„Nu știu dacă mi-aș cumpăra o carte cu un astfel de titlu, dar pentru că mi-a căzut în mână (am câștigat-o) mi-am propus să o citesc.
Prima ciudățenie este că autoarea, Cristina Nemerovschi, scrie o carte la persoana I din perspectiva unui bărbat. M. este un bărbat de 25 de ani, rocker, bisexual, care consumă cantități uriașe de alcool și droguri. Cartea oscilează între câteva întâmplări din viața lui M. și multe-multe gânduri ale lui. Prea multe după mine. Nu zic, e interesant să vezi ce e în mintea unui astfel de personaj, filosofia lui de viața care se bazează în principal pe a face pur și simplu ceea ce vrea și ce simte, fără constrângeri, preconcepții și limite. Personajul oscilează mereu între sentimentele pentru 3 persoane: iubita lui, iubitul lui de doar 15 ani și sora iubitei lui de 14 ani. Nu în sensul că ar vrea să aleagă între ei, ci mai degrabă ca o contemplare și o comparație între ceea ce îi oferă fiecare dintre ei.
E totuși un stil de viață interesant, să nu îți pese despre părerea celorlați despre tine, cât de mult te plac sau nu (cred că ne stresăm extrem de mult pe subiectul ăsta, sau poate doar eu fac asta), la ce oră te culci și la ce oră te trezești, cât mai ai de trăit, când ești treaz și când visezi, când/dacă faci ceva ce alții consideră imoral sau ilegal. Nu zic că mi-ar plăcea să trăiesc așa, dar aș putea reduce din lucrurile care mă încarcă inutil cu griji și probleme. Un “I don’t give a shit” ar fi binevenit din când în când.
Există și un capitol “De ce nu iubim femeile”…și e foarte misogin. Dacă nu aș fi știut că e scris de o femeie, l-aș fi digerat cu greu. Așa, l-am luat ca o autoironie a scriitoarei. A nu se consuma totuși de către femei pe stomacul gol, poate provoca arsuri.
Dar, din cu totul alt capitol:
Fiți voi sclavi, respectați-vă principiile voastre morale de căcat, muriți de frică în bârlogurile voastre scârboase, căptușite pe pereți cu teamă și lașitate. Invidiați-vă, bârfiți-vă, detestați-vă, nu vă luați totuși viețile unii altora de teamă de focul veșnic, cazanul cu smoală pe care îl pregătește Tata de câteva sute de ani. V-ați gândit vreodată dacă în iad e prea cald, poate în rai o fi prea frig? Poate e iarnă, mocirlă, ceață, nu vezi cu lunile p***e topless în bikini. Poate v-a mințit popa. V-ați gândit?”
Cristina
(http://simplujurnal.wordpress.com/2013/10/07/sange-satanic/)
0 comments