• Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Dresoarea
Cristina Nemerovschi
  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home

Atelier

Povestirea „Spaima” în Revista de Suspans

By Cristina Nemerovschi | 15 februarie, 2013

Share

Tweet

Share

Share

0 comments

Începuse în clipa în care nu-şi mai putu recunoaşte mâinile. Deşi îi erau poate cea mai familiară parte a corpului, pe care o privea aproape întreaga zi în timp ce scria sau picta, sau în timp ce ţinea leneş ţigara, atârnând pe braţul fotoliului, de data asta observă cu teroare că îi erau străine.

Apăruseră acolo cute, şănţuleţe chiar, pe care nu le mai văzuse niciodată şi care, fireşte, nu puteau veni aşa, peste noapte. Degetele îi erau brăzdate de riduri multe, mai adânci sau mai fine, o întreagă reţea care îi dădea senzaţia unei hărţi. Se întindeau până spre încheietura mâinii, desenând râuri, mări şi oceane, munţi, dealuri şi câmpii, toate formele astea de relief fiind plasate pe acelaşi suport, care altădată avusese cu totul alt scop. În plus, mai era şi culoarea. Mâinile lui, până ieri albe, cu o uşoară tentă gălbuie spre marginea degetelor, în special arătătorul şi mijlociul, erau acum maro închis. Avuseseră într-o vară culoarea asta, când petrecuse patru luni jumătate la mare, vara în care scrisese cele mai bune poezii şi pictase cele mai înfricoşătoare peisaje. Cu adevărat apocaliptice, spuseseră cei care le adoraseră la prima vedere. Ceea ce-l înfricoşa însă mai presus de orice erau unghiile. Aici, într-adevăr, dispărea orice urmă de familiar. Nimic din ce fuseseră mâinile lui nu mai rămăsese, dacă privea doar capătul degetelor, împodobite grotesc cu unghii lungi, ascuţite, ce păreau să nu mai fi fost tăiate de cel puţin jumatate de an. În ce-l privea, era foarte conştiincios cu toaleta mâinilor. Îşi tăia unghiile de două ori pe săptămâna, astfel încât partea albă să nu fie niciodată vizibilă. Îi creşteau repede, ce-i drept. După ce le tăia, lustruia suprafaţa lor cu o fâşie de mătase, care fusese a mamei sale şi pe care aceasta o folosise în scopuri asemănătoare. Uneori, când i se părea că are mâini deshidratate, le ungea cu ulei de măsline sau de migdale. Fu pur şi simplu scârbit când observă manichiura atât de neîngrijită a celui care îi luase în stăpânire corpul.

CONTINUAREA aici.

Versiunea în engleză, aici.

Related posts:

  1. Ce mă inspiră
  2. La îmbulzeală
  3. „Îmi plac enorm cărțile în care autorul rupe orice fel de bariere, în care scrie ca și cum a doua zi lumea s-ar sfârși și el ar fi obligat să spună tot”
  4. „Sânge angelic”
Related Itemscristina nemerovschiproza scurtarevista de suspansspaima

You may also like...

  • Răzvrătiţii – fragment
  • De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână
  • Lucrurile pe care le iubesc

Advertisement

  • Enter ad code here

Urmărește-mă

Facebook

  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Cristina Nemerovschi

Quis autem vel eum iure reprehenderit qui in ea voluptate velit esse quam nihil molestiae consequatur, vel illum qui dolorem?

Temporibus autem quibusdam et aut officiis debitis aut rerum necessitatibus saepe eveniet.

Copyright © 2018 Cristina Nemerovschi

Recent

  • Cristina Nemerovschi | 22 aprilie, 2025

    Lansarea romanului „Aici e inima mea” la București

    Editura Herg Benet și Librăriile Cărturești vă invită joi, 24 aprilie, de la ora 19, la librăria Cărturești...

Noutăți

  • Cristina Nemerovschi | 22 aprilie, 2025

    Lansarea romanului „Aici e inima mea” la București

    Editura Herg Benet și Librăriile Cărturești vă invită joi, 24 aprilie, de la ora 19, la librăria Cărturești...

  • Cristina Nemerovschi | 21 noiembrie, 2019

    Răzvrătiţii – fragment

                                                                                                                             Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri.   Ieri dimineață am văzut...

  • Cristina Nemerovschi | 20 noiembrie, 2019

    De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână

    M-a întrebat cineva acum o vreme de ce nu scriu despre cât de frumos miros florile și despre...

  • Cristina Nemerovschi | 19 noiembrie, 2019

    Lucrurile pe care le iubesc

    (fragment din „Vicky, nu Victoria”) 22. Radu chiar își luase în serios misiunea de a-i face pe elevii...