Cine sunt Răzvrătiții?

M-am gândit să scriu două-trei vorbe despre cartea mea cea nouă, acum când personajele, întâmplările și mesajul încă îmi sunt proaspete în minte 🙂 Adevărul este că uităm repede, mult și uluitor, așa cum spune Puppy, unul din personajele Răzvrătiților, ‘’uităm până și ce a strălucit vreodată atât de tare de era să ne orbească, uităm tot, și ce ne-a făcut să fim ceea ce suntem azi, îi uităm mai ales pe cei pe care i-am iubit cel mai mult, pentru că altfel suferința nu ne-ar mai lăsa să respirăm’’. Uităm și pentru că am mai scris cincisprezece romane înainte, și unele teme revin, pentru că așa e și firesc, un scriitor onest nu scapă niciodată de obsesiile lui, așa cum nu scapă nici de iubirile sale.

‘’Răzvrătiții’’ este despre căutări și perfecțiune, despre a nu te mulțumi niciodată cu jumătăți de măsură, pentru că jumătățile de măsură îți schingiuiesc sinele, îți dau senzația că te ajută să intri în rândul lumii, dar acolo e amorțire și depersonalizare. Despre a pune viața pe primul plan, cu tot ce ar trebui ea să fie: pasiune nesfârșită, îndrăgostire perpetuă, auto-descoperire care nu se sfârșește niciodată. Despre cum e să fii viu în viață și mort în viață. Despre oamenii-oameni și oamenii-umbră.

’’Răzvrătiții’’ pare că e despre un singur personaj principal, dar în realitate este despre toți cei care apar în peisaj. Fiecare se răzvrătește în felul lui, fiecare găsește propriile soluții și mai ales fiecare are o teorie legată de supraviețuire. Romanul este în esență confesiunea Dariei, dar este despre toți cei care alcătuiesc universul ei.

E despre cum iubirea vindecă, dar nu întotdeauna. Despre cum traumele rămân, chiar și atunci când par să se acopere cu o crustă promițătoare. Despre cum luciditatea e bună, fiindcă te ajută să crești ca ființă umană, dar este și rea, pentru că îți face imposibile unele zile. Despre părinți și copii, despre tristețea nesfârșită, despre imposibilitatea de a fi de ajuns. E despre sinucidere, dar și despre luptă și supraviețuire.

Despre prietenia pură, dar și prietenia-iubire. Despre ‘’la timp’’ și despre ‘’prea târziu’’.

Despre ce înseamnă fericirea.

Cartea asta e atât de mult despre România, încât într-o zi m-a și pufnit râsul când cineva m-a întrebat dacă aduce un pic cu romanele YA americane. ‘’Trăim într-o țară moartă și într-un timp mort, și nu va învia nimic cu vremea, ci doar vor putrezi și mai tare’’, spune Daria. Din perspectiva locului și timpului în care a fost scrisă, e o carte prea puțin optimistă – atât s-a putut. E realistă la sânge în pasajele în care se vorbește despre situația politică și socială românească, e actuală sută la sută. Bine, nu-ți imagina acum că n-o să râzi. Sigur că vei și râde, dar nici nu cred că te mai surprinde asta.

Am văzut multă lume care își punea întrebarea ce gândesc adolescenții în legătură cu problemele importante ale României. ’’Răzvrătiții’’ le dă un răspuns chiar documentat la întrebarea asta.

După ce am terminat de scris, mi-am dat seama că am alte câteva personaje preferate, care să stea alături de M., de Vicky, de Storm, de Luna, de Ludmila 🙂 Și, dacă vă vor plăcea ’’Răzvrătiții’’, mă gândesc să vă fac o surpriză și să nu fie ultima dată când ne vedem cu Daria, Puppy și Adele.

Așa cum scrie pe prima pagină, am dedicat-o ‘’celor care nu și-au pierdut curajul să gândească și să simtă’’. Mi s-a părut mai corect să o dedic cititorilor mei, în loc să o dedic unei singure persoane, pentru că ei sunt și cauza, și scopul. Și pentru că ai mei exact așa sunt, curajoși. Învingători.

Lectură plăcută!