• Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Dresoarea
Cristina Nemerovschi
  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home

Blog

Zona de confort

By Cristina Nemerovschi | 4 octombrie, 2018

Share

Tweet

Share

Share

0 comments

Se folosește mult în ultima vreme expresia “zona de confort” și, ca orice expresie folosită prea des, ajunge să ni se pară un clișeu; dar, de fapt, ea chiar desemnează ceva real, ceva ce e aproape o boală a zilelor noastre. Eu văd zona de confort a cuiva ca o cadă plină cu apă, în care respectivul e scufundat complet – de fiecare dată când ceva tulbură liniștea perfectă a apei, individul devine agresiv, frustrat și înfricoșat. Dacă îi bagi doar un deget în apă, vede asta ca pe o amenințare, ca și cum te pregătești să-l scoți din spațiul ăla cunoscut și să-l arunci în lume.

De asta foarte mulți oameni se simt ofensați de artă: pentru că arta nu bagă doar un deget în apă, ea aruncă direct un bolovan acolo, iar cada dă pe dinafară. Uneori, bolovanul poate fi chiar colacul de salvare pentru individul care se bălăcește în zona de confort, dar el e prea speriat ca să vadă asta.

Cu cât stai mai mult în zona de confort, în cada plină cu apă, cu atât ajungi tot mai puțin viu. Soluția e să ieși în fiecare zi din cadă, ba chiar și din baie, ba chiar și din apartament, ba chiar și din bloc. Să schimbi constant apa. Să te obișnuiești cu toate temperaturile. Să te provoci iar, și iar, și iar.

Asta dacă vrei să rămâi viu.

Dacă nu, nu.

Related Itemsartaintelgentaviatazona de confort

You may also like...

  • De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână
  • O carte bună
  • Copycats

Advertisement

  • Enter ad code here

Urmărește-mă

Facebook

  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Cristina Nemerovschi

Copyright © 2018 Cristina Nemerovschi

Recent

  • Cristina Nemerovschi | 21 noiembrie, 2019

    Răzvrătiţii – fragment

                                                                                                                             Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri.   Ieri dimineață am văzut...

Noutăți

  • Cristina Nemerovschi | 21 noiembrie, 2019

    Răzvrătiţii – fragment

                                                                                                                             Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri.   Ieri dimineață am văzut...

  • Cristina Nemerovschi | 20 noiembrie, 2019

    De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână

    M-a întrebat cineva acum o vreme de ce nu scriu despre cât de frumos miros florile și despre...

  • Cristina Nemerovschi | 19 noiembrie, 2019

    Lucrurile pe care le iubesc

    (fragment din „Vicky, nu Victoria”) 22. Radu chiar își luase în serios misiunea de a-i face pe elevii...

  • Cristina Nemerovschi | 18 noiembrie, 2019

    Gândurile voastre despre Zilele mele

    Am reușit să adun într-un final o mare parte dintre gândurile și impresiile pe care mi le-ați trimis...