„Am dat buzna-n scrierile a patru excepțional de talentate și sensibile scriitoare românce: Petronela Rotar, Corina Ozon, Ana Barton și Cristina Nemerovschi. Am făcut vraiște, în curiozitatea mea înfrigurată de-atâtat timp pierdut, paginile lor de facebook și fotografiile, comentariile și punctele de suspensie, le-am căutat de matricolă, unghiile și batista, ceștile lor de cafea, fereastra pe care se uită când scriu ele, gesturile, pacea privirilor și revolta interioară a vorbelor lor.
Ai senzația că toate scriu o carte, că toate au scris câte o carte, pe rând, suflecându-și gândurile, la unison, că toate cărțile pe care și le-au publicat în ultimii ani sunt ale tuturora și că fiecare e prezentă în cartea celeilalte. E o pânză de păianjen, în patru colțuri.
Citind-o pe una, simți cum celelalte așteaptă, discret, să dai pagina următoare în cărțile lor, rând pe rând și să citești, simultan, câte o pagină de la fiecare.”
CONTINUAREA: http://foaiededrumlung.blogspot.ro/2015/02/fratie-in-scriitura-asa-ceva-nu-s-mai.html
