Despre cărți Păpuşile

„Un roman despre dragoste şi moarte scris sincer, convingător şi cu mult talent, în stilul Cristinei Nemerovschi”

„Noul roman al Cristinei Nemerovschi, „Păpuşile”, începe cu un fel de epilog, precum romanul „Patologii” de Zahar Prilepin (apărut recent şi în limba română). Început din care cititorul află că urmează o carte despre dragoste & moarte, după ce unul din parteneri moare subit, iar cel rămas în viaţă va scrie „povestea” care urmează, pentru că „nu mi-a mai rămas nimic de făcut în afară de a încerca să spun povestea noastră”.

Deşi e despre dragoste şi moarte (iar cele două capitole aşa se şi numesc: „Iubirea” şi „Moartea”), teme foarte… periculoase, romanul are o scriitură lucidă & un control narativ impecabil. Cred că e prima carte a Cristinei Nemerovschi în care se vede clar că scriitorul are în spate o facultate de filozofie, în celelalte cărţi Cristina reuşind să fenteze filosofia pe care a studiat-o la facultate. Şi asta şi din cauza stării şi a lumii interioare în care se află personajul principal şi pe care stăruie scriitoarea, dar şi a multor fragmente-manifest, despre iubire, moarte, viaţă, viaţa de după moarte şi alte teme majore.

Nu vreau să povestesc cum Cristina Nemerovschi reuşeşte să lege toate firele narative, personajele şi întîmplările, pentru a vă lăsa să descoperiţi asta la lectura cărţii. Spun doar că „Păpuşile” este povestea Dorei, care e tamponată brutal de iubire şi moarte; de mamă-sa, Eva, care o abandonează în copilărie (cu o zi înainte de asta sărutînd-o pătimaş, ca o iubită, nu ca o mamă), şi de Luna, iubita sa care îi moare în braţe, după ce e înjunghiată într-un cartier mărginaş… CONTINUAREA AICI: http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=3571

Share Button

Lasă un răspuns