Despre cărți Vicky, nu Victoria

„Savoare, plus autenticitate”

„“Vicky, nu Victoria” este a douăsprezecea carte semnată de Cristina Nemerovschi, toate apărute într-un interval scurt, la mai puțin de cinci ani de la debutul ei cu “Sânge satanic”, un roman bine primit de critica literară (atât cât mai există…), dar mai ales de public. Toate romanele autoarei au avut, de altfel, o priză uimitoare la public, devenind pe rând bestsellere și rămânând o vreme prin topurile de vânzări.

Cel mai nou roman al Cristinei Nemerovschi continuă acțiunea din “nymphette_dark99” – “Lolita în variantă românească”, cum i s-a spus – cu aceeași puștoaică rebelă, Vicky. Dacă în “nymphette” firul mergea mai mult pe acțiune și mai puțin pe reflecții, aici, în „Vicky, nu Victoria”, avem parte de filosofia adolescentei expusă pe larg. Iar felul în care ea vede lumea este mai matur și mai lucid decât al multor adulți din România de astăzi, încremeniți într-o apatie, o lâncezeală și o mentalitate de turmă.

La numai 13 ani, eroina din romanul Cristinei Nemerovschi știe exact cum ar trebui să arate o lume ideală: “Ne doream să fim liberi. Să facem într-o zi o lume după propriile noastre legi, care cu siguranță ar fi fost mai bune, mai adevărate decât astea de acum. O lume în care să separăm oamenii. Cei reali, cei care își trăiau propriile vieți, să fie despărțiți de cei care doar căscau gura la ce le spune turma că trebuie să facă, și apoi urmau amorțiți instrucțiunile, de parcă ar fi fost singurul lor adevăr. Ăia care nu făceau decât să încurce viețile celor care contau.” Personajul nu se limitează doar la a-și expune teoria despre o lume ideală, ci trece și la fapte. Vicky trăiește după niște reguli care îi oripilează pe conformiștii din jurul ei, atât când vine vorba despre iubire, cât și despre familie sau prieteni. Își seduce profesorul de engleză, un visător care își dorește să destupe mințile elevilor; își șicanează constant profesorii încuiați, colegii tocilari. Are o relație complicată cu fratele ei, Tedy, care îi este și model în viață: “Fusesem norocoasă să-mi găsesc idolul încă din copilărie, și nu pe net, nu la sute de mii de kilometri depărtare, nu în filme pe care le vezi și ai mai vrea pe urmă să le vezi o dată și încă o dată, nu pe scene de concerte în fața cărora… CONTINUAREA AICI: http://www.stiripesurse.ro/cand-instruc-iunile-nu-sunt-singurul-adevar_974906.html

Share Button