• Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Dresoarea
Cristina Nemerovschi
  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home

Despre cărți

„Romanul e bine scris, limbajul e viu şi necenzurat”

By Cristina Nemerovschi | 6 ianuarie, 2013

Share

Tweet

Share

Share

0 comments

„Sînge satanic” – cartea de debut a Cristinei Nemerovschi – începe cu un „Intro” care mi-a amintit de intro-ul lui Cesare Zavatini la „Să vorbim numai despre mine” din „Eu sînt diavolul”. Acesta e „Intro”-ul Cristinei Nemerovschi: „Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele şi îmi ucide încet, perfid şi cu precizie neuronii, voi fi oricum, întotdeauna când îmi voi privi reflexia în apă sau oglindă, cea mai minunată fiinţă care a existat vreodată pe pământ”, iar acesta este intro-ul lui Cesare Zavatini: „Pe masa mea de lucru sînt puţine obiecte: o călimară, un toc, cîteva foi de hîrtie şi fotografia mea. Ce frunte largă! Ce va ajunge oare tînărul acesta frumos? Ministru, rege? Observaţi tăietura aspră a gurii, observaţi şi ochii. Oh, cît sunt de gînditori ochii aceştia care mă fixează. Mă simt uneori puternic intimidat de ei şi mă întreb: să fiu eu acela cu adevărat? Îmi sărut mîinile spunîndu-mi că într-adevăr eu sînt acel tînăr şi mă apuc iarăşi de lucru, cu rîvnă, ca să fiu vrednic de el”.

Da, şi naratorul homodiegetic al Cristinei Nemerovschi e la fel de narcisist ca şi cel al lui Cesare Zavatini, dar aici se cam termină asemănările între cele două personaje. Protagonistul romanului „Sînge satanic” e M., un metalist de 25 de ani, care se caracterizează aşa: „Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână (…) Nu am criterii, nu am principii, trăiesc doar pentru plăcerea de moment, pentru frumuseţe, pentru iubire, pentru ură, pentru răzbunare, pentru a desfige legile universului pe care toţi orbii le urmează”. Avem un personaj destul de necunoscut literaturii române, chiar dacă la cîţiva tineri scriitori s-au mai rătăcit fraţi şi veri de-ai lui M., dar niciodată n-a fost personaj principal vreo unu’ dintre ei. Dar – atenţie – nu e vorba de un artist, un cîntăreţ din vreo formaţie rock, ci… doar de un ascultător de muzică metal, nu e vorba de lumea muzicală, ci de lumea unui fan metal.

Personajul e din „lumea bună”, altfel, M. fiind absolvent de filozofie, la curent cu cele mai noi tendinţe în literatură, încrezut în propriile forţe şi nu fără un anumit şarm, exact cum vor să se simtă foarte mulţi tineri, exact cum orice părinte speră să nu ajungă – „Doamne fereşte!” – fiul sau fiica lor. M. e îndrăgostit lulea de-o gagică şi de-un puştan, aşa că avem ocazia să tragem cu ochiu’ la mai multe feluri de iubiri periculoase şi primejdioase (majoritatea… de grup), violenţe, sex, droguri şi beţii nesfîrşite, multe faze misogine, umor negru, ironii sadice şi iar sex. Deşi bisexual, personajul e furios şi pe poponari (vezi pp. 77-78), ne distrăm copios pe seama ziariştilor şi a redacţiilor, pe seama agramaţilor, iar capitolul „De ce nu iubim femeile” e cu dedicaţie specială pentru toate feministele din lume.

Romanul e bine scris, limbajul e viu şi necenzurat, atmosfera bahică şi anti-socială e credibilă şi i se potriveşte perfect personajului, unicul lucru care mă miră e că în roman nu lipseşte nici o prejudecată despre „satanişti”, deşi autoarea ştie sigur despre ce scrie, în concluzie, reiese că acele prejudecăţi nu sunt sută la sută false. O carte care se citeşte uşor şi cu interes, care acoperă o plajă mare şi liberă, cum nu prea mai e cea de la Vama Veche, unde ajung – firesc – personajele cărţii, restul acţiunii avînd loc la Bucureşti, adică aici şi acum. M. urăşte oamenii, dar mai ales societatea în care trăieşte, de aceea se întîlneşte mereu cu proaste, ba ziariste-redactor-şef analfabete, ba studente la Litere în ultimul an (şi hal) de facultate, care la întrebarea despre „scriitorul preferat” îţi răspund cu întrebarea „din ce curs?”>:)

Lectură plăcută.

Mihail Vakulovski

Sursa: http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=1551

Related posts:

  1. „Umorul face o delectare din Sânge satanic”
  2. „Un personaj în căutarea propriei deveniri”
  3. „Our lives. Our rules”
  4. „Un stil de viață interesant”
Related Itemscristina nemerovschiM.mihail vakulovskirecenzii sange satanicsange satanictiuk!

You may also like...

  • Răzvrătiţii – fragment
  • De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână
  • Lucrurile pe care le iubesc

Advertisement

  • Enter ad code here

Urmărește-mă

Facebook

  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Cristina Nemerovschi

Quis autem vel eum iure reprehenderit qui in ea voluptate velit esse quam nihil molestiae consequatur, vel illum qui dolorem?

Temporibus autem quibusdam et aut officiis debitis aut rerum necessitatibus saepe eveniet.

Copyright © 2018 Cristina Nemerovschi

Recent

  • Cristina Nemerovschi | 22 aprilie, 2025

    Lansarea romanului „Aici e inima mea” la București

    Editura Herg Benet și Librăriile Cărturești vă invită joi, 24 aprilie, de la ora 19, la librăria Cărturești...

Noutăți

  • Cristina Nemerovschi | 22 aprilie, 2025

    Lansarea romanului „Aici e inima mea” la București

    Editura Herg Benet și Librăriile Cărturești vă invită joi, 24 aprilie, de la ora 19, la librăria Cărturești...

  • Cristina Nemerovschi | 21 noiembrie, 2019

    Răzvrătiţii – fragment

                                                                                                                             Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri.   Ieri dimineață am văzut...

  • Cristina Nemerovschi | 20 noiembrie, 2019

    De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână

    M-a întrebat cineva acum o vreme de ce nu scriu despre cât de frumos miros florile și despre...

  • Cristina Nemerovschi | 19 noiembrie, 2019

    Lucrurile pe care le iubesc

    (fragment din „Vicky, nu Victoria”) 22. Radu chiar își luase în serios misiunea de a-i face pe elevii...