Ani cu alcool și sex Despre cărți Recenzii Ani cu alcool și sex Recenzii Sange satanic Sange satanic

„Sunt puține personaje în literatura universală care să concureze cu M.”

„Astazi am terminat de citit Ani cu alcool si sex, care daca nu stiati este continuarea, dar si prequel-ul la romanul Sange satanic al Cristinei Nemerovschi. Asa ca se poate spune ca am o privire globala asupra celor doua carti.

Nu stiu cum sa va scriu despre Ani cu alcool fara sa va pun pe tava si spoilers, pentru ca asa cum e firesc cand scrii despre o carte care ti-a placut mult vrei sa spui cat mai multe, sa convingi oamenii ca trebuie NEAPARAT sa o cumpere si sa o citeasca!

Dar o sa incerc.

Ani cu alcool si sex incepe cu M. aflat cu o zi inainte de a implini 18 ani. A iesit dintr-un bar unde s-a batut, e noapte, merge prin baltoace, bea votca si fumeaza. Imaginea va este familiara? E firesc, deoarece e vorba despre acelasi M. pe care l-am intalnit si in Sange satanic. Vine apoi o scena hardcore de sex, care probabil o sa scandalizeze pudicii si ipocritii. Mie mi-a placut, fiindca e descrisa firesc, dur, sincer.

Din capitolul 2 al cartii sunt introduse si alte personaje, pe care nu le stim din Sange satanic: enigmaticul Machi, cand cersetor in Centrul Vechi al Bucurestiului, cand baiat de bani gata de Dorobanti; Elavaca (Ela), genul de femeie proasta si superficiala pe care o ironiza M. si in Sange satanic; Sab, o pustoaica de liceu, colega lui M., indragostita de el; Cofrag, un tip sexy pentru care M. face o pasiune trecatoare; Elena, sora lui Cofrag.

In paralel cu ele reintra in scena vechile noastre cunostinte: haiosul A., mereu pus pe nazbatii, B. si R. (in cea de-a treia parte a cartii), precum si D.

Din punctul meu de vedere, cartea e structurata pe doua directii, inegale ca intindere. Prima, care cuprinde partea I si partea a II-a, povesteste peripetiile rebele ale lui M. care, ca si in Sange satanic, penduleaza intre Vama Veche si Bucuresti, mai da si pe la scoala, e intr-o descoperire continua de noi oameni si noi sentimente. E o parte care se citeste cu sufletul la gura, da pe dinafara de umor. Un umor de buna calitate, care te face sa razi pana mori, un umor care te contamineaza si iti da o dispozitie grozava. Umorul e intretinut si de partile narate din perspectiva Elavacii, care e ironizata in cel mai sadic mod de catre autor si de catre M. A. este o figura memorabila; una dintre cele mai misto scene din Ani cu alcool si sex este cea in care A. le povesteste oamenilor de la masa cum a ajuns el in Vama, cum l-au blestemat nsite tiganci care i-au “urat” sa ii moara ce are el mai scump, iar A. s-a temut ca i se vor sparge sticlele de bautura din rucsac :)

Pe urma, vine cea de-a doua directie a cartii, care apare in partea a III-a, si aici vedem cu adevarat genialitatea autoarei. Fara a pierde backgroundul in care personajele au evoluat pana atunci, Cristina Nemerovschi introduce cu aceste pagini un scris la nivelul celui al lui Salinger din Catcher in the Rye sau al lui Cartarescu din Gemenii (Nostalgia). Partea asta a cartii musteste de sentimente, care de care mai autentice si mai profunde. M. simte nostalgie, iubire, ura, tristete, regret, furie si cate si mai cate… Aici este o parte a cartii care te aduce in pragul lacrimilor, si nu exagerez deloc. Trebuie s-o descoperiti pe cont propriu…Finalul e greu de povestit: este apoteotic. Inchizi pagina, plutesti si abia dupa o vreme, dupa cateva ore, intelegi mesajul. Si iti dai seama cat de mult iubesti cartea.

Si evident cat de mult il iubesti pe M. Cred ca sunt putine personaje in literatura universala care sa concureze cu el. E puternic, e complex, e extrem.

Concluzia mea?

Te iubesc, M.

Te iubesc, Cristina Nemerovschi.”

Marissia Wolf

Articolul a apărut aici: http://fanclubsangesatanic.wordpress.com/2013/02/06/ce-cred-eu-despre-ani-cu-alcool-si-sex-si-sange-satanic/

Share Button

Lasă un răspuns