Blog

Pocăiții cu biberon

Oricât m-aș chinui, nu reușesc să înțeleg care-i treaba cu tendința asta de pocăire în rândul multor adolescenți. Presupun că e o modă, habar n-am, ceva ce ține de alternarea generațiilor. Dacă prin anii 90 și 2000 am fost superwild și open minded (cei care puteam, firește), asta fiind cumva tendința firească și tacit încurajată, acum bag de seamă că noul hipsterism presupune să fim tocilari și virgini, să susținem ipocrit o moralitate depășită și mucegăită, o formă fără fond, ceva pe acolo. Pentru o grămadă din ăștia mici și gălăgioși de azi, e o crimă ca o vedetă să se pozeze cu mai puține haine pe ea, e întruchiparea Satanei să ai sex în cărți, e apocalipsa dacă într-o piesă rock se vorbește despre droguri – deși, evident, toate astea au existat de când lumea.

Grav de tot mi se pare că văd o formă de post-nazism în prejudecățile pro-mănăstire și castitate forțată emise de niște COPII, care se mândresc cu intoleranța lor idioată. Nu știu care “e curvă, poartă ciorapi sfâșiați și se dă cu ruj”, așadar trebuie făcută de râs, eventual omorâtă cu pietre. Nu știu mai care a schimbat doi iubiți în decursul unui an, prin urmare e “panaramă materialistă”. Doamne ferește să se îmbete vreun licean la un chef, a doua zi ajunge memă pe net (what the fuck, cum o fi o adolescență în care să nu te îmbeți măcar o dată?!). Din punctul meu de vedere, adolescența înseamnă toate lucrurile astea – ea înseamnă și teribilism, înseamnă să-ți testezi limitele, pentru că testarea limitelor este până la urmă un proces de autocunoaștere. Dacă îți trăiești chestiile specifice vârstei nu înseamnă câtuși de puțin că vei ajunge un adult iresponsabil și ratat. Toți oamenii pe care-i știu eu, care au realizat ceva în viață, au avut o tinerețe rebelă. Poți să fii prezent la șapte chefuri pe săptămână, să iei BAC-ul cu 9,70 și să intri la cinci facultăți – aici vorbesc din experiența personală :)).

Mi-a picat de curând sub ochi o discuție între niște copii de 13-14 ani, în care se susținea cu patimă ideea că dacă o tipă umblă cu blugii sfâșiați pe fund, ea trebuie să fie violată, pentru că “violul este o critică la felul imoral cum te îmbraci” (??!). E o imbecilitate complet nouă asta cu violul care este, de fapt, o critică vestimentară. Presupun că ăștia sunt copiii care au fost crescuți cu bătaie, cu jigniri, în frică, ăia cărora li s-a spus că e imoral să te îmbraci așa cum îți face plăcere, că Dumnezeu vede și te pedepsește. Probabil, aceiași care îmi trimit mie amenințări cu moartea că am scris nymphette_dark99.

Altă scârboșenie pe care o aud de la minți încă neformate este că arta nu ar trebui să provoace sub nicio formă, arta trebuie să fie cuminte și să aducă alinare în viețile oamenilor, îndreptându-i fie spre Dumnezeu, fie spre o viață cât mai lipsită de gândire, fiindcă se știe că gândirea poate fi periculoasă. Dragi copii care beți falsă moralitate încă din biberon, provocările sunt necesare, sunt binevenite, împing căruța tot mai în față, mai repede decât ar merge ea de capul ei; șocul e foarte bun, pentru marea masă a oamenilor, îi trezește din amorțire, le dă o palmă, iar palma aia, în cazuri fericite, poate face să funcționeze pentru prima dată minți. Judecăm azi mai mult ca oricând lucrurile pe care nu le cunoaștem, acuzăm nonstop ceea ce nu înțelegem, suntem plini de spume și frustrări, reprimați și răi, urâm cu patimă tot ce ne amenință confortul.

Am primit de la mulți copilași proști “mustrarea” că romanul nymphette_dark99 te învață să fii imoral, bineînțeles, ca de fiecare dată, de la copii care nu citiseră nici cartea mea și nici pe ale altora, dar chiar și așa, mi se pare pur și simplu hidoasă așteptarea lor ca o carte să fie morală. Ce naiba li se spune la școală, dacă pentru ei o carte e reușită dacă este morală?! Cum să schilodești în halul ăsta mintea unui tânăr, fie că ești profesor, fie că ești părinte?

Sunt copii sau adolescenți, nu au scuza că au crescut într-un sistem care îngrădea libera exprimare și diversitatea – dacă era vorba despre persoane în vârstă, ar fi fost mai scuzabil sau, oricum, mai de înțeles. Chiar dacă mai mult ca sigur vorbim despre sclavii unor curente, nu pot să nu mă gândesc cum vor fi ei, cât de acriți și intoleranți, pe la 70 de ani, după o viață întreagă de arătat cu degetul. Îi creștem de mici în ultimul hal de ipocriți: consumă cu toții pornografie la greu, dar își arată cu degetul colegele care poartă bluze decoltate și fuste scurte. Îi încurajăm să-și creeze frustrări și să le expună cu mândrie, așteptând să fie mângâiați pe cap de către societate, în loc să-i îndrumăm spre înțelegerea și acceptarea a tot ce ține de natura umană.

Share Button