„Doar gândul ca trebuie să scriu despre cartea asta, mă face să zâmbesc. Acesta este un declarat pamplet dar cred ca e mai mult decât atât. Cartea se poate citi de la un capăt la altul răzând în hohote.
Anghelescu este un personaj trecut, fără perspective dar care se crede plin de talent literar. Renunța la muncă pentru a se dedica exclusiv operei sale. Nemerovschi își folosește toată capacitatea de ironizare pentru a crea personajul dar și situațiile hilare în care este prezentat.
Contactul lui Anghelescu cu Facebookul este prezentat în mod magistral. Niște poete „celebre” sunt prezente acolo. Ele dovedesc ca limba romană poate fi scrisă fix pe dos, tocmai în ideea de „erudiție”.
Nu cred ca autoarea s-a chinuit foarte tare în privința acestor personaje deoarece sunt sigură ca ea însăși are hateri care, deși nu i-au citit cărțile, o considera o autoare pornografică, așa cum e considerat scriitorul Cernătescu din carte, scriitor care are mult succes.
Relația lui Anghelescu cu lumea este una destul de aiurea. Faptul ca are o vârstă matură dar este încă dependent de mama lui, mâncarea și banii acesteia dovedește ca este o persoană imatură, plină de complexe și probleme de adaptare.
Momentul în care își pierde două capete de versuri, panica în care intră dovedește ca este el însuși convins de talentul lui.
Merită urmărită toată această poveste a lui Anghelescu. Îmi pare rău ca nu am citit mai demult cartea. Merită! Consider ca în această… CONTINUAREA AICI: http://cuvintefluturi.blogspot.ro/2016/02/cum-ars-o-anghelescu-o-luna-ca-scriitor.html
