29 de ani mai târziu

Atunci

Cu 29 de ani în urmă. 21 decembrie, seară târzie… Era frig în apartament și cred că era vacanța de iarnă, pentru că nu-mi amintesc să fi avut lecții de făcut. Stăteam pe pat și jucam cu mama o chestie care ar părea ciudată pentru copiii de azi, cum erau multe din jocurile de atunci: pe o foaie mare de carton, dădeai cu zarul și mutai un pion; dacă adunai puncte, primeai o stea de șerif, galbenă, făcută din hârtie lucioasă. La un moment dat, a intrat bunică-mea buzna în cameră și a zis ‘’Vai, mamă, e manifestație! Strigă lumea împotriva lui Ceaușescu. Veniți pe balcon!’’

Pe Șoseaua Pantelimon, treceau grupuri largi de oameni care scandau ‘’Jos Ceaușescu! Jos comunismul!’’ Se auzise în zilele de dinainte câte ceva, se vorbea despre ‘’actele huliganice’’ de la Timișoara, dar păreau ceva îndepărtat, ce vezi numai la televizor. Am stat o vreme pe balcon, bunica a plâns de emoție, de bucurie, de posibilitatea speranței pe care o transmiteau oamenii care scandau. Apoi, când am intrat în apartament, am descoperit că bunicul lipsea.

‘’Să știi că e și el printre ei!’’, a zis bunica.

Era.

Și a fost în toate zilele următoare, până când s-au oprit împușcăturile și s-a știut fără dubiu că democrația începe să devină o realitate.

Pe 22, m-a luat și pe mine. Mulți părinți și bunici își duceau copiii, oricât de mici ar fi fost. M-a luat pe ascuns, fără să-i spună bunicii, știind că o să aibă parte de multe oale sparte în cap dacă avea noroc și se mai întorcea întreg acasă. I se părea, cumva, că toată lumea trebuia să fie la revoluție. A fost și o decizie de moment: în dimineața de 22 decembrie, prin fața blocului nostru treceau camioane cu muncitori de la uzina 23 August, și toți oamenii erau îndemnați să li se alăture, să vină în centru. Unele opreau și așteptau să te urci, altele doar încetineau și trebuia să sari din mers, dar se întindeau multe mâini să te prindă.

Nu țin minte așa multe lucruri pe cât mi-ar plăcea, mai ales că peste amintirile astea s-a suprapus un șuvoi de imagini apoi, an de an. Filmări de la revoluție, poze, mărturii ale celor care au avut un cuvânt important de spus, într-un fel sau altul. Țin minte doar sentimentul de a fi în mijlocul unei mulțimi de oameni care îți dădeau convingerea că nimic rău nu are cum să ți se întâmple. Eram nedumerită că bunicul plângea încontinuu, și nu-l mai văzusem până atunci s-o facă.

Cred că pe 22, seara, a cumpărat un teanc de ziare Libertatea, primul ziar liber al Revoluției, cum i se zicea (și care la început nu a fost tabloidul de astăzi), și a pornit să le împartă oamenilor. Când s-a întors acasă, s-a închis în cameră cu ziarul ăla și a plâns mult. Era primul loc unde se vedea scris că a picat comunismul, și să citești negru pe alb pe vremea aia bănuiesc că însemna ceva, însemna că nu a fost doar o iluzie.

Știu că și-a rememorat multe aspecte din viață, cum luptase în război, cum fusese veteran decorat, cum avea urme de glonț în umăr și în picior. Cum vremurile alea atât de grele nu uciseseră tot ce era mai bun în oameni, că reușeau să spere, să iubească, să fie uniți și să le pese de cel de lângă; cum îl așteptase bunica, o puștoaică pe atunci, să vină de pe front. Și-a amintit ce mult iubise dintotdeauna România și cum îi bătea inima mai repede când îi vedea steagul sau îi asculta imnul, și cum crezuse toată viața că țara lui merita tot ce era mai bun.

După revoluție, visul lui a fost să se întoarcă Regele Mihai. La alegerile din 90, l-a votat pe Rațiu, dintr-o încredere față de țărăniști, despre care spunea că făcuseră pe vremuri lucruri bune. Când a mers la vot, nu i-a venit să creadă că există alegeri cu adevărat, că poți pune ștampila pe cine vrei. A plâns și atunci, când a ieșit din cabina de vot.

A murit un an mai târziu.

Foto: Liviu Mihaiu

Foto: File de istorie

*

Acum

‘’A fost un erou!’’

‘’Odată cu Ceaușescu, a murit și România.’’

‘’Ce bine era!!!… Îți dădea ei și apartament, și servici, nu trebuia să le cauți tu singur și să nu te sprijine nimeni cu bani…’’

‘’Daca traia acest ‘DICTATOR’ poate eram in tara mea pe limba mea si nu printre STRAINI departe de familie.’’

‘’Ăsta cu patru clase ne-a condus mai bine ca toti!’’

‘’Ceausescu era Partriot…ISI Iubea Tara si poporul…Va Rog nu Mai intinati amintirea acestuia…’’

‘’Datorita dansului trăiesc, că a interzis avorturile.’’

‘’Ce frumos era, aveam parada, costume populare…’’

‘’Mă piș pe democrația voastră! Ceaușescu a fost omorât de oligarhii globaliști, care au adus cu sine democrația sclavagistă și au adus România la sapă de lemn.’’

‘’Sa se rejudece procesul sotilor Ceasescu si sa se anuleze sentinta!’’

‘’Bai masonilor voi astia care comentati contra lui aveti trai bun de asta spuneti sa nu ne intoxicam cu comunism voi lati omorit si neati distrus pe noi.’’

‘’Ceausescu era patriot, viata nu trebuie sa fie tot timpul usoara si sa nu faci nimic.. acum toti sunt lenesi si hoti. Va plac manelele si saracia deasta nu v-a place Ceausescu de bine de rau a ajutat si tari sarace din africa cu tractoare si altele.. noi ca popor am strans cureaua si cand a venit timpul sa cultivam roadele muncii noastre, lam omorat si au luat evreii tot.. Comunistii din china conduc lumea asa sa va aduc aminte in caz ca nu stii pe ce lume traiesti de la atata propaganda proasta.’’

‘’Ceaușescu ne-a dat uzine… acum ce ne dă… mâncare stricată, mașini stricate, haine stricate?!’’

‘’Toate familiile se gospodareau,fiecare aveau oi,vaci,gainii.Fiecare taia minim 1 oaie sau o gaina pe luna,aveau lapte,branza,inainte ne numeam in Granarul Europei,acum suntem prosti europei,ne-au facut de ras tiganii,toate astea din cauza unui popor care nu a judecat in anul 1989,si au facut revolutia.’’

‘’Îi țin poza lângă Sfanta Fecioara Maria si mă rog la el să aiba grija de poporul lui cum a avut si cand ne conducea.’’

‘’Cel mai mare Roman din toate timpurile, Ceausescu!’’

‘’La dat jos ca ierea bun. Dobitoci aia cu revolutia!’’

‘’Nu va mai avea Romania presedinte ca Ceaușescu niciodata…’’

(culese de pe Facebook și YouTube)

La 29 de ani de la Revoluție, asta crede cel puțin jumătate de Românie despre Ceaușescu și despre ce s-a întâmplat în decembrie 1989. Îți vine să pui de-un proiect și să faci o comedie absurdă, dar apoi parcă nici nu-ți mai vine să râzi. La 29 de ani de la Revoluție, românul spune cu mâna pe inimă că se pișă pe libertate, că nu-i trebuie, că n-are ce face cu ea. Vrea să în schimb să i se dea și să i se facă. Vrea bogăție, fericire, respect, sănătate, vacanțe, case ca ale vedetelor din emisiunile tv, job unde să meargă două ore pe zi și singura sarcină de lucru să fie să bârfească la cafea, să aibă iubiri nebunești și o relație ca-n filme, să fie invidiat de vecin, vrea să i se educe copiii, să i se îngrijească părinții, și toate lucrurile astea să i le facă altcineva, ăla a cărui datorie e să se asigure de bunăstarea ‘’fiilor patriei’’.

‘’Atunci aveam conducător adevărat, azi avem idioți, hoți și corupți!’’ Da, avem. Niște conducători pe care i-au ales oamenii de lângă noi, părinții noștri, poate. Niște conducători pe care avem libertatea de a nu-i mai alege data viitoare. Libertatea presupune responsabilitate, să înveți din greșeli, să te educi, să te informezi, să alegi ce crezi că e mai bun pentru tine. Să nu ți se bage pe gât, să nu aleagă altcineva în locul tău.

Au ajuns să fie terfeliți cu vorbe grele oamenii care au ieșit atunci în stradă. Care au câștigat pentru toți șansa de a fi liberi, posibilitatea unei alegeri, fără să aibă habar că mulți nu vor ști ce să facă mai departe cu ea. Care au riscat pentru a aduce românilor o libertate care, după toate semnalmentele, nu li se potrivește.

Pentru oamenii apropiați mie care au fost în primele rânduri pe 21, 22 decembrie și în zilele care au urmat, mă bucur într-un fel că nu au mai apucat să vadă cum astăzi unii îl ridică în slăvi pe Ceaușescu, pentru că de fapt l-au uitat, li s-a șters din memorie ce a fost dictatura și viața pe atunci. Ar fi suferit enorm să știe că în 2018 – 2019 nu se mai dă niciun scuipat pe libertate. Că oamenii de azi nu o mai vor, îi incomodează, îi tulbură.

Pentru ei, atunci, a fost totul.