Citate „nymphette_dark99”

„M-am născut în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Poate dacă ar fi fost un 22 decembrie din oricare alt an, nu 1999, aș fi scăpat de prenumele imbecil, grețos și insuportabil de Victoria. Dar așa, fiind ‘99, deci aniversarea a zece ani de la revoluția pulii, creierul de găină beată al maică-mii s-a gândit că ar fi un frumos gest de patriotism să îmi zică Victoria. Dar n-a fost de ajuns. Ca și cum Victoria nu e un nume destul de jenant, s-au gândit ei doi, părinții mei – capra și șobolanul, să mă potcovească și cu o denumire de prăjitură. Victoria Violeta. Violeta, prăjitura aia idioată cu șerbet mov. Am urât prăjitura asta din tot sufletul. Nu mi-am mâncat tiza decât de vreo patru ori în toată viața mea, și m-am bucurat cinic când a cam fost scoasă de pe piață. Probabil cofetarii o asociau cu vreun simbol al comunismului, iar cofetăriile astea noi, de fițe, nu prea mai expuneau Violete. Nu dădea bine. Așa că am rămas cu al doilea prenume cumva degeaba, fiindcă până și prăjitura dispăruse.”

*

„Tedy schimbase până în 2012 trei școli și șase licee. Culmea e că niciodată nu pusese cu adevărat o bombă. Nici nu-și omorâse colegii.”

*

„“Live fast, die young/Bad girls do it well/Live fast, die young/Bad girls do it well/Live fast, die young…” se aude repetat, cu ecou, în capul meu, încă de când Tedy m-a lăsat singură în orașul ăsta de lângă munte. Faza e că niciodată nu trebuie să-ți propui să trăiești la limită, ca să-ți și iasă. Din contră, ca să-ți iasă așa cum trebuie, e musai să uiți că trăiești, că ești alive, să nu mai fii conștient de persoana ta și să te lași să plutești liber în orice direcție ar vrea vântul să te împrăștie.”

*

„Îmi plac verva și naivitatea oamenilor agramați, siguranța îngâmfată cu care ei cred că se folosesc de limba lor maternă așa cum trebuie. I-aș asculta vorbind la nesfârșit.”

*

„Toți maneliștii o au mică, de asta s-au apucat să asculte manele, de frustrare. Sperând că o să le crească pula. Dar nu le-a crescut, și de asta au continuat să asculte manele. Speranța moare ultima.”

*

„Mă țin strâns de geaca tipului și am senzația că sunt pe un căluț zburător, care lasă în urma lui tot – copaci, pietre, mașini, chiar și ploaia care răpăie tot mai puternic. Îmi desprind pe rând mâinile de pe geaca lui și le întind în lateral. Așa mai făceam când eram mică și mă dădeam cu Tedy în leagăn. Frati-miu era diliu și mai mereu ne făcea vânt atât de disperat, încât leagănul se dădea peste cap, și câteva secunde rămâneam suspendați cu capetele în jos, cu sângele scurgându-ni-se în creierele de viitori psihopați. E mișto asta cu “viitori psihopați”. Așa ar scrie cineva despre noi, dacă s-ar hotărî că merităm volume biografice. Îmi place să simt vântul, aerul. Are consistență, e solid, e puternic. Tare și rece. Aș vrea să întind ambele mâini deodată, să le simt împinse de aer, să simt frigul care îmi face bine, mă face să îmi dau seama cât de vie și de trează sunt. Dar, dacă aș întinde ambele mâini deodată, cu siguranță aș cădea. Aș cădea, m-aș accidenta, poate chiar aș muri și Dev ar rămâne cu impresia că sunt o curvă jegoasă care a avut altceva mai bun de făcut decât să ajungă la majoratul lui.”

*

„Nu-mi puteam imagina viața mea cu Tedy mort. Decât o viață în care Tedy să fie mort, mai bine dispăream și eu.”

*

„Românul, când e ceva moca, orice, și-l însușește fără să ezite, chiar dacă e vorba de un obiect murdar pe toate părțile de căcat. Se gândește că-l spală și-l vinde. Sau, dacă e în criză de bani, îl vinde și cu căcat pe el.”

*

„E atât de înfiorător de trist să constați că trăiești într-o lume în care cei mai mulți oameni n-au ucis niciodată pe nimeni. O lume cu oameni anesteziați, lipsiți de coaie și atât de proști încât nu se pot dedica nici măcar urii lor.”

*

„Nu mă interesează să știu cum i-a distrus Linkin Park viața. Sigur e o povestire lacrimogenă și banală, pentru gospodine triste. Probabil și-a prins pizda luând muie pe In the End sau pe Crawling.”

*

„Foarte mulți proști cred că la 13 ani ești încă un copil. Bullshit.”

*

„Miercuri am făcut laba gândindu-mă la părul tău. Avea ceva minunat în el, o sclipire ca de diamant, un parfum aproape vizibil care se evapora în bătaia soarelui. Din părul tău păreau să se desprindă particule de miere și să zboare înspre mine. Eram la masă, în bucătărie, iar mama încălzea ciorba. M-am masturbat prin pantaloni, ăia cu carouri gri. Mi-am dat drumul chiar în clipa în care mama a pus farfuria aburind pe masă, în fața mea, și s-a stropșit: “Na, ia de crapă în tine, că de al’ceva nu sunteți buni, tu și tac-tu!””

*

„Relațiile cele mai interesante pe care le ai cu oamenii sunt alea pe care nu le poți încadra cu ușurință într-o categorie certă.”

*

„Mă apucă, din senin, dracii pe mama. Panaramă proastă, fiică-ta de 13 ani și 4 luni umblă noaptea pe șoseaua care duce spre București și o să fie culeasă de un criminal pedofil și nebun și dezasamblată, iar tu n-o s-o mai vezi niciodată. Ți-ar plăcea asta, stupid bitch?”

*

„„Iar ți-ai luat tricou negru”, făcea, „păi nu mai ai vreo 20?” „Ba da, vită, dar ăsta e cu altă trupă, nu vezi, ești chioară?””

*

„Spre dimineață, când feministele matoale dormeau claie peste grămadă în sufragerie, mi-am tras-o cu Dev pe covorul aspru pe care dansaseră ele. Vreo două au deschis ochii și ne-au privit. Una a bombănit ceva, probabil nemulțumită că Dev mi-o trăgea pe la spate, iar asta nu era deloc o poziție care să recompenseze cu adevărat meritele incontestabile ale femeii. Pe scurt, eram doi porci misogini nenorociți care făceau sex antifeminist.”

*

„Vai, dar de ce ascultă manele? Pentru că și tu asculți, vită. Vai, dar de ce nu știe să pună cratimă? Pentru că i-ai populat viața cu retardați care nici ei nu știu să pună cratimă. Vai, dar de ce nu pune și el mâna pe o carte? Pentru că nu i-ai arătat prin nimic că cititul îi poate aduce vreun fel de recompensă în viață.”

*

„Pentru a ajunge la masculul dorit, trebuiau să fie: frumoase, epilate, cu părul strălucitor, cu unghiile îngrijite, suple, cu pielea tonifiată, bronzată, catifelată, hidratată, cu buzele glossate, cu sânii mari și rotunzi, cu fundul bombat, cu gâtul drept, fără cocoașă, fără celulită, fără vergeturi, cu genele lungi, pleoapele atent machiate, cu călcâiele bine exfoliate, cu gleznele subțiri, cu hainele cele mai pe trend, dar și cele mai potrivite pentru silueta lor; cu pantofii cei mai pe val, indiferent cât trebuiau să scoată din portofel pentru a-i avea. Cu topurile asortate mereu în culoarea anotimpului. Cu o poșetă de vară și una de iarnă. Cu o poșetă în culoarea pantofilor și sandalelor, și alta într-o culoare diferită, pentru o pată de culoare și un stil mai wild. Cu o poșetă din piele, una din piele întoarsă și una din material textil. Cu o poșetă mititică, prinsă cu lănțic pe umăr, pentru club și disco, și un rucsăcel pentru mers la școală, în care să încapă un caiet studențesc sau măcar o agenduță. Cu o poșetă cu franjuri și una cu ținte. Cu o poșetă cu ținte aurii și alta cu ținte argintii. Cu ghete cu ținte pătrate și ghete cu ținte piramidale. Cu ghete negre cu ținte, dar și ghete roșii sau albastre cu ținte. Cu ghete maro închis sau roșcat, dar și nude, pentru că lungesc piciorul. Cu ciorapi negri, fiindcă subțiază, dar și maro, fiindcă sunt stylish, dar și roșii sau portocalii, fiindcă sunt crazy și dau bine la imagine, dar și o pereche verzi, fiindcă sunt sexy, mai ales la o fustă de blugi. Cu abonament la fitness, dar și pilates, și tae bo, și sărituri de cangur. Cu abonament la cosmetică, masaj, coafor, saună, piscină, mani-pedi și cursuri de aranjat frumos florile în viitoarea lor casă. Undeva, în toată această fugă retardată ce avea ca scop transformarea în femeia perfectă, biata uteristă își pierdea masculul mult visat. Poate din cauză că programul lor era prea încărcat și pur și simplu nu mai aveau timp pentru a alerga și după tip. Poate fiindcă, atrase de mirajul feminității în permanentă perfecționare, masculul nu mai părea deloc interesant. Sau, cum se întâmpla de cele mai multe ori, tipul fugea cât îl țineau picioarele, speriat de bagajul interminabil cu care uterista îi venea la pachet.”

*

„Capra mă rugase de câteva ori să discut cu Tedy și să-i scot din cap gărgăunii cu incendiile din școli. “Convinge-l să ardă dracului altceva, mai bine o biserică”, spusese ea.”

*

„Nu, i-am spus, nu cred că există viitor. Adică eu, cel puțin, nu mi-l pot imagina. Cred că îți poți imagina viitorul doar atunci când ești fericit sau când simți că poți să depinzi de oameni. Nici unul, nici celălalt nu era cazul meu. Dacă încercam să-mi imaginez viitorul, tot ce puteam vedea era un azi nesfârșit, ca și cum și a doua zi ar fi fost firesc să mă găsesc tot în cușca de sticlă, tot cu Tedy, poștind aceeași țigară și făcând mișto de filmul penal din sala pe care o părăsisem. Viitorul, acum, e așteptarea asta, încercarea de-a ajunge in one piece la Dev, la party-ul ăla la care poate nici n-o să mă distrez, la care Dev poate nici n-o să stea prea mult cu mine, în Bucureștiul în care nu-mi doresc deloc s-o reîntâlnesc pe capră, ba nu-mi doresc nici măcar s-o văd pe Coco. Viitorul sunt doar eu, așa ceva i-am răspuns lui Tedy și știu sigur că a înțeles, fiindcă și el simțea asta. Viitorul e același păr blond de azi și aceeași rochie neagră, sunt unghiile mele de pe care oja neagră a sărit inestetic, viitorul sunt tenișii ăștia scâlciați. Dincolo de asta nu există nimic.”

*

„Eram convinsă, ca și Tedy, că într-o bună zi va veni acel moment în care violența cohortelor de oameni proști și frustrați, care nu-și înțeleg propria viață, se va lovi într-o confruntare finală cu violența celor câteva sute de oameni deștepți din univers. Noi ar fi trebuit să căutăm oameni deștepți și violenți, care se îngroașe rândurile taberei noastre, ca să avem mai multe șanse de izbândă.”