…), tot alcoolul si primele incercari amoroase, toate prieteniile ucise mai apoi de timp, de viata, de prejudecati, toate naivitatile pierdute. Muzica rock pe care o ascutam cu infrigurare, pe care o imprumutam cu entuziasm de la amici… Treptat, pe masura ce citeam, am inteles insa un lucru, si aici este miezul deciziei mele de a-ti scrie. Am descoperit, citind cartea asta, iesind de undeva, dintre paginile ei dar si din colturile mintii mele, ce iubisem eu cu pasiune pana in urma cu un timp: LIBERTATEA. Mi-am amintit goana nebuna dupa idealul libertatii… Mi-am amintit de Revolutia din 89 (asa-zisa Revolutie, pana la urma inca nu stim, a fost sau n-a fost?… poate nici nu mai conteaza, fiindca noi cei de atunci am simtit-o ca si cum ar fi fost) la care aveam 21 de ani si am fost in vuietul evenimentelor, alaturi de alti naivi ca si mine… Mi-am amintit de bucuria mea nebuna la caderea comunismului… de schimbarea regimului… De sperantele ca, dupa asta, va fi mai bine, vom avea o viata decenta, umana. N-a fost sa fie!

Nu in ultimul rand, mi-am amintit de apatia care m-a cuprins o data ce am inteles ca nu voi putea schimba lumea din jurul meu, ca sistemul e mult prea puternic pentru a i te impotrivi tu, un biet muritor lipsit de arme. Sentimentul a fost pentru mine paralizant la vremea lui. A fost cauza pentru care am renuntat la lupta si am devenit o semi-leguma, asa cum sunt de altfel marea majoritate a oamenilor din tara asta.

M. m-a facut sa-mi fie rusine si jena de aceste din urma sentimente. M-a invatat multe acest personaj, si de aceea il iubesc si-l respect, asa cum iubesc si mintea care i-a dat nastere.

Cred ca am inteles cum trebuie cartea. Mi-a fost confirmat, mai tarziu, intr-un interviu pe care tu l-ai dat unei reviste. Spuneai acolo ca M. este de fapt un umanist inrait, un om care crede in specia umana si de asta nu poate accepta mediocritatea si prostia. Nu uraste umanitatea, ci doar ceea ce oamenii decazuti si indobitociti au facut din ea. Exact asa am citit si eu Sange Satanic. M. este un idealist, este un extremist dar in sensul pozitiv al cuvantului. Face parte dintre oamenii pe cale de disparitie care vor perfectiunea, nu se multumesc cu resturi mestecate, cu surogate, cu sclavia.

Daca imi permiti un sfat: ia cartea asta si mergi cu ea in licee! Nu te lasa intimidata de cei care o ataca aducand argumente prefacute cum ar fi imoralitatea ei! Cartea asta nu va strica adolescentii, ci dimpotriva: le va deschide mintea. Nu este o carte doar despre alcool, droguri si sex, cum cred oamenii ingusti la minte. Este o carte despre libertate! Despre lupta constanta de a fi tu insuti, de a nu claca, de-a nu ii lasa pe altii sa-ti infranga sufletul si sa te ingenuncheze! Nimic nu poate fi mai important pentru un tanar decat sa invete cum sa-ti pastreze integritatea.

Pe mine m-a invatat ca nu e niciodata prea tarziu. Ca batranetea e doar o iluzie. O scuza. ‘’Sa se revolte tinerii, noi am fost zmei la vremea noastra, acum e randul lor!’’…asta e, de obicei, o fraza pe care o auzi des de la cei de varsta mea (40+). E gresit! Nu exista o varsta limita de la care sa inceapa sa nu-ti mai pese de libertate! Batranetea propriu zis nici nu exista, atat timp cat o refuzi! Nu exista ‘’Sunt prea batran, deci renunt la demnitatea mea’’. NU!

Am citit Sange Satanic si am reinvatat, asa cum un copil invata primii pasi, sa spun NU, in situatia in care de acest NU depinde demnitatea mea ca fiinta umana. Mi-am reamintit ce inseamna sa simti si sa fii la unison cu oamenii de langa tine.

Cartea ta, Cristina draga, a facut pentru mine ce n-au facut multe evenimente: demonstratiile antiguvern, la care am participat mai mult din inertie si pe care le-am urmarit apatic; divortul de mama celor 2 copii ai mei; o operatie dificila la coloana vertebrala si apoi un accident de motor si iar o operatie… Un ulcer reinviat… Instrainarea de copii… Desi m-au miscat, aceste evenimente nu au avut acel declic, acel potential urias de a patrunde in sufletul unui om, pe care l-a avut Sange Satanic. Cateva luni mai tarziu, de asemenea si sofisticata Pervertire.

Daca cu Sange Satanic am reinteles cat de permanenta este nevoia omului de libertate, cu Pervertirea am inteles ca omul are nevoie de ARTA. O fantastica metafora despre arta si despre oamenii care, traind fara ea, refuzand-o, ajung sa fie transformati in robotei, in ‘’paduchiuti’’, care fac de rusine idealul uman… Ulf, un alt personaj in care m-am regasit asa cum o facusem si cu M. Un personaj imoral, sincer, extrem si atat de captivant incat iti devine prieten pana la finalul cartii.

Bucurestiul prezentat in acest roman mi-a trezit din nou nostalgii. Fragmentul care pare din alt film (si totusi se integraza perfect acolo), povestea cu copiii mutilati, m-a rascolit aproape fizic. Apoi acel loc, Cala… Sublima comuniunea intre uzat, terfelit si aspiratii inocente. Un peisaj gotic, decadent, un loc in care vii si-ti descarci sufletul de pacate. Mi-a placut si personajul Tara, artista sadomasochista cu probleme si intrebari existentiale. O femeie interesanta.

Ambele tale carti nu au fost simple carti. Bucati de viata, mi-au intrat in suflet si m-au trezit asa cum viata mea n-a putut-o face. E aproape inspaimantator cum tu, un om pe care nu l-am intalnit niciodata, care face parte dintr-o alta generatie (cu care nu stiu daca am multe in comun), imi poate patrunde in minte si suflet. Le poate insanatosi. M-au atins cartile astea. Le tin in continuare foarte aproape de mine. Le deschid din cand in cand, sa mai citesc cate un pasaj. De fiecare data ma simt reimprospatat, reinviat. Nu am cum sa nu te iubesc, Cristina! Iti multumesc din suflet pentru aceste carti si pentru tot ce au facut ele pentru mine. Daca mi-ar fi spus cineva ca niste carti scrise de o tanara romanca ma vor descatusa si imi vor reda spiritul, as fi zambit flegmatic.

Ai sa razi, dar trebuie sa-ti fac o confesiune: pastrez cartile tale pentru nepotii mei. Sper sa-i am intr-o buna zi, sa fie sanatosi, frumosi si indragostiti de viata ca toti copiii, iar Sange Satanic si Pervertirea sa se numere printre obiectele de valoare pe care sa le las lor, ca mostenire.

Cu toata admiratia si iubirea,

Mircea Ciobanu, un cititor“

*

„E foarte tare cartea, mai ales ca sunt sigura ca multi dintre noi se identifica din anumite puncte de vedere cu M. sau cu un alt personaj. +ca am venit la targul de carte si am cumparat-o si mi-ai semnat-o ! De abia astept sa-mi cumpar si vol 2.” (Karina)

*

„Scriitorul meu preferat este de fapt o scriitoare: Cristina Nemerovschi, pentru cele doua carti geniale ale sale, Sange Satanic si Pervertirea.

De ce imi place? Pentru ca stie sa imbine umorul (uneori, negru si cinic) cu sensibilitatea, personajele incitante cu intamplari la limita… Imi place ca abordeaza teme ca iubirea, moartea, autenticitatea, nebunia, arta fara ca romanele ei sa devina plictisitoare, asa cum se intampla la alti autori. Fata asta are un umor care te termina, te face sa razi in hohote, dupa care iti livreaza profunzime si filozofie, totul foarte natural, firesc, elegant.

Recomand Sange Satanic oricarui tanar lipsit de prejudecati si ipocrizie care vrea sa afle mai multe despre el insusi si lumea in care traieste. E o carte despre revolta si despre nebunia de a fi mereu tu insuti, fara falsitate, mai presus de orice.” (Tears for Fears)

*

„Am citit anul trecut Sange satanic, o carte scrisa atipic, dar prezentand lumea reala, un roman antisocial, dar extrem de sociabil, primul roman metal, cel mai probabil. Dar mi-a placut extrem de mult, autoarea spune lucrurilor pe nume si nu tolereaza ipocrizia. Ar fi o lume minunata daca am putea face asta in viata reala, zi de zi …” (Alina Anghel, http://alina-anghel.blogspot.ro/2012/12/ce-am-mai-citit-lista-2012.html)

*

“Cand spui despre Sange satanic ca e o carte, asta e un understatement. Nu, nu e doar o carte. Pentru mine, Sange satanic a reprezentat chintesenta a mai multe arte: a fost deopotriva muzica, imagine, culoare, pictura, film, visare, si nu in ultimul rand filosofie si enorma cunoastere a sufletului uman.

Am citit Sange satanic asa cum m-as fi dus la concertul formatiei preferate; dupa ce am inchis cartea, pluteam, la fel cum am plutit de fiecare data cand mi-am vazut live trupa preferata. Sange satanic va fi, in cazul meu, pentru totdeauna legat de muzica. Toate acele motto-uri ce contin versuri din trupe metal, au reprezentat pentru mine un amalgam foarte inspirat din tot ceea ce iubesc. Nu sunt doar niste versuri…fiecare capitol al cartii dezvolta apoi sentimentele pe care ti le starnesc acele versuri de la inceputul capitolului. Acel sentiment, cu care incepi lectura, este firul ce te ghideaza prin tot romanul.

Apoi, Sange satanic este poezie. Nu este un roman construit pe actiune, asa cum se intampla cu cartile banale. Este un roman despre suflete complicate, sofisticate, suflete pline de conflicte. Toate starile acestea nasc poezie. O poezie ce vibreaza, o poezie a lumii actuale, o poezie dura si murdara, asa cum sunt sentimentele puternice, mai ales ale adolescentilor.” (Deliria)

*

„M-am apucat de Sânge satanic de Cristina Nemerovschi și îmi place începutul. Cu toate astea nu-mi plac incluziunile acelea din trecut pe care le povestește M. Mi se pare cumva amuzantă, cumva tragică povestea lui M., pentru că el nu vede viața decât prin băutură, droguri, prin R., iubita lui, și prin B., iubitul lui. Evident, am fost atrasă de ideea iubirii dintre M. și B. de la început. E o carte care se citește pe nerăsuflate și dacă nu aș fi fost complet epuizată aș fi citit-o pe toată la prânz. Dar o rezerv weekendului. Oricum, stilul Cristinei e pur și simplu perfect, e genul care spune direct totul, dar dacă citești a doua oară vezi că de fapt a fost subtil și că toate alea vor să spună altceva. Deja m-am îndrăgostit de B. Hai sa-i facem un fan-club, vreți?” (Myuuki, http://screamerase.blogspot.ro/2013/01/inapoi-pe-linia-de-plutire-plus-liitle.html)

*

„”Și, brusc, a început să-mi pară rău. Să-mi pară rău că iar fac așa, că mă implic, că mă iau în serios pe mine, că iau în serios chestia despre care vorbim, deși tocmai asta e special la chestia respectivă, că ne exersăm și scopul e nu să învățăm ceva, să aflăm ceva, ca ăia lu’ socrate, ci să ne simțim mișto știind că putem gândi încă. Să ne bucurăm că până la un punct ne înțelegem unii pe alții. Până la un punct, firește . De ce să te cerți, de ce să dezbați, de ce să îți susții cu atâta implicare punctul de vedere, dacă toți simțim și gândim paralel, dacă oricum, niciodată, nu ne vom înțelege, nu vom privi în mintea celuilalt așa cum privim într-a noastră. Și cam la asta se reduce și trebuie să se reducă o discuție, dacă nu chiar totul, la mișto” – M. , Sânge Satanic, Cristina Nemerovschi .
Prea ne luăm în serios, ne luăm în serios chiar dacă știm că tot ce spunem este interpretat. Nu ajunge informația așa cum o transmitem, pentru că automat eu o să asociez tot ce-mi spui tu cu alte lucruri ș.a.m.d. Oamenii nu se înțeleg la nivelul pe care îl credem , nici măcar când vine vorba despre cele mai banale lucruri . So, there really is no reason to get way too serious over things . Până la urmă o să dăm cu toții ortu’ popii și…pula mia, nimănui nu o să-i pese de discuțiile tale „serioase” . Și chiar dacă crezi în adâncul tău că ai convins pe cineva ceva , mai mult ca sigur persoana aceea o să-și păstreze concepțiile . Pentru că așa suntem noi, inconștient ne doare-n cur de părerea ta, pentru că-n capul meu deja are rădăcini alte idei și analizez totul din alte perspective, așa că tot ce-mi spui tu o să fie transformat și filtrat de creierul meu până ajunge la ceva asemănător cu ceea ce am eu în cap. Și până la urmă, de  ce pula mea aș vrea să-ți bag ceva-n cap ce nu vrei să înveți sau nu te interesează ? De ce să mă manifest în fața ta, că opinia mea e mai bună decât a ta, când de fapt o opinie nu poate fi mai bună, pentru că, căcat, opiniile nu sunt de o anumită calitate . E ceea ce vrea să creadă tărâța din capul tău despre o anumită chestie .
……dar hai că devenim prea serioși .” (Robert, http://mayhem20.blogspot.ro/2012/09/la-misto.html)

*

„Sange satanic a fost primul meu roman citit de acest gen….. mi-a placut pentru ca este adevarul despre lumea asta mizera in care traim , cum limitele sunt incalcate de dorinta de a afla existenta , motivul pentru care ne straduim in ficare zi sa cladim ceva care momentan pare perfect …. mi-a placut exprimarea care cu atata usurinta putea sa dea peste cap si pe cei mai critici…. acest roman a deschis ochii multor adolescenti , inclusiv mie .” (Ileana Dina)

*

„Am citit şi eu „Sânge satanic” de Cristina Nemerovschi şi chiar sunt curioasă cum va fi următorul volum. Mi-a plăcut cartea că are ceva aparte, dar nu o recomand tuturor. Nu e scrisă pentru a fi plăcută de toată lumea, pentru că mulţi o înţeleg altfel şi dacă nu se simt măcar un sfert parte din personaje, vor avea o părere greşită legat de lumea rockului. Pe lângă teribilismul predominant, are multe părţi filosofice, care merită! Cartea asta te face să vezi lumea altfel. Felicitări, Cristina Nemerovschi!” (No shit)

*

„”Sânge satanic”, Cristina Nemerovschi. E superbă! Cu multe din părerile personajului eram deja de acord, dar e foarte bine scrisă, e frumoasă rău. Uite, vis-a-vis de aceiași carte, o scrisoare pentru autoare: http://www.morgothya.ro/scrisoare-de-la-un-cititor.html Cum a spus și ea, foarte frumoasă.” (Alice in Chains)

*

„eu am citit-o pe nerasuflate si cand a ajuns la ultimele 50 de pagini m-a intristat ca se termina :)” (Angela)

*

„Geniala cartea, mai presus de orice cuvinte!!! Cristina a atins cu cartea asta perfectiunea, asa ca nu ai cum sa mai vorbesti despre dezvoltare. Se vede ca n-ai inteles nimic din ce-ai citit! Go back to f**ing Sadoveanu, daca aia e literatura pe care o inghiti tu :)” (Mel)

*

„Mi-am cumparat toate cartile tale si tin sa mentionez ca sunt geniale, caracterele fiind bine dezvoltate si ideile bine transmise. Desi multi oameni ar critica “Sange satanic” pentru limbajul “colorat” ei uita sa citeasca printre randuri si sa vada adevaratul geniu ce sta la baza.
Esti frumoasa si extrem de talentata si am sa imi cumpar fiecare carte pe care o vei scrie in viitor. Iti urez succes si stiu prin ce greutati trece un scriitor ce este macinat de idei.” (Maria)

*

„tocmai am terminat romanul asta: e genial 😀 nu-mi ajung cuvintele sa povestescdespre el, intradevar…” (Laurentiu)

*

„Am citit-o in urma cu 2 luni, prima editie. As vrea insa sa stiu daca personajul M. a murit la final, nu m-am prins exact din text, iar parere am auzit atat pro cat si contra… Astept cu sufletul la gura partea a 2-a!!!!!!!!!!! Va fi tot din perspectiva lui M. oare? Feelicitari pentru carte, e rupere oricum!” (Dark Dream of Love)

*

„Am citit aproape tot ce s-a scris in ultima vreme, mai ales in literatura universala, de la Palahniuk la Sorokin, de la Ellis la Welsh si Erofeev, si stiu foarte bine ca nu gresesc cand spun: Sange satanic e mult mai bun!!!!!” (Mel)

*

„Cartea mea preferată e „Sânge satanic”, de Cristina Nemerovschi. Este, nici nu știu ce-aș putea să spun, perfectă. Pe lângă personajul inteligent și complex, relevă aceiași ură pe care o am și eu față de oamenii proști, închistați mental… față de oameni în general. Pune în evidență toate lucrurile pe care le urăsc eu și tot ce-mi place mai mult.” (Alice in Chains)

*

„Hm, din țară ar fi cărțile Cristinei Nemerovschi, „Sânge satanic”, „Pervertirea”, „Ani cu alcool și sex”. Foarte bine scrise, reflectă cam tot ce urăsc și iubesc. Și, autoarea te cucerește și ea, e deosebită, aș vrea s-o mai revăd cândva.” (Alice)

*

„Sange Satanic-Cristina Nemerovschi. Are cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am citit.o vreodata, cu un metalist drogat, bisexual, iubitul lui, of course si iubita.:D :X:X” (DarkRoses)

*

„Sange Satanic, de Cristina Nemerovschi. Pur si simplu ma defineste.” (Indestructible)

*

“Am reuşit în sfârşit sã-mi achiziţionez „Sânge satanic” care îmi fãcea cu ochiul încã de acum doi ani când am rãsfoit-o în Cãrtureşti. Este o carte cu pasaje de comic de situaţie absolut fabuloase (şefii imbecili dintr-un mediu tipic corporatist, piţipoancele din Vamã,teribiliştii beţi noaptea prin cimitir etc.) şi cu o poveste de iubire atipicã. Personajul este sincer, lucid, narcisist, recunosc cã exorcizeazã foarte bine multe revolte pe care eu le ţin pãstrate în tãcere.” (http://bazdaganiicurioase.blogspot.ro/2012/12/cristina-nemerovschi-sange-satanic.html)

*

“Sincer, m-am saturat pana-n gat sa le explic la toti boii de ce pula mea imi place cartea asta. Da, imi place la nebunie. Sunt convins ca imi va placea si peste 50 de ani? Evident! O voi da copiilor mei sa o citeasca la o varsta tanara? Biensur! Ca stai sa vezi…ca e imorala…ca e prea extrema…ca e agresiva… So fucking what??! E perfecta, reda exact lumea in care traim. Zici ca in ultima vreme vorbesc numai cu oligofreni, cu idioti care traiesc in cusca lor si nu vad ce se intampla in jurul lor. Trezirea, mai copii. Da, tinerii injura. Vorbesc in romana amestecata cu engleza, nu din snobism ci fiindca e haios si fiindca toti prietenii lor fac asta. Da, tinerii pierd vremea prin cluburi, beau si fumeaza. Si voi faceati asta la 16 ani, doar ca in loc de cluburi aveati discoteca pentru care trebuia sa treceti un camp intreg. Ca sa vezi, nenorocirea pulii, tinerii fac sex. Fac, de ce sa nu faca? Cand ar trebui sa incepi sa faci sex, la 30 de ani? Mai lasati ipocriziile, falsele pudori, preconceptiile, stanjeneala, fitele. Puneti dracului mana si cititi o carte buna.”  (Moi, the Reader)

*

“Sange Satanic e o carte care m-a dezmembrat, in cel mai concret mod posibil. MI-a confirmat multe banuieli despre ceea ce sunt, m-=a aruncat intr-o lume noua si cu toate astea, familiara, m-a sfaramat si m-a reconstruit intr-o fiinta mai buna si mai complexa. STIU ca lucrul asta l-au simtit si alti cititori, pentru ca am schimbat impresii. Cristina a realizat o chestie incredibila, geniala si sunt sigur ca nu-i vom putea multumi niciodata destul pentru ca a scris Sange Satanic.
Ce vreau insa sa-i transmit dincolo de orice dubiu, este ca atat eu cat si altii care au citit Sange Satanic, o iubim cu tot sufletul si o vom iubi si de azi inainte, tot asa cum ii vom iubi si viitoarele carti pe care le va scrie, chiar daca vor semana cu acest roman sau ne vor suprinde cu alte teme si subiecte. Numai succes si fericire, ca talent si inspiratie este mai mult chiar decat necesar! Ma bucur enorm ca existi, Cristina.” (Johnny)

*

“„Sânge satanic” este un roman care încalcă toate principiile şi tiparele morale din literatura română.M-a impresionat mai ales personajul principal, M.
Într-o lume plină de prejudecaţi şi falsitate M. trăieşte într-o continuă frenezie, prezentându-se ca un mizantrop autentic.Regăsesc în roman şi ceva influenţe dostoievkiene, aşa cum Stavroghin îşi controla pionii direct sau indirect, totul
plecând de la el, aşa şi M. este rege pe tabla propriei sale vieţi.
Deasemenea mi-a placut faptul că protagonistul trăieste practic între două lumi, alternând între „lumea împuţită,diformă şi imbecilă” şi între căutarea propriului eu.Un roman ce se citeşte cu viteză antrenantă, cu înţelesuri profunde şi abundând de filosofie, se sparge în mii de cioburi pe care cititorii le întregesc pentru a forma o realitate actuală, colorată de sângele satanic de pe fiecare filă a cărţii.” (Alina Ionescu)

*

“”Sânge satanic”… De fiecare dată când aud acest titlu îmi apar în faţa ochilor zecile, chiar sutele dintre momentele lui M. Îmi place să citesc, iar această carte mi-a trezit interesul din prima secundă în care i-am auzit titlul. Cartea Cristinei Nemerovschi este unică, originală, diferită faţă de tot ceea ce am citit până acum. Aveam momente în care am citit atât de repede că aveam impresia că îmi sare inima din piept. Momentele în care M. o descria pe R, iubita lui, şi spunea că o iubeşte exact cum este, simţeam dragostea lui, nu era ca declaraţiile siropoase şi clasice.
Teoriile şi părerile lui faţă de ceea ce ne înconjoară, pot spune că mi-au schimbat viziunea asupra vieţii. Pot declara sincer că este cea mai grozavă carte citită de mine până acum. Este chiar genul meu de carte, fără prea multe dichiseli, sinceră, deschisă, nebună, personaje care ascultă black metal, consumă mult alcool şi droguri şi care fac totul de capul lor. Mi-ar face plăcere să fac parte dintr-o asemenea lume destrămată.
Felicit autoarea şi îi doresc mult succes în continuare la scris şi, ce să mai spun, aştept să apară romanul “Pervertirea” ca să-l pot devora cu toată pofta.
Mulţumesc pentru minunata ocazie de a citi o carte minunată.” (Theodora)

*

“”Sânge satanic” e departe de literatura de pînă atunci – da, se poate vorbi de o literatură anterioară acestui roman – şi rămîne la fel de îndepărtat de literatura de după, prin distrugerea pînă la rădăcină a tuturor tabuurilor. Cartea aceasta m-a fascinat prin limbajul care sfidează, îmi plac lucrurile ce sfidează “legile” celor din jur, pe cît de mult poate, convingerile false ale omului din ziua de astăzi.
Fiecare cuvînt pe care omul îl va citi, îi va zdruncina starea, trăirile pe care le-a avut şi pe care le va avea, îi va smulge orice gînd superficial, îl va reduce la tăcere, deci la adevărul ce-l înconjoară.

Romanul ăsta răvăşeşte. Ne arată că prin venele fiecăruia curge numai sînge satanic, ca şi prin ale lui M. M., pentru mine e devastator. Gîndurile lui m-au devastat, m-au întors de pe-o parte pe cealaltă şi s-a revoltat în mine. M. a trăit prin mine cînd am citit, mai trăieşte şi acum, ca un rebel adevărat, ca un sfidător. Am adorat “Sânge satanic” pentru că e primul şi cred că ultimul roman în care s-au scris atât de multe adevăruri despre viaţa socială a fiecăruia în acest mileniu 3.” (Kuukautta Pimeassa)

*

“Ma bucur enorm ca am avut sansa sa descopar o carte care iti schimba perspectiva asupra literaturii si deopotriva asupra societatii actuale. Este vorba bineinteles despre Sange Satanic!!!

Datorita acestei carti, nu numai ca mi-am dizolvat scepticismul  fata de literatura care se scrie in prezent (eu fiind o cititoare inraita de Dostoievski, Boris Vian si Henry Miller…deci niste clasici oarecum ai literaturii moderne, fara sa gust pana la acest minunat roman intitulat Sange Satanic, literatura ultimilor ani) dar am descoperit niste autori pe care mai mult ca sigur nu i-as fi aflat altfel. Este vorba, in primul rand, de Stefan Bolea, ale carui versuri puse ca moto-uri la capitolele din Sange Satanic pur si simplu m-au fascinat… Apoi, este vorba despre minunatul film Candy, realizat dupa o carte cu acelasi nume, de Luke Davies… Tot datorita cartii Cristinei Nemerovschi am revazut cu placere Velvet Goldmine. Revenind la poezie, am descoperit un alt tanar poet care a publicat o singura carte, Intoarcerea in pivnita, dar o carte excelenta!…este vorba despre Marius Iulian Stancu.

Am apreciat la Sange Satanic imbinarea foarte reusita intre clasic si ultraavangardist, intre nostalgia pentru literatura de acum cateva decenii si cel mai nonconformist si rebel stil de a scrie. Spre deosebire de alti autori actuali, autoarea cartii Sange Satanic nu ignora total ce s-a scris inaintea ei, ci doar incearca sa resemnifice.

Filozofia din Sange Satanic te atinge. Traim intr-o lume ciudata, nu tocmai usor de digerat, in care a fi mizantrop este mai degraba o consecinta fireasca a relationarii cu ceilalti, decat o excentricitate. Cand intelegi rostul tau in univers este greu sa nu fii nihilist. Cand iti dai seama ca esti mult superior semenilor, e imposibil sa nu fii arogant. M. se construieste ca un personaj firesc, coerent, inteligibil. Poate fi chiar cel de langa tine, alaturi de care ai mers, intamplator, in metrou, alaturi de care ai baut o bere in rockoteca.

Mi-ar fi parut teribil de rau sa nu fi descoperit cartea Sange Satanic…” (Irina Georgiana)

*

„Cristina Nemerovschi scrie despre lucruri si idei pe care le-am avut cu totii, la un moment dat. Meritul cartii este insa constructia remarcabila, captivanta a personajelor, felul in care fiecare din cei 4 tineri teribilisti si aproape geniali isi gaseste propria cale, propriile lui valori.

Lectura romanului Sange satanic poate fi dificila pentru unii, inconfortabila si jignitoare pentru altii, care se vor regasi in tipologiile ironizate de autoare, dar si iluminatoare pentru altii. Pentru mine, a fost o revelatie. Nu credeam ca literatura pe care o fac autorii romani poate fi si asa, vie si originala, despre viata de langa noi, despre lumea prin care trecem zi de zi.” (Andrei Badea)

*

„eu am comparat Sange satanic cu Demonii si cu A Clockwork Orange, in timp ce-l citeam. Stilul tau e altfel, fireste, asta e si frumusetea, dar are forta aia bruta, tavalagul ala care da peste nas oamenilor cuminti si care traiesc degeaba.
Nu-ti schimba stilul, nu-ti schimba sfera de interes si creatie. Mai vrem astfel de carti, in numar cat mai mare.
Fenomenala cartea, bravos!” (Fiin)

*

„Umor si lirism, lirism si iar umor. Un mixaj dozat perfect. Un roman haotic, adanc, nebun, in mod cert care ii deranjeaza pe unii. Da, nu este pentru toate gusturile. E doar pentru oameni inteligenti, culti, with no heads in their asses. E recomandat oamenilor cu spirit de auto-ironie, pentru ca e aproape imposibil ca mizantropia lui M. sa nu te atinga si pe tine si sa nu te regasesti intr-un portret deloc flatant pe care acest metalist il face pe buna dreptate aproape tuturor categoriilor sociale.

Inchei cu o singura concluzie: Sange satanic e cea mai buna carte de literatura citita de mine din 2006 incoace!!! In 2006 am citit Demonii de Dostoievski si am fost marcat bine de tot…iar astazi, in 2012, ma intreb daca Sange satanic nu ar putea sta pe raft si in sufletul meu alaturi de titanul literaturii ruse. Sange satanic este echivalentul Demonilor, versiunea actuala, filozofico-metalista.” (Andrei Mihaila)

*

„Sânge satanic a fost desemnat “Cea mai mişto carte a anului” pentru că se desprinde, prin conţinut, de restul cărţilor. Chiar daca foloseşte un limbaj trivial, chiar daca arată povestea unei adolescente antisociale. Cum să nu râzi la ce  le spune personajul principal unor doamne bătrâne care în timp ce se aflau în tren o priveau cu scârbă: „Da, sînt minoră, sînt curvă şi mă duc la mare la produs!”. Pentru că deşi după titlu pare o carte horror, în fapt e o carte plină de umor ce spunea povestea unor puştani crescuţi după regulile ghetourilor şi a străzilor.  Din păcate,  puţini observă că în spatele umorului, limbajului obscen se ascunde o realitate satanică din prezentul nostru. În plus, eu personal cred că, involuntar, “Sânge satanic” se luptă cu ipocriziile unor prejudecăţi comuniste de genu’ “dacă înjuri, eşti prost”, nu poţi face literatură cu cuvinte obscene, etc.” (Bogdan Barbieru)

*

“Astept partea a doua a romanului Cristinei Nemerovschi mai mult decat astept toate concertele la care vreau sa merg in 2012!” (Giorgios)

*

„Am terminat de citit “Sange Satanic” de Cristina Nemerovschi, un roman care mie mi-a placut foarte mult, dar care nu e digerat de toata lumea.
E foarte amuzant, stilul de a scrie al autoarei nu e absolut deloc pompos, cuprinde toate lucrurile care i-ar putea trece prin cap unui adolescent [cel putin, al unuia interesat doar sa traiasca clipa si caruia nu ii pasa de ce se crede despre el] si, cea mai tare chestie este ca e scris din perspectiva unui tip si i-a iesit perfect.

Sper ca v-ati facut o idee.Bine, eu am pus doar parti amuzante acum, dar tipul filozofeaza destul de mult.El este student la filosofie si se gandeste de multe ori ca lumea in care traieste , nu este reala si alte lucrui din astea. Ah, inca o chestie tare e ca la inceputul fiecarui capitol sunt citate <3.” (Cateyes)

*

“cartea asta merita citita. te zgaltaie putin, te face sa te indoiesti de ceea ce vezi in jurul tau, de oameni, de valori, de multe lucruri..dar in final constati ca a fost o chestie pozitiva. e bine oricand sa-ti pui intrebari. in plus, spre deosebire de alte carti moderne si postmoderne, sange satanic chiar iti aduce niste raspunsuri, propune o viziune aparte asupra lumii…nu te lasa cu ochii in soare:)
pentru cei mai sensibili o sa fie o lectura dificila. dar merita, chiar si ei, sa se incumete si sa deschida cartea.

daca ai pretentia ca esti un om inteligent si ca poti lasa prejudecatile deoparte pentru cateva ore cat dureaza lectura, merita sa incerci. pe mine m-a zguduit asa un pic cu unele capitole, dar cred ca in definitiv arta trebuie sa faca si asta… socul e bun, daca nu e complet gratuit, si in sange satanic nu-i deloc degeaba.
felicit autoarea. a, da, si astept continuarea!” (MyOwnPrivateHell)

*

“Azi am pentru voi un subiect ceva mai interesant: rockul. Sau mai bine zis, cartile care au in ele un strop de punk, satanism, nebunie si dorinta de libertate. Cine stie, poate sunt pe aici persoane care se vor regasi in aceste carti, sau doar persoane care sunt curioase sa incerce acest gen de carti. De ce sa nu incercam?” (Love for Books)

*

“Despre cartea asta sa zici ca e rupere e underrated. E mortala de la un capat la altul. Interzisa prostilor sau, si mai bine, ar trebui pusi prostii sa o citeasca cu pistolul la tampla. S-ar sinucide in masa in secunda urmatoare. Un roman de talia Sufocare sau Bantuitii lui Palahniuk. Exprimare care iti patrunde in carne, soc, atmosfera, excelenta imbinarea intre feelingul versurilor din trupe metal citate si literatura. De personaje nu mai zic. Demult n-am mai citit un roman cu personaje atat de vii, de colorate, zici ca-s reale. Sincer, la multe saptamani dupa ce-am citit-o, tot ma mai uitam dupa M. prin Heaven and Hell, pana si la Amon Amarth m-am uitat dupa el ) M., mon semblable, mon frere!
Daca gasca de metalari ar fi unita si la noi, cum e cazul in Franta, de exemplu, sau in Slovenia (vorbesc de tarile pe care le-am vizitat eu si unde am fost la festuri), ar promova cartea asta peste tot, ar lipi afise in baruri si ar recomanda-o tuturor cunoscutilor. Dar, in Romanica, totul e ipocrizie. Am auzit o gramada de prosti zicand ca Sange Satanic nu reflecta realitatea, ca ei nu beau si nu umbla prin taverne. Bullshit. Inseamna ca esti un poser. Omul indragostit de metal iese in lume, se intovaraseste, bea cu oameni care-i sunt asemeni, face schimb de muzica, de tricouri si asa mai departe. Va c***ti pe voi ca niste fraieri. M. si B. sunt de mii de ori mai culti si mai respectabili decat majoritatea rockerimii, asta e adevarul gol golut.
Revenind la literatura din spatele cartii, eu consider ca Sange Satanic e un roman pur si simplu de senzatie si de referinta si nu se adreseaza exclusiv metalistilor. Se poate citi de oricine e interesat de spiritul tanar, indiferent de varsta biologica, de realitatea mai putin placuta din Romanica (de la pitipoance, manelisti, vedete tv, corporatisti si jurnalisti analfabeti), aia despre care n-o sa citesti in Adevarul sau Romania Libera. Are final marfa, va avea din ce am inteles o continuare la fel de marfa, are stil, are poezie, are tot. Cititi-o! N-am auzit pe nimeni, pana acum, sa regrete ca a facut-o.
METAL IN OUR HEARTS FOREVER! \m/ “ (Anos_del_Dolor)

*

“Considerat de unele cititoare drept un imn de dragoste neasemuit de frumos adus femeii în care găsim versuri elogioase precum: “Iubita mea e deşteaptă ca o vacă, frumoasă ca o capră, pofticioasă ca o scroafă, rebelă ca o curcă, agresivă ca o broască, dulce ca o iapă”, romanul Sânge satanic este cel mai controversat volum de proză scris în România în 2010, de către o femeie – Cristina Nemerovschi. Se pare că această carte a fost nominalizată pentru titlul Cartea anului 2010 şi votată de cititorii site-ului Agentia de carte pe locul 2 la cele mai bune debuturi din 2010 şi se zvoneşte a fi antidotul mult căutat la uluitoarea prostie omenească.” (shlitzvox)

*

“Deci … lungă, stufoasă dar uşor de citit. Sunt câteva capitole, părticele, unde e plin de filozofii (la propriu) şi uneori m-am simţit copleşită, chiar dacă era o sursă numai bună de a-mi deschide ochii. Am citit, am reflectat, am zis da sau nu, şi după ce-am citit a doua oară cartea am realizat că deh, nu e mare brânză, e doar filozofia lui M (personaju’ principal). Cu unele chestii era total de acord, cu altele … mi se părea ori trase de coadă, ori prea imaginarea, prea venite de pe Marte. Dar, din nou, e doar părerea mea.

Cel mai mult m-a disperat răsfăţata aia mică D. Doamne, ce n-aş fi dat să o rup în bucăţi.” (GhostWhiteComa)

*

“Dacă nu citesc ‘ Sânge satanic ‘ o să am coşmaruri.Mi-e clar deja.” (Oana Emerich)

*

“Am citit Sange Satanic mai intai cu intrigare, pe urma cu nedumerire, pe urma cu revolta (dar nu fata de personaje!…ci fata de societatea care impinge oamenii de varsta lor sa gandeasca si sa simta asa…din punctul asta de vedere,este o excelenta fresca sociala, practic ai reusit sa dai minunat viata unor tipologii despre care iti vine si greu sa spui ca sunt personaje…ii simti ca pe niste adolescenti obisnuiti din jurul tau, cu bune si rele, atat de naturali si firesti sunt), iar in final cu mult atasament si chiar cu ochii in lacrimi, pe masura ce ma apropiam de sfarsit.

Mi-a placut deasemenea umorul…E mare lucru sa scrii despre lucruri serioase fara a cadea in patetism, reusind sa pastrezi o ironie permanent. Felicitari!

Nu pot sa zic decat ca astept cu sufletul la gura continuarea (am inteles ca e vorba defapt de un prequel!)…

In incheiere, vreau sa-ti ofer si eu un moment de sinceritate, de marturisire personala: am o fetita in varsta de 6 ani…Astept cu nerabdare sa ajunga la varsta potrivita pentru a-ti citi cartea! Pentru ca, desi multi sustin contrariul, nu e nimic infricosator in Sange Satanic, ci doar viata, complicata, intunecata, nemiloasa, frumoasa pana la urma, asa cum este ea pentru toti…Ma bucur enorm ca te-am gasit si te-am citit! Iti multumesc” (Viviana B.)

*

”Sange Satanic e o carte in care m-am regasit total. E un roman dur, si poate incomod. Am regasit in el si unele trasaturi si ganduri de-ale mele pe care mi-ar fi placut sa nu fiu silit sa mi le recunosc…dar cand o astfel de carte ti le aseaza in fata, cu sinceritate, cu claritate, cum te mai poti sustrage lor? Le accepti senin si iti spui: asta sunt… Iubiti-ma sau urati-ma, asa cum scrie si intr-un motto al cartii. Sange Satanic e o super-carte…de fapt, nici nu stiu daca este doar o carte. E o opera de arta, asemeni unui tablou sau unui film, in care fiecare dintre noi isi vede miscarile cu incetinitorul. Regizorul, pervers, asteapta pana ne simtim mai vulnerabili si apoi ne arunca in fata propriul gunoi, drojdia zilele noastre pe care ni le-am dori uitate.
M cred ca va ramane un personaj autentic in literatura, care cu siguranta va naste ceva clone. Asa cum trebuie sa fie un personaj de roman autentic, M ramane cu tine si dupa ce asezi cartea citita pe raftul bibliotecii. Il vei vedea, in momentele tale de singuratate, zambindu-ti de acolo sau facandu-ti strengareste cu ochiul. Te va blama sau te va aproba, dar intotdeauna va voi sa aiba un cuvant de spus despre felul in care alegi sa-ti duci viata mai departe, cu fiecare zi.
Autoarea e un scriitor pur si simplu minunat. Mai mult, o fiinta extraordinara, cu o abilitati excelente si profunde de a sonda psihismul uman. Cand un scriitor este genial, acest lucru se simte in cartea sa. Fara a fi constient de acest lucru, romanul te invaluie pe neasteptate, te aduce acolo unde isi doreste el, iti arata imaginile pe care vrea el sa ti le infatiseze. Sange Satanic te face sa reflectezi, sa intri in depresie adanca, sa plangi, sa spargi un geam sau un bibelou, sa razi in hohote la scenele de umor negru bestiale, sa aduni furie, resentimente, intelegere si in final impacare cu tine insuti si cu cei din jur… sau poate nu, ramane alegerea ta. De asta Sange Satanic e o carte geniala.
Romanul merge acolo unde putine carti indraznesc. Duce pana la capat ganduri si idei care pot crea nebunie, de asta putini autori si le permit. Cel care l-a scris iti lasa senzatia ca nu are nimic de pierdut si, prin asta, castiga detasat. Si de asta, este o carte geniala. Ma declar cucerit iremediabil, definitiv.
Multumesc, Cristina Nemerovschi! Iti doresc inspiratie si, sa ne cuceresti inca o data cu viitoarea ta creatie pe care o sper si mi-o imaginez la fel de minunata ca si Sange Satanic.” (Alexandru Gotthard)

*

„Am citit acest roman. Este foarte bun. Te prinde, lectura e placuta, nu plictiseste. Personajele sunt foarte bine realizate, cu atat mai mult cu cat cartea este un debut pentru autoare.

Remarc si scrisul din perspectva masculina, un lucru foarte interesant si zic eu, inedit.
Ca exista interes pentru acest roman si a devenit un succes si de casa, e un lucru foarte bun. Tinerii au nevoie de carti realiste, crampeie din viata, nu de facile chicklit sau sefeuri.

Astept continuarea romanului!” (Marius Bican)

*

“Cand ii aud pe asa-zisii ‘metalistii’ injurand romanul SANGE SATANIC,fara sa fi citit nici macar un paragraf din el,fara sa fi luat vreodata cartea de pe raftul unei librarii ca s-o rasfoiasca,ma apuca niste nervi de-mi vine sa-i bat cu bocancii in tartacuta aia seaca a lor. Cei ce crtica fara sa fi citit,ii fac de rusine pe metalistii adevarati,pe noi care ne regasim in SANGE SATANIC. Cititi,…apoi comentati! Intelegeti,mai inainte de a scoate concluzii. Ar trebui sa fim recunoscatori ca a aparut in sfarsit o carte adevarata,nu porcarii fara subject si cu pagini intregi care nu-ti spun nimic. Cartea asta vorbeste pe sufletul si limba oricarui pasionat de METAL! Ma regasesc in SANGE SATANIC si o voi reciti de fiecare data cand imi voi pune intrebari asupra drumului meu!” (Deea Rebelle)

*

“Dincolo de limbajul extrem de explicit (care, btw, cred ca este tot farmecul acestei carti), Sânge satanic este filosofie pura. Este cartea unde treci de la starea de ras la melancolie pura, este cartea cu care adormi in mana in serile cand esti constient ca nu mai esti capabil sa citesti, dar totusi te incapatanezi sa faci asta, este cartea pe care nu o recomanzi parintilor, dar iti zapacesti toti prietenii cu ea. Este genul de carte pe care trebuie sa o traiesti citind-o, altfel pierzi esentialul.

Nu pot sa nu ma gandesc la M. cand ascult Puritania: I am pure, I am true, I am all over you …“ (Alina Anghel)

*

“Ai scris o carte si e vorba desigur de “Sange satanic”,in sfarsit o carte care nu e carte.Este o realitate pe care am simtit-o si mi-am dorit-o cand aveam varsta eroilor tai, si cu care in mod real m-am putut identifica doar in interiorul meu, constrans fiind de conditiile din jurul meu, de imposibilitatea de a-ti putea exprima liber conceptiile si sentimentele,de obligativitatea de a te “integra”cel putin fizic , pentru ca de rest “aveau altii grija.Si nu ma refer la sistem ci si la societate.Intr-un fel societatea functioneaza si acum dar, sistemul a devenit cel putin in aparenta mai permisiv , drept dovada aceasta…si nici acum nu-i pot spune simplu carte.Astept continuarea si te rog grabeste-te; nu stiu cat mai pot astepta.” (Mircea Sfat)

*

“Am dat de cartea ta,intamplator,era asezata frumos pe o masuta printre alte carti.Am fost foarte norocoasa ca am dat de ea si cand am vazut titlul “Sange satanic” mi-am zis “Wow,trebuie sa fie chiar tare!” dupa ce am citit cartea,am descoperit ca nu m-am inselat absolut deloc.
Iti iubesc cartea,pur si simplu,o ador.M-a marcat complet,si in sensul cel mai bun.Ai descris realitatea atat de frumos,din punctul meu de vedere,ai spus lucrurilor pe nume,si cel mai mult imi place ca este vorba despre metalisti.Cartea m-a influentat,mi-a deschis ochii,m-a inspirat sa spun si eu lucrurilor pe nume,m-a invatat sa gandesc cu propriul meu capsor,de a nu ma interesa parerea celorlalti despre mine,si cel mai important,m-a invatat sa deschid ochii,sa fiu mai realista.
Nici nu am un capitol preferat.Ar fi mult prea greu de ales.Este greu de descris ce am simtit cand am citit cartea.Este foarte greu.
Oricum,sincerele mele felicitari,si sper sa scrii cat mai multe carti.
“Sange satanic” va fi mereu una dintre cartile mele de suflet,si va avea mereu un loc de onoare in biblioteca mea.” (Carla)

*

„Piața editorială din România nu duce lipsă de sânge proaspăt. Anul trecut, în noiembrie, a apărut la Editura Herg Benet, înființată nu demult, un roman teribilist, dar expresiv, al cărui titlu necenzurat este Sânge satanic. Autoarea, pe nume Cristina Nemerovschi, este absolventă a Facultății de Filosofie. Romanul este scris la persoana I, singular, însă vocea care își spune povestea este masculină. Există în această carte cel puțin un capitol – de fapt un subcapitol – care nu e sigur că i-ar plăcea lui Mircea Cărtărescu, și asta pentru simplul motiv că se intitulează De ce nu iubim femeile. Opiniile exprimate aici de personajul M. sunt de un misoginism care le-ar scandaliza până și pe cele mai aprige feministe, dar textul este bine scris, indiciu clar că autoarea, deși femeie, i-a împrumutat personajului principal masculin toate rândurile de cojones pe care le-a găsit prin casă. Unele fragmente nu sunt recomandate minorilor, indiferent ce vârstă ar avea.” (Iulian Tanase)

*

“{Sange satanic} e intr-un mare fel. E extrem de inteligent scris si din acest motiv eu cred ca va aduna in jurul lui si ceva hateri. E adevarat, sperie prostimea, pentru ca ii arata defectele si urateniile caintr-o oglinda, cum spunea si autoarea Cristina Nemerovschi intr-un interviu de acum cateva luni. Pentru a recomanda cartea asta cuiva, cel mai bun este un fragment dintr-un interviu (imaginar!) cu personajul principal al romanului, M., care zice asa:
{Dacă eşti pizdă proastă, asculţi Rihanna şi ai mers măcar o dată la coafor, nu cumpăra Sânge satanic. Dacă eşti o babă religioasă, la menopauză, nu cumpăra Sânge satanic. Sau cumpără-l, da’ numai dacă eşti bună. Dacă eşti un critic lăbar, care e complexat că n-a avut pizde în liceu, aveai multe coşuri şi toţi râdeau de tine că eşti mic de statură, nu cumpăra Sânge satanic. A, stai, în pula mea, deja l-ai luat şi l-ai şi recenzat. Asta e acum, nu-i nimic. Dacă eşti manelist, incult, agramat şi ai citit doar două cărţi la viaţa ta, nu-l cumpăra. Pula mea, lasă la alţii, mai buni ca tine.}

Ce poti sa mai zici dupa asta?
Doar un cuvant: GENIAL!!!!!!!!” (Dragos C.)

*

„Tocmai am citit-o. E minunata, n-aveti idee… Iti deschide atatea portite in minte incat ar fi inutil sa incep sa le enumar, sa incep sa le povestesc. E MUST-READ si atat.” (Adeline)

*

„Este o carte citita de mine recent care, sincer acum, mi-a schimbat putin perspectiva asupra literaturii de la noi din ultimii ani. Nu aveam idee ca avem astfel de autori tineri, capabili de a scrie opere reale, puternice, de sine statatoare, in afara vreunui curent literar sau al altuia. Sange Satanic al Cristinei Nemerovschi este genul de carte care va fi citita de tineri (si poate nu numai) si peste 10 ani, si peste 20, si peste 50. Placerea pe care ti-o ofera multe pasaje este una atemporala desi, in mare parte, cartea este foarte adaptata la realitatile sociale din prezent. Dincolo de asta insa, avem sentimentele unor tineri in care se regasesc si cei ce si-au trait adolescenta in timpul comunismului, de exemplu. Se vede ca a fost scrisa cu mult sentiment, cu drag, in ciuda unor fragmente mai dure pe care le prezinta. Eu vad aceasta carte ca pe un ghid. Un ghid pentru orice tanar de a nu se lasa absorbit in sociatatea ce depersonalizeaza, in tavalugul asta care ne lasa, la finalul zilei, goi si tristi. Cei care sunt revoltati de limbajul putin ‘stradal’ folosit in aceasta carte, probabil nu cunosc realitatea asa cum este ea. Traiesc intr-o lume voit izolata, din care refuza tot ceea ce este neplacut pentru ei. Romanul e autentic, e viril, e plin de viata. N-ar fi trebuit scris altfel. Este asa cum trebuie. Cu stima, un cititor de literatura tanara si frumoasa, Mina. “ (Mina)

*

“Ma bucur ca am avut ocazia sa citesc aici cateva impresii despre cartea Sange satanic. Am citit si eu in primavara asta romanul Cristinei Nemerovschi si pentru cateva zile, m-am desprins de lumea noastra cea de toate zilele, pentru a pasi in universul intunecat si mizarabilist al lui M. Este o carte care, cred eu, va deveni de referinta pentru o intreaga generatie. Atat cei de varsta mea (24 de ani), cat si cei mai tineri (16-18), vor gasi in Sange satanic toate caracteristicile unei revolte autentice: impotriva oamenilor in varsta care nu ne inteleg, impotriva celor care vor sa puna o uniforma sufleteasca, bagandu-ne cu forta in sistemul corporatist, o revolta impotriva cocalarilor care ne agreseaza verbal atunci cand ne vad stand pe banci intr-un parc si citind o carte… O revolta cu fundamente filozofice. M. se revendica din curentul nihilist, trecand prin intelegerea preceptelor acestui curent. Revolta lui M. nu e doar teribilista. El ne intinde mai degraba o capcana. Cei neintiati, cei superficiali vor presupune ca M. este un proscris din cauza teribilismului sau. Adevarul este ca M. e un rebel filozof. Stie de ce se revolta si stie ca nu ar putea altfel.
Sper sa aud si alte pareri despre Sange satanic si sper sa fie inteles cu inima si trupul asa cum sunt convinsa ca l-a scris Cristina Nemerovschi.” (Diana Anghel)

*

„Romanul “Sange satanic” al Cristinei Nemerovschi nu se fastaceste, nu se ascunde dupa deget atunci cand e vorba de a indica realitatea. Nu arata realul, nici nu il pune in evidenta; realul, existent pretutindeni pentru ochii omului dar invizibil, inexistent pentru mintea omului, se reflecta din si in toate actiunile succinte ale vietilor protagonistilor, M., R., D. si B. Ei nu traiesc intr-o lume imaginara, o lume (desi suna a cliseu) in care toate sunt roz, asa cum traieste agramata jurnalista, sau toate in alb si negru, ci intr-una gri, si cu bune si cu rele. Ei nu sunt cei care-i urmeaza pe ceilalti, care se mint, care se prefac. Viata lor in sine e un izvor al adevarului prea nemilos pentru cei din jur. In lumea viciilor, imbacsita de alcool, droguri, sex si Metal, se intrezaresc atitudinea personalitatii lor si filosofia care-i poarta undeva deasupra “turmei de oi”, se intrezareste determinarea, si mai ales, presiunea sangelui satanic din fiecare.” (Chalice Lilith)

*

„Cand am auzit de romanul asta si-am descoperit ce publicitate i se face mi-am spus, sa vezi c-am ajuns rau. O duceam rau cu toate, doar cu literatura mai ramasese s-o dam in bara… Am citit cateva comantarii, cateva recenzii, si mi-am zis, ce sanse or mai avea copiii astia de liceu citind o astfel de literatura sa iasa din varsta lor (to come out of age) si sa mai devina oameni normali cind isi vor incepe si ei viata. M-am intrebat la ce oare ajuta astfel de carti, dar toate astea aveau sa-mi treaca prin minte fara sa citesc nici o pagina din ce a scris Cristina. Mi-am spus ca nu poate fi decit un alt aiurit de autor care incearca sa impresioneze, caci e mai simplu sa scrii sa impresionezi decit sa-i dai textului ce-i al lui. Asta pina astazi cind urmarit de cum poate fi nominalizata aceasta carte pentru nu stiu ce premii, mi-am zis ca trebuie sa citesc citeva pagini. Parearea mea este ca aveam de-a face cu un autor talentat, de care romanii ar trebui sa fie mandri. Cui i-a placut The Catcher in the Rye o sa faca o pasiune pentru Nemerovschi. Singe Satanic nu este cu nimic mai prejos decit celebrul roman al lui Salinger. (Eu personal i-as fi dat un alt titlu, ca sa-i deschid portile catre o categorie mai larga de cititori) De cum ne incepem lectura intelegem foarte rapid ca suntem pe miinile unui autor care ne conduce cu miini sigure pe un drum presarat cu multe si neasteptate dantelarii literare, chiar daca uneori se vorbeste vulgar, sau situatiile prin care trec pesronajele par banale. Dincolo de toate scenele marunte, razbate mana sigura a unui autor care stie sa povesteasca, si care stie sa strecoare elemente de o mare finete narativa intr-o calatorie plina de neprevazut si punctata cu un umor subtil si de aceea, greu egalabil de alti autori. Este o autoare care stie sa scrie despre o virsta si un mod de viata, cumva din afara virstei, ceea ce aseaza scriitura ei deasupra altor incercari similare ale colegilor de breasla. Bravo, Cristina. Mergi inainte si cu fiecare noua poveste pe care-o vei mai scrie, nu pierde din vedere ca ea trebuie gandita astfel incit sa contina in ea germenii care sa ne transforme in niste oameni mai buni.” (A. Zdrubascu)

*

“Mai am 20-30 de pagini si o termin. Am avut momente in care am ras cu lacrimi, momente de repulsie si multe, multe momente in care am stat pe ganduri minute in sir dupa ce am citit un fragment din Sange Satanic. Pe scurt, acest roman mi-a facut exact ce trebuie un roman sa ii faca unui cititor: sa il atinga. Bine a zis cineva la lansarea romanului ca titlul a fost mai putin inspirat, insa merita sa treci peste socul de pe coperta. Garantat nu te mai opresti din citit dupa primul capitol!“ (Andreea Tanase)

*

“Exuberant romanul, cu un umor contaminant, care sigur prinde cititorul (poate mai putin pe cei obsedati sa gaseasca noduri in papura in orice noua aparitie pe piata editoriala). Indraznet, cu personaje foarte bine conturate, intamplari memorabile prin ineditul si extremul lor, asa cum spune si domnul Gelu Vlasin in prezentarea cartii.
Are si puncte slabe romanul? Posibil, doar este un debut. Dar ele nu deranjeaza la lectura, deci chiar nu vad motivul pentru care ar trebui scoase prea mult in fata.
Am auzit numai cuvinte de lauda despre acest roman de la prozatori cu experienta si de la unii critici, astfel ca am decis sa-i acord o sansa si sa-l trec pe lista de lectura. Nu am regretat.“ (Adina Gherman)

*

“Nu stiu cate o sa ma ardeti pe rug, dar … eu am citit totul cu un zambet aprobator pe fata. Pentru ca nu am mai citit atat de mult adevar condensat de …. niciodata. Hai sa nu ne crizam cand nu este cazul si sa nu o atacam pentru ca spune niste lucruri care nici macar nu ne jignesc pe noi, personal, in mod direct. Nu e ca si cand ar fi venit la fiecare in parte sa ne acuze de toate lucrurile scrise.
Suparati-va pe mine daca vreti, dar eu am cunoscut MULTE, bai dar MULTE ale naibii de femei carora li se potriveste manusa paragraful!!! Sunt toate defectele femeilor adunate la un loc. Nu inseamna ca toate femeile sunt vinovate de toate defectele la un loc in acelasi timp. Dar MULTE femei sunt vinovate de MULTE defecte.
Sunt femeile care cand le vad (sau, mai rau, le aud) ma fac sa ma programez urgent la o operatie de schimbare de sex. Sunt femei pe lumea asta care m-au facut sa vreau sa zic ca nu facem parte din aceeasi specie. Va place sau nu, dar o buna parte din muierile pe care le intalnim in viata de zi cu zi sunt prefacute si superficiale, sunt proaste de bubuie si se cred extra mega giga si se comporta ca atare.
Fuck it, n-am nici un dubiu ca si eu sunt vinovata de defectele alea din cand in cand. Atuul meu e ca am observat totul de la distanta, de cand eram mica, si am luptat din rasputeri sa combat defectele “native” ale femeii. Am dezvoltat pe parcursul anilor un cinism si misoginism care probabil ar enerva multa lume, dar eu cred ca multe femei se enerveaza la citirea articolului pentru ca se regasesc in paragraf, si nu le place, se simt vinovate, se revolta pentru ca cineva le distruge imaginea inchipuita de perfectiune care si-au format-o ca sa isi protejeze ego-ul cel fragil.
Long story short: hai sa citim totul la rece, sa cantarim cuvintele, sa ne punem intrebarea “se aplica in cazul meu?”, daca raspunsul e “da” si ne deranjeaza, sa ne schimbam in consecinta, pentru ca mi se pare firesc sa schimbi ceea ce te deranjeaza la persoana ta; daca raspunsul este “da” si nu te deranjeaza, poti sa ramai una din femeile care fac barbatii sa spuna lucruri misogine; daca raspunsul este “nu”, just enjoy the show, doar nu ti se aplica tie, deci de ce sa te ataci singura?

Am incheiat romanul, puteti pregati tortele oricand, I’ll be waiting.“ (Joice)

*

“O carte şocantă, o temă curajoasă încă neabordată la noi (după câte ştiu eu), scrisă excepţional, cu umor negru, ironie, cinism şi, de fapt, multă durere. Despre criză existenţială, teribilism, plictiseală, nonconformism dus la extrem, toate complexele freudiene posibile, o critică dură a societăţii lipsite de valori adevărate sau total lipsite de valori în care trăim, a prostiei, ignoranţei… şi aş mai putea continua.
Povestea curge impecabil, ca un râu (de sânge)negru care te înghite încetul cu încetul, te simţi lipsit de apărare, ţi se face şi frică, te întrebi: Dumnezeule, până unde se mai poate ajunge?, îţi lasă un gust amar şi-ţi provoacă o plăcere sadică citind. Într-adevăr, scormoneşte în zonele întunecate ale fiecăruia dintre noi şi în mod sigur fiecare dintre noi are momente în care-i vine să-şi bage p… în toate când se uită în jur.
Deşi limbajul e mai mult decât “colorat”, culmea!, nu pare vulgar, e cumva firesc şi, trebuie să recunoaştem, cam asta auzim zilnic pe stradă, în şcoli sau în metrou.
Felicitări autoarei! (şi pentru riscul asumat)
Mie mi-a lăsat o impresie puternică, m-a tulburat, m-a revoltat şi, “una peste alta” (ca să folosesc noua expresie la modă) mi-a creat un weekend cu “sânge satanic” plăcut.” (Alexandra)

*

„Am terminat si sangele satanic, curata purificare! A meritat!” (Dominic Dembinski)

*

„Foarte reusit romanul ”Sânge satanic ” , l-am citit deja de 2 ori , si il voi mai citi de cateva ori . :)” (Alle Sh)

*

„Astazi am terminat de citit…absolut geniala cartea si am invatat multe lucruri din ea!..mi-as fi dorit sa nu se mai termine:D…oricum multumesc!” (Vlad Olan)

*

„Nici eu nu mai doream sa se termineee:X:X dar o recitesc din nou:) cum am mai spus ma face sa plang la 2 capitole” (Lucian Luccas)

*

„E geniala cartea.” (Shagrath T.)

*

„Sânge satanic este mai densă, mai haotică și mai întunecată decât Ani cu alcool și sex. Mi-a placut mai mult a doua, se citeste mai repede, e mai alertă și mai spumoasă. Dar eu le-am citit în ordine inversă.” (Lucrețiu Calotă)

*

„Cred că în privinţa specimenelor revoltate de genul ăsta nu se mai poate face nimic. Deja au fost infectate cu materie de proastă calitate. Amuzant e faptul că nu se învaţă niciodată minte. O dau înainte cu perceptii greşite, de obicei cu aceleaşi, se repetă, se agită, se cred cele mai bune şi mai corecte fiinţe din univers. Cel mai tare mă enervează cele care dau cu gura înainte despre ceva ce n-au mai vazut sau despre care n-au mai auzit în viaţa lor de specimene adunătoare de prejudecaţi şi motive false.

„Sincer ma bucur mult ca Sange satanic place multor oameni, mai ales tinerilor, din ce am putut observa. E si firesc, fiindca ideile si personajele se potrivesc cel mai bine oamenilor pana in 30-35 de ani… Dupa varsta asta, te cam sclerozezi si te gandesti numai la politica ))
Initial, primele reactii pe care le-am citit vizavi de cartea ta au fost pe un forum de muzica rock (nu-i mai dau numele ca e plin de idioti si nu vreau sa-i fac reclama..) si m-am ingrozit. Doamne, cata prostie era acolo! Nici nu pot sa-ti fac un rezumat, dar de altfel cred ca ai citit si tu si sti despre ce vorbesc. Incredibil… toti comentau fara sa fi citit, cand li se aducea un argument aruncau cu injuraturi, care mai de care se intrecea sa castige titlul de cel mai penibil comentator. M-a cuprins, sincer, rusinea ca niste oameni atat de prosti vorbesc despre o astfel de carte, o carte de neegalat din punctul ,meu de vedere.
Imi imaginez ce multe mesaje stupide primesti, probabil si cu amenintari, si sincer mi se face rusine si sila ca traiesc intr-o asa tara. Oamenii astia incapabili sa judece ar trebui sa fie legati intr-un beci, si sa sea cu botul pe labe. Lumea asta, si mai ales arta sunt prea minunate pentru ca ei sa le atinga cu labele lor jegoase.
Acum insa cand vad si reactii asemenatoare cu aia pe care am avut-o eu dupa lectura (atat Sange satanic cat si Pervertirea), ma bucur mult.
Putine carti merita atat de mult sa fie citite!!!!” (Anarchy of Nightmares)

„Mi-a placut incredibil de tare romanul Sange Satanic. M-am indragostit de toate personajele, nu numai de M. Astept cu sufletul la gura urmarea cartii, am inteles ca M. de data asta se va transpune in trecut iar romanul va fi propriuzis un prequel, este adevarat? O singura nemultumire am vizavi de Sange Satanic: cartea e mult prea geniala ca sa se termine atat de repede! Dupa 3 zile, in care am citit ore in sir, pur si simplu cand am terminat-o parca nu mai stiam ce altceva sa fac. Te prinde atat de mult in lumea aia incat ti-ai dori sa continue zile in sir.” (Gina Dobos)

*

„Ma incanta faptul ca nu suntem condusi intr-o totala cretinitate si mai citim si ceva de bun gust fara sa zicem” da astia sunt satanisti si e pacat sa citesti asa ceva maica” !” (Alin Stefan)

„Citesc ce se scrie despre cartile tale si ma amuz copios cand unele „babe de la cratita” isi dau cu parerea. Stimate doamne, stimati domni, o carte e doar o carte desi noi ca si cititori o apreciem la un nivel mai mare, dar vreau sa spun ca ceea ce e scris in interiorul ei poate ramana doar in interiorul ei. Dar daca aceasta carte reflecta realitatea care ne inconjoara, de ce sa critici cartea si nu realitatea? E ca si cum ai critica stirile de la TV ca povestesc despre un accident de pe strada ta. Nu ei au facut accidentul, ei doar l-au expus in fata telespectatorilor. La fel cum nici Cristina Nemerovschi nu a dat nastere acestei lumi bolnave. Ea doar s-a inspirat din realitatea care ne inconjoara. Asa ca uitati-va mai bine in jur decat sa va uitati pe facebook.” (Selene)

*

„tzapul Marius….. a fost cea mai creepy parte din toata povestea” (Roxana)

„Vreau sa te felicit inca o data,”Sange satanic” m-a captivat inca de la primele pagini. E incredibil cat de bine descrii personajele, parca m-as afla acolo, si mai ales ca ma regasesc in ele. Abia astept sa citesc si celelalte carti, dar pana fac rost de bani as vrea sa mai citesc niste fragmente. Personajele sunt exact pe placul meu: excentrice si teribiliste. Wish M. was as real as you described him.” (Dia)

*

„Multumesc pentru Sange satanic, imi place la nebunie cartea, si am inceput cu inceputul, de-abia astept sa le descopar si pe toate celelalte! Imi place atat de mult pentru energia pe care o emana, pentru spiritul sau debordant si trairile intense. Amazing stuff, thanks.” (Anca Ersilia)

“sunt o admiratoare a ta si a stilului tau de-a scrie,liber,exact asa cum vrei tu.Ti-am citit cartile si recunosc ca nu le pot abandona in dulap,trebuie sa revin la ele,sa recitesc paragrafe,expresii,care ma amuza nespus si ma inveselesc deobicei cand sunt mai suparata din cauza anumitor prosti. :)) .Il ador pe M.,personajul principal din Sange satanic.Ii inteleg gandirea si ma regasesc extraordinar de mult in cartea aceea.Iti multumesc pentru cartile scrise!Ai un talent deosebit.Iti urez succes in continuare! Mica-marea fana a ta,Ruxy.” (Ruxandra)

*

„Aceasta e cartea mea preferata, pentru ca trateaza o tema de care multi se feresc; in ea, ce-i prea mult nu e niciodata prea mult, si niciodata nu stii unde incepe si unde se termina totul.” (Gabriela)