Citate Pervertirea

„Dacă aș vedea o gospodină cu trei rânduri de sacoșele așezate grăbit de-a lungul brațului călcată de un taxi demarând în forță, sau o corporatistă încărcată de cadourile ei patetice în pungulițe scumpe și lucioase, parfumate poate, lovită de un tramvai cu un vatman care a exagerat în pauza de prânz cu votca, târâtă de-a lungul șinelor, cu sângele împrăștiindu-i-se pe haina albă de blană eco, pătând-o ireversibil, aș intra în primul pub și aș cere o sticlă de șampanie. Aș destupa-o, aș face-o cadou celor din bar și pe urmă mi-aș lua o bere.”

*

„Era un jeg și în aer, un miros de praf de pușcă amestecat cu răgâituri de cârnați. Nu toate maimuțele țin post, deși, în ultima vreme, o fac tot mai multe. E din cauza anului apocaliptic, ne-am spus eu și Corbu, după ce am reflectat îndelung într-o întâlnire a Nemuritorilor, vreo 4 minute, la subiectul ăsta.”

*

„Orice poate fi sufocant, chiar și aerul rarefiat, atunci când îți neagă libertatea.”

*

„Oamenilor cel mai mult le place să creadă că fac lucruri importante, că alți indivizi depind de ei, că sunt esențiali.”

*

„Pizda cu care ți-ai făcut planuri pentru noaptea de Revelion ar putea fi un eșec oricum, chiar dacă îi cumperi lenjeria asta de fițe, care te usucă și te face să te gândești la câte alte lucruri ți-ai fi putut lua ție de banii ăștia, făcându-te s-o disprețuiești chiar mai mult și să-ți dorești s-o fuți cât mai repede ca s-o poți da dracului apoi – i-ar putea veni ciclul pe 31 decembrie.”

*

„Ar putea fi în toate locurile astea. Adică așa ar fi credibil. Dar cel mai probabil e moartă, poate dezmembrată, eviscerată, ca în filme, ca în serialele proaste, polițiste. Într-un tomberon, într-un sac mare de plastic din care, poate, îi iese un deget, cu o manichiură perfectă, foarte recent făcută. Probabil că n-o s-o mai vedem niciodată, nici eu, nici Corbu, nici Tara.”

*

„Odată ce începi să iei în serios o femeie, să te iluzionezi că e mai mult decât o pizdă, două țâțe și un cur, că e ceva dincolo de ele, atunci ești pe cale să te duci dracului.”

*

„În noaptea asta, voi vizita casele tuturor prietenilor cărora le-am dăruit cărțile mele cu dedicație. Îi voi trezi din somn, mă voi năpusti în sufragerii, voi căuta cele cinci cărți și le voi distruge. Le voi sfâșia, le voi arde. Dacă se vor împotrivi, am să-i ucid fără să clipesc. La lăsarea zorilor, voi pătrunde în biblioteci, voi amenința bibliotecarele cu un cuțit, voi găsi cărțile și le voi distruge. Voi sparge vitrinele librăriilor, voi îngrozi mamele care, ținându-și plozii de mână, așteaptă docile și resemnate să le cumpere rechizite școlare. Voi urla și voi dărâma rafturile. Voi găsi cărțile și le voi distruge.

Apoi nu va mai fi nimic.

Pentru că asta e singura cale, așa trebuie să fie.”

*

„Mi-am pierdut virginitatea târziu, foarte târziu. Aveam aproape 17 ani.”

*

„Același ritual: sex oral, sex normal, sex anal, rare variațiuni cum ar fi jucăriile erotice, vibratoare, bile, cătușe, poate un partener negru, sau un partener pitic, șchiop sau mut.”

*

„Despre ce scrii atunci când nu mai poți scrie despre oameni?”

*

„Criza mea a venit pe nesimțite, pe furiș, pâș-pâș. A început cu lucruri banale. Mi-am pierdut interesul pentru locuri care altădată îmi plăceau. Acum nu mai aveam nicio tragere de inimă să merg acolo, îmi erau indiferente, nu mai reușeau să-mi trezească sentimente. Încă de foarte mic, obișnuisem să mă atașez puternic de locuri, uneori chiar definitiv. Mă înspirau, îmi găseam acolo o pace, o înțelegere a ceea ce sunt fără raționamente, fără nimic analitic, care, de fapt, nu mă caracteriza în general și care se datora acestor locuri, care pătrundeau prin pielea mea acolo undeva adânc înăuntru, unde se luau tot soiul de decizii. Îmi plăceau mai ales casele vechi, pe jumătate dărâmate, și spațiile libere și întinse, în culori deprimante.”

*

„După bodegi, boala s-a transferat la oameni. Toți aveau același chip. Toți aveau aceleași gânduri, aceleași fixuri, aceleași prejudecăți, aceeași prostie. Nu mai era nimic imprevizibil, nimic de descoperit la ei. Toată atracția dispăruse. Era ca și cum, atunci când întâlneam un om nou, mi se înmânau și instrucțiunile lui de folosire. Vezi că îi place să poarte portocaliu, îi place să mănânce musaca, îl excită femeile cu țâțe uriașe și lăsate, urăște câinii, în special maidanezii, bea vinul numai cu apă, are o mamă bolnavă, ta-su i-a părăsit pe când el era mic, e frustrat că nu are o carieră așa cum și-a dorit, se masturbează la filme cu lesbiene minore.”

*

„Gândește-te: ți-ai dorit ani întregi un costum șui, mișto, diferit și mai ales greu de obținut. E al tău în final și ești fericit. L-ai vrut și pentru tine, dar mai mult l-ai vrut pentru ca ceilalți să vadă cât de bine îți stă cu el. Dar, a doua zi când ieși mândru, îmbrăcat cu el, pe stradă, constați că peste noapte s-a petrecut apocalipsa și tu ești singurul om rămas în viață.”

*

„Feministele sunt încuiate și detestă perversiunile de orice tip.”

*

„“Omul e un animal viciat prin esența lui, e animalul care se îndobitocește cu bună știință. Nu ai ce să mai repari la el”, spunea Ulf.”

*

„”Pe proști nu are rost niciodată să încerci să-i deștepți. Mai rău îi strici.””

*

„Unul din ele cel mai nașpa îl făcusem cadou unei proaste ca să-mi dea acces direct spre una din zonele ei mai închise la culoare decât restul corpului la alegere care.”

*

„Orice ar zice unu sau altul creația nu e o perioadă așa mișto cum cred proștii care n-au trecut prin asta niciodată. Firește majoritatea artiștilor o prezintă într-o lumină marfă pentru că le place să fie invidiați de prostime.”

*

„În general pictam oameni morți corporatiști angajați la bănci directori financiari mă rog rahați cu bani. Cu timpul înțelesem că toți cei care au bani – făcuți prin propriile lor eforturi – sunt morți. Dead în the process or something.”

*

„După juma de oră a venit și Ulf blestemând un câine care îi sfâșiase un crac la blugi. “Mama lui de prost am vrut doar să-i torn bere în vasul de apă” ne explică el. „Hâhâia ca un bezmetic m-am gândit că are nevoie de ceva lichid.”

Nu era rănit. A văzut tabloul. N-a fost chiar aşa de impresionat cum mă aşteptasem. Îi plăcuseră mai mult peisajele gotice pe care le făcusem săptămâna trecută. Și cel mai mult îi plăcuseră Pârjoale de duminică.”

*

„Femeile își împart trecutul în perioade bine delimitate de relațiile cu foști iubiți și de culoarea părului.”

*

„În perioada în care lucram la Cinci, dobândisem ca alter-ego acest moșneag ce se numea Moș Bărbuță.[…] Avea o barbă mare, neîngrijită și căruntă. Purta un maieu de pescar, cu dungi, un fel de pantaloni trei sferturi sau poate bermude, maro, pătați și sfâșiați, ridicați puțin deasupra genunchilor. Și slapi negri. Venea întotdeauna la mine urmat de pelicani. În afară de pelicani, pe lângă moș își mai duceau traiul un câine, Cuțu, și o pisică, Mina.”

*

„Aşa cum îmi imaginasem încă din clipa în care l-am văzut, trăia lângă apă. Lângă mare probabil, deși n-am fost niciodată sigur dacă era vorba de mare, ocean, sau pur și simplu un râu. Avea o hală construită deasupra unei ape. Podeaua avea crăpături și sub ea vedeai apa. De fiecare dată când l-am vizitat pe Bărbuță era noapte, iar apa care îi căptușea protector podeaua era neagră. Făcea și un zgomot, ca un muget trist.”

*

„I-am disprețuit pe toți cei care nu își pun întrebări, pe toți cei care nu vor răspunsuri, pe cei înspăimântați de singurătate, de propriul sine, pe toți cei care nu simt lucrurile pe care le simt eu. Pe cei banali, timizi, șterși, neîncrezători în forța lor, pe cei fricoși, pe cei proști, pe cei urâți, neatrăgători, stângaci, pe cei politicoși, lași, pe cei religioși, pe cei cu prejudecăți. Îmi plăcea însă extraordinar de mult să-i privesc. Asta mă inspira cel mai mult. Privitul păduchiuților. Mă vedeam, dincolo de ele, un zeu ridicându-se dintr-un nor de colb, cu un spectru în mână, uriaș, impunător.”

*

„Dar lanțurile astea se găseau și pe balconul lui Bărbuță. La fel de grele, la fel de uriașe, la fel de ruginite. La el, mă gândeam că trebuie să aibă oarecare legătură cu barca ramolită pe care o ținea lângă casă. Îl întrebasem dacă o mai folosește. El îmi zâmbise și mă întrebase îngândurat: “De mers merge, dar unde să mă duc cu ea? A cam trecut vremea, acum tot ce-mi rămâne este să aștept…””

*

„“Am vrut atunci să o omor așa cum nu-mi mai dorisem să omor pe cineva până atunci. Să-mi apăs mânile aspre pe gâtul ei până ce nu va mai putea respira și va începe să horcăie. Să o privesc în ochi să râd și să scot limba la ea.”, mi-a spus. L-am iubit mult în clipa aia.”

*

„Oamenii proști și insignifianți nu rănesc adânc. Ei rănesc mai degrabă prin atingere, așa cum un moș se șterge de tine într-un mijloc de transport în comun aglomerat. Noi însă, Nemuritorii, în general rănim premeditat, pervers, adânc și fatal.”

*

„Lui Corbu îi plăcea să îi aducă filme porno și să le vadă împreună. De aici s-a și tras sfârșitul relației, când maică-sa fetiței a venit într-o zi acasă mai devreme. A început să țipe și să-l lovească pe Corbu cu un pantof în cap. “O cretină! De parcă într-o zi n-o să vină altul și să facă cu fiică-sa același lucru. Imbecilele astea ar vrea să-și țină copilele virgine până la adânci bătrâneți.””

*

„Dacă singurătatea e ceva ce te atrage doar fragmentar, dacă nu îți imaginezi întreaga ta viață trăită undeva cu totul și cu totul izolat de oameni, atunci ai o problemă care să te îngrijoreze – niciodată, cu niciun preț, sub nicio formă, nu trebuie sa devii prea deștept.”

*

„Dacă aș fi avut puțină înțelepciune și instinct de conservare, acum aș fi fost mediocru, adică prost, și aș fi putut avea o iubită. O familie. Un copil sau doi. Un câine. Un apartament de două camere cu chirie. Cu balcon. Aș fi urmat un program strict, întocmit de femeia mea, de dezalcoolizare, dezintoxicare și depurificare. Aș fi mers la sală, iar cu băieții aș fi avut voie la bere doar sâmbăta seară, de două ori pe lună. Aș fi avut job, mi-aș fi făcut credit la bancă pentru un apartament care să fie doar al nostru. Aș fi mers în vizită la soacră, i-aș fi dus un buchet frumos de flori. I-aș fi pupat mâna. I-aș fi dus crănțănele șoricarului soacrei. Aș fi fost atent să nu-l calc cu bocancul pe cap, sub masă. Aș fi ajutat-o să aducă farfuriile din bucătărie și să pună masa pentru toată familia. Aș fi strâns masa, dus farfuriile în chiuvetă și, când ea ar fi zis “lasă-le, mamă, acolo”, m-aș fi oferit să le spăl. Aș fi băut o bere pe terasă cu tata socru. Aș fi dat anunț la ziar pentru a-i găsi șoricarului soacrei o șoricară cu care să facă șoricăruți.”

*

„Fascinant cât de încăpățânate sunt maimuțele retarde. Ar face orice numai să nu-și recunoască propria prostie.[…]

Orice altceva, orice justificare ar fi fost bună, acceptată, numai și numai ca să nu accepte adevărul ăsta absolut – că specia umană e incredibil de proastă. Pentru ei, e mai plauzibilă varianta ca totul să fie doar o conspirație în care Cineva îi face să pară proști. Orice, numai să nu admită că sunt iremediabil și fără excepții proști.”

*

„Trăsătura esențială a umanității este eșecul. Nu eșecul în sens bun, creativ, ci eșecul de a fi ceea ce ți-ai dori să fii.

Nimeni nu mai reușește astăzi să fie ființa la care a visat dintotdeauna, pentru că nu mai are forță. Lipsiți de coaie, lipsiți de voință, oamenii sunt doar șobolani orbi care îți târșâie membrele în întuneric.

Doar unul dintr-un milion de oameni are forța de a da deoparte comodul, docilul, confortabilul, și a merge în căutarea a ceea ce este cu adevărat, așa cum, pe vremuri, bărbații plecau un timp în pustietate pentru a-și afla adevăratul sine. Numai un om dintr-un milion vă lăsa deoparte emisiunile TV, farfuria plină cu sarmale și costumul apretat de a doua zi pe care trebuie să-l îmbrace la job, în favoarea unei activități care presupune contactul cu propria ființă, dezgolită de convenții, vulnerabilă și imperfectă. Câți oare nu ar leșina din primul moment în care și-ar privi față în față personalitățile lor reale, nu cele contrafăcute, nu hainele pe care le îmbracă pentru a-i deruta pe cei din jur?

Am iubit dintotdeaună să mă contemplu gol, adevărat și (im)perfect. ”

*

„Mi-a spus povestea vieții lui.

Când m-am trezit, o uitasem complet. Nu-mi aminteam decât că era frumoasă, frumoasă și complicată, așa cum sunt poveștile ființelor care schimbă cu ceva lumea prin care trec.”

*

„Ce ironie, mă gândesc. Unele morți dor prea mult ca să poată fi creative, iar altele mult prea puțin. E ca un buton, la care unele morți nu ajung, în timp ce altele îl depășesc din mers și apoi plutesc pe deasupra lui, ca niște umbre de zei.”

*

„Lumea adevărată e mai complexă decât literatura. Cu toții o simplificăm, atunci când scriem. Trebuie s-o simplificăm, pentru că altfel n-am putea termina o carte niciodată. Am scrie în același ritm cu cel în care trăim, iar cartea s-ar întinde la nesfârșit, n-ar mai avea coperți, n-are mai avea paragrafe, personajele s-ar amesteca, începutul ar lua locul sfârșitului și sfârșitul ar lua locul începutului.

Lumea nu poate fi băgată natur între coperțile unei cărți, pentru că lumea e neverosimilă.”

*

„La a treia carte, un tembel făcuse rost de numărul meu de mobil, mă suna de pe un număr secret și închidea. Cu ajutorul lui Corbu, care are amici peste tot și le poate afla pe toate, am aflat identitatea răpciugosului. Era un biet coșuros de 23 de ani, care o ardea prin cenacluri literare. Primea numai bobârnace pe acolo, pe motivul că e complet lipsit de talent. Chiar era. Pregătea o carte de poezie religioasă.”

*

„Pentru că știam adresa de e-mail a searbădei, i-am compus coșurosului o scrisoare ca venind din partea fostei lui partenere de viață în care ea îl informa că fetițele nu erau de fapt ale lui, ci ale unui coleg de-al ei de facultate. Am auzit după asta că răpciugosul s-a sustras de la plata pensiei alimentare, prezentând ca probă avocaților chiar mailul scris de mine și Corbu, într-o dimineață de vară când ne întorsesem ultramahmuri.”

*

„Toate femeile sunt curve. Nu există excepții.”

*

„În timp ce toate femeile sunt curve, bărbaţii se împart în două categorii: sclavii deja domesticiţi şi sclavii ce aşteaptă să fie domesticiţi.”

*

„Mi se spunea că am devenit persoană publică – așa se pare că li se spune celor care apar constant la tv și prin reviste. Ieșeam din casă, cu ochelari de soare și bască, și, indiferent dacă mă duceam la supermarket sau la farmacie, indiferent dacă luam autobuzul sau metroul, mulți mă opreau să mă întrebe: „Dumneavoastră sunteți domnișoara cu umiliții?””

*

„“Romania nu-i America, aici nimeni n-o să te omoare în numele unor principii. Țară de labagii””

*

„Nimănui nu-i va face păcere să se trezească dimineața și să vadă fața ei nemachiată în urâțenie neascunsă lângă el pe pernă. Nimeni nu va mai avea chef să spună lucruri frumoase flatante unei fețe urâte și fără cuvinte frumoase fața se va veșteji și mai tare și în final își va lua tălpășița și se va duce să trăiască undeva retrasă undeva unde n-o vede nimeni.”

*

„Eu unul, într-adevăr, nu țineam minte s-o fi ucis.”

*

„Nu reușisem niciodată s-o conving pe Tara că personajul literar e una, și autorul e alta, chiar dacă un text e scris la persoana I și autorul are întâmplător același sex cu naratorul. Tara spunea că eu scriu pe blogul de curvă despre ea. „Nu scriu despre tine, scriu despre personajul tău”, îi ziceam de fiecare dată, dar îi intra pe o ureche și îi ieșea pe alta.

Mă apuca groaza când mă gândeam cum a citit ea cărțile până acum. Toate cărțile. Le-a citit cu voyeurismul unei gospodine care se uită de după perdea, pe geam, cum face felație vecina ei mai tânără noului amant. Le-a citit așa cum citește un tabloid. Cine, ce, cu cine, cum. Scârbos.”

*

„Mă enervează să intru în mintea unei proaste, să mă lupt să-i înțeleg clișeele, ca să le pot reda veridic. E groaznic de obositor să scrii din perspectiva unei pizde. Epuizant.”

*

„A început să-mi placă să public după ce am fost criticat, înjurat, amenințat să mă las de scris. Mi-a plăcut mult ideea că, publicând, fac nefericiți o grămadă de indivizi, toți croiți după chipul pe care-l detestam cel mai mult. Iar fiecare carte reușită, și până acum toate au fost așa, era o pedeapsă pentru ei. Am înțeles că au murit vreo 2 din cauza asta. M-am bucurat.”

*

„Mă mulțumeam să plutesc zi de zi, păpușă de paie grea, în curs de putrefacție, pe cea mai liniștită mare pe care adăstasem vreodată. Apele se înnegreau tot mai mult.”

*

„Și atunci norocul meu ghinionul ei zbang țuști buf pleosc și gata! Pizdă largă întinsă pe trecerea de pietoni împrăștiată în câteva grămăjoare de bucățele de carne expirată. Scap eu de ea scapă și Ulf… Toată lumea o să fie fericită.”

*

„Pizda majorității femeilor e un supermarket.”

*

„Morcoveață vrea să intrăm în parc să căutăm o țâșnitoare să se șteargă pe bluză. Fă ești proastă îmi vine să-i spun cine pula se uită la tine oricum cui o să i se rupă dacă tu ai înghețată roz cu calorii pe țâțe? Și-așa… alea-s țâțe? Niște rebegituri.”

*

„Tot trăgea acu să meargă la lebede. Fă zic stai pe loc dă-le-n pula mea de lebede vrei să cazi în lac doamne ferește să mă omoare tac-tu? Te-neci pula mea. Ea nimic. Tot behăia și trăgea la lebede. Până la urmă am dus-o.”

*

„Cu toții am fost minicapre cândva.”

*

„În stație m-am lovit de o băbuță cu niște buze atât de voluptoase încât i se răsfrângeau peste ochi și bâjbâia din mâini fără să vadă nimic, și m-am gândit că, mai mult ca sigur, va ajunge în mijlocul drumului și o va călca o mașină venind în goană, dar buzele ei vor supraviețui, vor sări imediat pe trotuar și se vor atașa pe chipul primului om pe care îl vor găsi acolo, așa că trebuia rapid s-o șterg din loc, să mă îndepărtez de bătrână. Am alergat pur și simplu, am fugit spre casă, m-am rătăcit, și buzele, multe buze, erau peste tot, mă urmăreau și mă agresau.”

*

„“Să scrii și să bei și eu ce se presupune că ar trebui să fac în timpul ăsta?”, m-a întrebat, mușcându-și buza de jos așa cum făcea mereu când își reținea o înjurătură.

„Să fuți un urs gunoier sau o fază din asta”, i-am spus în glumă, deși știam că se va oftica și mai rău.”

*

„Atunci l-am întrebat pentru ce trăiește și mi-a zis că pentru râs. Ca să râdă. Ca să facă mișto de lucruri. Mi s-a părut un răspuns bun și l-am lăsat în pace.”

*

„„Pentru că, fără orori, nu sunt nimic,  nu simt.””

*

„Mirosul de mâl, de nămol, mirosul de mare, de alge moarte sunt printre cele mai frumoase din lume. N-am întâlnit nicio femeie care să miroasă așa și asta ar putea fi scuza mea pentru că nu am iubit niciodată cu adevărat.”

*

„Încerc să-i explic chestia asta firească, că numai opacele umblă cu chiloții pe ele în cluburi. Dacă tot am venit aici la agățat și futut, de ce să ne ascundem organele sexuale. Nu înțeleg.”

*

„Sunt tare puține locuri în București de care oamenii încă nu știu, pe care încă nu le-au alterat cu prezența lor stricătoare, împuțită. De fiecare dată cum se duce vestea că un loc e frumos, sau cool, sau ofertant în vreun fel, imediat e poluat de păduchiuți. Firește, ei nu știu prin ce e special locul ăla. Se duc acolo pentru că așa se face.”

*

„Tara fusese o vacă fericită înainte să-l cunoască. Bătea bărbați cu biciul îi ardea cu ceară fierbinte le punea un căluș în gură purta un corset cu țepi și viața ei părea cum nu se poate mai împlinită. Veverița mergea la școală lua note bune și-o trăgea în budă avea experiențe aproape erotice interzise cu cea mai bună prietenă acasă gagiul mă-sii se dădea la ea uneori cu succes alteori fără mă-sa o disprețuia uneori cu motiv alteori fără și uite așa era o Veveriță fericită în căutare de alune.”

*

„Oamenii chiar SUNT obiecte. Cea mai mare parte a lor nu reprezintă decât jucării pentru cei inteligenți pentru oamenii care sunt atât de originali și împliniți spiritual încât își permit să se joace cu orice de-a orice. Oameni care nu se tem de nimic și de asta se joacă cu orice. Nu-mi displăcea deloc imoralitatea antiumanismul lui Ulf ci faptul că din viața lui părea să dispară tot mai mult plăcerea de a se juca cu oamenii proști așa cum o pisică se joacă cu șoarecele.”

*

„Cred că o femeie suferă în ghilimele la fel de mult după ce o părăsește un tip pe care spune că-l iubește și cu care a stat o vreme pe cât suferă după ce-și pătează cu sos de roșii rochia preferată pe care avea de gând să o poarte la o nuntă și care i se cambra mișto pe țâțe.”

*

„A început și ea să fugă dar combinația de tocuri cu alcool cu pastila fermecată a Tarei cu mașinile care îi băgau farurile în ochi n-a fost deloc de bun augur pentru ea. Pe la jumătatea distanței a plonjat ca o minge aruncată de la mare distanță. Buf-pleosc ceva de genu hm. M-a apucat un râs nebun.”

*

„Cu Ulf mă simțeam de multe ori ca și cum aș fi fost singur. E mare lucru să te simți atât de bine cu cineva încât să ai senzația că ești singur.”

*

„- Auzi, mă întrebase Corbu într-una din ultimele întâlniri în Cală singuri, tu crezi că noi doi suntem nebuni?

– Nu știu, dar nici nu prea contează, cred. Ce, ai prefera să fii prost?”

*

„Atunci i-am spus coaie fără supărare da eu femele umane nu pictez. Vorba vine mai pictasem pizde dar numai și numai pentru contrast.”

*

„Dacă aș fi prof și o pocită din asta mi-ar oferi muie i-aș râde în nas. N-are cine să-mi facă mie o muie? Dar bieții profesori… cu salariile lor de rahat de unde să-și permită ei o pocnitoare ca lumea?”

*

„Dacă ar avea acum de ales între a salva viața căcăcioasă a Veveriței căcăcioase și a scrie o frază – atât o singură frază! dar genială – la cartea aia a lui ce crezi că ar alege? Crezi că ar alege să-ți salveze ție Veverița penală nu? Ni se rupe nouă de Veverița mă-tii…”

*

„Viața fiecăruia îi aparține. Nimeni nu poate interveni în viața noastră, decât dacă acceptăm să-i devenim sclavi. Cel care ne salvează, într-un fel sau altul, nu vrea decât să ne înrobească.”

*

„Dar ce-mi plăcuse în mod decisiv la ea fusese scrisul. Scria drept, fără înclinări nici la dreapta, nici la stânga, lucru destul de rar întâlnit, cel puțin la mine în clasă. Poate că asta îmi sugerase încăpățânare, încredere în sine, nu știu exact ce, dar cu siguranță niște trăsături de caracter care mi-au stârnit nu doar admirația, ci și o constantă erecție.”

*

„Îmbinările astea între anotimpuri m-au atras dintotdeauna mai mult decât anotimpurile în sine. No man’s time, o trecere, o schimbare pe care o vezi în hainele oamenilor, pe fețele lor, o pregătire pentru ceva ce urmează să se întâmple.”

*

„Până la urmă, lucrurile nu sunt nimic în sine. Tot ce contează sunt amintirile lucrurilor din imaginația noastră, felul în care le deformăm și ne raportăm la ele, umbra lor devenind mai importantă decât corpul propriu-zis, pentru că ea devine unică atunci când îi punem mult din ființa noastră. Astea sunt nostalgiile, asta e și arta.”

*

„Au mers după mine, lătrându-mă, ca să vezi, încă unii care se simțeau reali, simțeau că ăsta era momentul lor, că au un rost, că apără ceva, un bloc străin, o mașină necunoscută, nu conta că poate din blocul ăla iese în fiecare zi un țigan care aruncă cu piatra după ei, se simțeau acolo, în tabloul ăla, elemente esențiale și cred că aveau dreptate, da, cu siguranță aveau dreptate. Eu pierduse însă trenul, se făcuse deja aproape seară, fiindcă era iarnă, iar iernile îți aduc aminte de chestiile astea, de cât de repede și aiurea trece timpul, iernile îți dai seama că oricum n-ai avut nicio șansă, de la început n-ai avut nicio șansă, pentru că până și momentul ăla în care ai fost real, așa cum erau gaițele, așa cum era copilul bătut, nici măcar momentul ăla nu a fost pe de-a-ntregul al tău, nu l-ai putut înțelege la vremea aia deci nu ți-a aparținut.”

*

„- La ce te gândești, mă întreabă Tara, recent ivită la masa mea.

– La Amalia, îi spun, și îmi imaginez că răspunsul ăsta mă face din nou dezirabil, atractiv, sexy în ochii ei, din nou uman, vulnerabil. Doar că nu sunt așa, e doar o mască. Poate că azi vreau să-i fac pe toți să se îndrăgostească din nou de mine. E atât de simplu, trebuie doar să-ți pui fața aia care te arată mai bun. Până la urmă, tot trebuie să-ți pui o față pentru a ieși din bodegă, pentru a merge pe străzi, pentru a te întoarce în Cală… așadar, de ce n-ar fi asta? ”

*

„Aveam un chef nebun s-o înjur pe Tara, s-o părăsesc în mijlocul drumului, să-i spun că nu mai vreau să aud de Amalia cât oi trăi și că n-aș da niciun spermatozoid înghețat pe soarta ei. Voiam să-i spun că merg acasă să dorm, să beau după ce mă trezesc, să mă uit la un anal teen porn și să fac o labă intensă. Voiam să-i mai zic că doar m-am jucat cu ea în anii ăștia, că niciodată n-a însemnat nimic pentru mine, că n-a fost importantă nici cât negru sub unghie, nici cât e o copită de la picioarele din spate ale Mariei Magdalena, că îmi bag pula în blogul ei din care n-o să mă îmbogățesc cu adevărat niciodată, oricât tarfic ar avea, pentru că nimeni nu vrea să pună reclamă pe un blog de ștoarfă, fie ea și de lux, că de fiecare dată când ne-am tras-o eu am făcut-o doar din politețe și a trebuit să mă gândesc la cărțile mele ca să-mi dau drumu, că o consider o țărancă banală, cuminte, care va sfârși cu un bărbat de vârsta a treia și cu patru copii înfiați.”

*

„- Nu așa, fi-ți-ar capu’ al dracu de dobitoc, nu așa că o zgârii! Pe lung, idiotule, întoarce-o! Aaaah… Boul naibii, ai zgâriat-o!

Mitică Babuinu își trage fesul mai bine pe scăfârlie, se scarpină într-o ureche, pe urmă duce mâna la fund, probabil i s-a transmis mâncărimea pe șira spinării și a ajuns la noadă.

– Ho, fomeie! Ce pula mea, dacă o zgârii, ce-are? Nu doar ziseși că o dai în stradă, la țigani?

– Da, sigur, să dau mobilă în stardă zgâriată, jerpelită ca vai mama ei, să ne știe după aia tot cartierul drept niște sărăntoci!”

*

„Așa că, dacă ar fi ucis-o el, poate că ar fi bătut acum din palme și Amalia ar fi apărut surâzătoare dintre boscheții din Cală, purtând o rochie nouă, albă sau roșie, cum îi plăcea ei, cu părul proaspăt spălat și dat cu spumă care îi definea șuvițele crețe, amestec bine lucrat de roșcat și negru. Ar fi ieșit de acolo, s-ar fi scuturat de frunze urcate sau de zăpadă și ar fi strigat, agitându-și brațele în aer – “Surprise”!”

*

„- Da ci faceți aici, aolio, vă mutați?, întreabă ea.

– Nu, decât biroul ăsta îl scoatem afară, că e cam vechi, o lămurește Vasilica.

– Da ia hăi să nu mai ne lungim atâta, că acum începe etapa la ProTV. Hăi cu masa asta în morții mă-sii s-o dăm odată la țigani și să ne vedem de treburi!, zice el, clătinându-se din nou.

– AICI NU SUNT ȚIGANI!!! ÎN CARTIERUL NOSTRU NU SUNT ȚIGANI, zbiară dintr-o dată, ca scoasă din minți. De câte ori să-ți mai spun, bețiv idiot, că aici nu-s țigani???

– Adevărul e că mai e și țigani din loc în loc, spune Antoneasca, cu au aer gânditor, după care mai trage din țigară. Mai e și țigani, da nu chiar așa mulți ca prin alte părți.”

*

„Noi nu avem de ce să fim recunoscători.

Nu noi am cerut să fim tineri, frumoși, celebri, adorați, să avem familie, case, prieteni, facem numai ceea ce ne place, să câștigăm bani și trei sferturi din populația lumii ăsteia probabil să dea aproape orice să poată bea o bere cu noi, dacă ar afla de existența noastră.

Noi n-am cerut să avem de toate și nici să fim perfecți.

Ne doare în pulă dacă mâine n-o să mai fim perfecți și dacă n-o să mai fim deloc, for what matters.”

*

„Un timp am încercat să înțeleg de ce oamenii cuminți îi urăsc pe cei ca mine și Ulf. Un timp vorba lui mi-a păsat cât de cât. Pe urmă mi-am dat seama că ura asta vine din frica lor hm frica în fața unor fenomene pe care nu le înțeleg. Când mi-am dat seama că sunt un fenomen temut deopotrivă și invidiat atunci a încetat să-mi pese. De atunci am început să le râd în nas.”

*

„Ei doi, totuși, se simțeau bine acolo, lângă nebunie și moarte sau, oricum, nu voiau să-și impună propriile legi. Anarhia morală, cum îi spusese Ulf odată, pe când fumam niște jointuri în Cală, era perfectă pentru ei. Chestia e că n-am putut să-i înțeleg niciodată cu adevărat. Nici atunci când i-am iubit, nu i-am înțeles pe deplin.”

*

„Imaginează-ți un om aruncat din avion, fără parașută. Se apropie cu superviteză de pământ și totuși mintea lui, în loc să fie paralizată de frică, ea cântă. Vocea nu i se articulează, gâtul lui nu scoate niciun sunet, dar mintea lui cântă. Ceva vesel. Ceva la mișto, ca și cum în mai puțin de 10 minute ar ateriza, și-ar scutura tricoul de praf și ar merge apoi la o seară de karaoke. Nu cântă nici măcar o melodie care să-l reprezinte, ceva cu care ar vrea să-i fie asociată viața ce i se va curma în câteva secunde, nu un cântec de rămas bun. Cântă ceva a-le-a-to-riu. Mda. Așa au fost Ulf și Corbu, în toți anii ăștia în care am fost apropiați.”

*

„Știu că fără frica asta de a mă arunca în gol, detașată total de ce am fost și ce sunt în acel moment, a fost singura chestie care mi-a nenorocit cu adevărat viața. Știu că fără ea, Ulf poate m-ar fi iubit. Dacă nu m-ar fi iubit Ulf, poate că măcar m-ar fi iubit Corbu, atât cât ar fi putut el să iubească o femeie.”

*

„Pentru că dorința asta a mea de acum, de a fi fost așa cum m-ar fi vrut Ulf înseamnă să trec dincolo de propriile mele limite. Și mi-e frică, și în același timp am emoții și mi-e foarte rău, ca și cum tocmai cineva m-ar fi aruncat în gol, de la mii de metri, fără parașută, și fără nicio melodie în cap pe care s-o fredonez până în momentul impactului.”

*

„Puțin mă doare dacă e președinte Băsescu sau alt oligofren. Toți vor fi la fel de retarzi, pentru că în România n-au mai rămas decât retarzi.”

*

„Blonda bleahmarș a dat tonul discuțiilor despre revoluție. Tot autobuzul vorbește despre revoluție, despre Băsescu și prețuri, despre Smurd și, la dracu, traficul e mai lent ca oricând. O să crape orașul ăsta, o să se ducă dracului și țara, or să supraviețuiască doar vreo câteva sute de păduchiuți.”

*

„Chestia asta cu neplecatul din România e un fix imbecil, recunosc. Ar fi trebuit s-o tăiem cu toții și să-i lăsăm pe cretinii care se simt bine aici să-și spargă capetele, să se invidieze și să se înjunghie pentru un ou fiert, al vecinului e întotdeauna mai mare, mai rotund, pentru câte o țigancă sexoasă cu 10 puradei și 3 burți etajate, pentru un cauciuc nou la roata de la roaba de cărat cimentul, pentru preșul franjurat de la ușă cu “welcome” pe el. Dar ne-am încăpățânat să nu ne lăsăm izgoniți de niște cretini. Până la urmă, de ce să plecăm noi și să nu plece ei, doar pentru că noi suntem câteva zeci iar ei sunt milioane?”

*

„Mă simt deasupra tuturor, așa cum am fost dintotdeauna.”

*

„Un moș, o negresă, și un pelican. Viața mea din ultimii ani, acolo.”

*

„Maria Magdalena după față așa nu prea părea să aibă chef de revoluție. Era cam stricată la burtă cred. Se tot oprea pe lângă copaci să adulmece și zgrâpțăia sub pământ căuta ceva iarbă gen. Pula mă gândesc de unde iarbă că e iarnă las că-ți ia tata o salată iceberg.”

*

„Ajunsă  la doi pași de tipă Maria Magdalena se ridică în două și îi apucă geanta cu dinții. “Aoleu! Mă mușcă animalul dumneavoastră faceți ceva săriți câine turbat!” zbiară madama. Deh îmi zic femelele astea de 30 de ani care vin la Revoluție era de așteptat să nu fie întregi la mine. La 20 mai treacă meargă vii și tu acolo să te combini să socializezi să ieși după aia într-un club da la 30 cine se uită la tine. Nu e câine zic eu. Și nu-i turbată e o biată căpriță.”

*

„“Aoleuuu faceți ceva vă rog îmi distruge grâul încolțit!!!” zbiară madama. Vreo 3-4 hipsteri râd unu filmează cu telefonul. Pula mă gândesc o să apar pe Facebook și o să-mi facă Ulf gălăgie că de ce am dus-o pe Maria Magdalena la Revoluție în înghesuială e plin de viruși.”

*

„Nu mai am țigări și nici foc. Am bani în schimb. De la un timp parcă tot ce am sunt bani. N-am mâncare da am bani nu mai am pensule da am bani n-am băutură da am bani. N-am pizde și nici nu vreau da aș putea avea căcălău aș putea să mă sufoc în atâtea pizde pentru că am bani. N-am televizor nu mai am de mai mult de 10 ani da oricând aș putea să-mi iau unu din ăla la care bălesc cocalarii cu ecran plat uriaș să vezi bine ridurile de pe  silicon că doar am bani. Stau într-un apartament cam de căcat și aș putea să mă mut fiindcă am bani. Ba chiar am și case. Fiindcă am bani. Dacă aș ieși cu o găleată de bani aici la Revoluție și le-aș da foc aș avea sclavi. Oamenii s-ar repezi să stingă focul și să ia banii. Aș fi puternic le-aș simți extazul ăla de păduchi și poate pe urmă aș avea o mie de idei pentru tablouri.”

*

„Mă gândesc cât de minunat este că nu m-am născut prost sau că n-am devenit pe parcurs. M-aș fi plictisit tare rău dacă aș fi fost prost. Sau poate că nu. Se zice că proștii nici măcar nu-și dau seama că sunt proști asta e și mai patetic. Ca și cum aș fi șchiop da aș visa să ajung campion la maraton alături de oameni nebetegi.”

*

„Revoluția nu-i de noi. E pentru proști. Proștii care cred că așa se poate schimba ceva. Că sistemul e de vină. Care nu-și dau seama că singura problemă e la ei. Că pe ei trebuie să se schimbe înainte de toate. Sau dacă nu-s în stare să se schimbe măcar să se sinucidă. Să nu ne mai fută nouă lumea zi de zi. Asta nu înseamnă că nu-i și sistemul de vină dar el e de vină tot în măsura în care e plin ochi de proști. Într-o zi cred că proștii or să ne sufoce. Sau or să pună la cale o cruciadă în urma căreia să ne captureze și să ne ucidă. Proștii se simt din ce în ce mai amenințați de oamenii deștepți. Ar vrea să-i vadă plecați dispăruți pe toți. Prezența deștepților e un semn că se poate și altfel că mai există și altceva iar pentru ei asta e o jignire enormă. Toți trebuie să rămânem proști așa e bine. Asta e filosofia gloatei imbecile. Mi-e dor de Ulf.”

*

„Poate că, în secret, nu îl vreau pe Ulf, ci vreau creația lui, vreau să scrie în continuare, vreau să scoată multe cărți și să scrie, cândva, chiar și puțin, un rol neînsemnat, o întâmplare comică, orice, și despre mine. Poate că tot ce vreau e să fiu muză. Știu că Ulf m-ar reda în paginile cărții lui așa cum am fost eu în realitate, fără să-mi altereze imaginea cu considerațiile și sentimentele lui despre mine. Mă va prezenta așa cum am fost eu pe lume, cu bune și rele, realist, și poate că asta e unica mea șansă de a deveni ca ei, Nemuritoare. O să rămân ca personaj, frumoasă și dorită într-o carte, și să înving timpul.

Nu asta fac scriitorii?”

*

„Cu altă ocazie, am văzut un schior mort la poalele pârtiei. Căzuse de sus și-și rupsese gâtul. Un piron de fier ruginit care ieșea din pământ îi perforase maxilarul.

Puteam fi noi acum morți, asta vedeai în toate mințile transparente, descifrabile și groaznic de simple și plictisitoare. Da, puteați fi, mi-am zis, după care am intrat să-mi mai iau o bere.”

*

„”Crezi că într-o zi am putea împreună să facem lumea mai bună?””

*

„Sunt din nou deasupra tuturor, și apa a pornit la vale printre pietre și eu mă scurg, mă mișc, nu mai sunt doar un blocaj, nu mai sunt impotență, sterilitate, sunt viu, mă transform în fiecare clipă, sunt extraordinar și pot deveni oricine mi-aș dori să fiu.”

*

„Mâine am să mă trezesc și, din toate lucrurile pe care le-aș putea alege, îl voi alege pe cel care-mi va plăcea în momentul ăla cel mai mult. Nu contează care va fi el, pentru că nu există lucruri cu adevărat importante. Vreau să cunosc oameni noi și să râd de ei. Să scriu despre ei.”

*

„Uneori, artistul nu-i altceva decât un film porno.”

*

„- Știi, poate asta a fost tot, îi spun lui Corbu, și aș vrea în momentul ăsta ca el să-mi întindă țigara lui să trag și eu un fum.

– Da poate, zice și el, și aruncă restul nefumat din țigară înspre șinele ruginite de tren.”