Personaje Pervertirea

Ulf – fost Gunz; scriitor; după câteva romane de succes, se lovește de o criză creativă care se învârte în jurul întrebării “Despre ce scrii atunci când nu mai poți scrie despre oameni?”.

Mizantrop, dar în același timp obsedat de a găsi un sens lucrurilor și de a descoperi oameni întregi, încă neatinși de prostie, superficialitate și conformism, Ulf este în aceeași măsură și un umanist, în căutarea omului perfect.

“Trăsătura esențială a umanității este eșecul. Nu eșecul în sens bun, creativ, ci eșecul de a fi ceea ce ți-ai dori să fii.

Nimeni nu mai reușește astăzi să fie ființa la care a visat dintotdeauna, pentru că nu mai are forță. Lipsiți de coaie, lipsiți de voință, oamenii sunt doar șobolani orbi care îți târșâie membrele în întuneric.

Doar unul dintr-un milion de oameni are forța de a da deoparte comodul, docilul, confortabilul, și a merge în căutarea a ceea ce este cu adevărat, așa cum, pe vremuri, bărbații plecau un timp în pustietate pentru a-și afla adevăratul sine. Numai un om dintr-un milion vă lăsa deoparte emisiunile TV, farfuria plină cu sarmale și costumul apretat de a doua zi pe care trebuie să-l îmbrace la job, în favoarea unei activități care presupune contactul cu propria ființă, dezgolită de convenții, vulnerabilă și imperfectă. Câți oare nu ar leșina din primul moment în care și-ar privi față în față personalitățile lor reale, nu cele contrafăcute, nu hainele pe care le îmbracă pentru a-i deruta pe cei din jur?” (Ulf)

Creația ocupă un rol esențial în viața lui Ulf; odată instalată criza sa creativă, lui Ulf îi este în aceeași măsură imposibil să trăiască într-o lume din care a dispărut pasiunea creației artistice.

*

Corbu – pictor

Prieten foarte bun al lui Ulf; între cei doi există o atracție complicată. În timp ce Ulf este un adevărat model de viață pentru Corbu, pictorul încearcă și o fugă de sub influența distructivă și copleșitoare a acestuia.

Personaj cu un umor debordant, Corbu se remarcă prin ticuri verbale, dar și prin gusturile sale complet neobișnuite când vine vorba de sexul opus.

*

Tara – prostituată, sadomasochistă, pasionată de jucării erotice; Tara este o completare a trio-ului de artiști, care îi mai include pe Ulf și Corbu.

Este interesant cum fiecare dintre cei trei încearcă să dea o definiție proprie artei.

Îndrăgostită de Ulf și atrasă de Corbu, pentru Tara arta ține de umanism, de o deschidere altruistă a artistului față de public.

Este cea mai înverșunată în căutarea Amaliei, adolescenta dispărută misterios.

*

Amalia – adolescentă dispărută, iubita lui Ulf.

Întregul roman are ca acțiune tocmai căutarea Amaliei, prilej pentru cele trei personaje principale de a lăsa măștile jos și a purcede la introspecții nimicitoare.

*

Irenne – eleva lui Corbu, care îi dă lecții particulare de desen.

*

Mitică/Babuinu – tatăl vitreg al Amaliei; deși își abuzează sexual fiica vitregă, Mitică pare mai afectat de dispariția fetei decât mama acesteia.

Este și un client fidel al Grotei, bordelul unde lucrează Tara.

*

Madam Urechiuț – mama Amaliei; își mărturisește în final drama de a fi fost nevoită să crească o fiică diferită de restul copiilor de vârsta ei.

*

Morcoviță – colega de liceu și amica Amaliei.

*

Moș Bărbuță – un bătrân însoțit de pelicani, care trăiește într-o hală suspendată deasupra unei ape; alter-ego-ul lui Ulf.

“În perioada în care lucram la Cinci, dobândisem ca alter-ego acest moșneag ce se numea Moș Bărbuță.[…] Avea o barbă mare, neîngrijită și căruntă. Purta un maieu de pescar, cu dungi, un fel de pantaloni trei sferturi sau poate bermude, maro, pătați și sfâșiați, ridicați puțin deasupra genunchilor. Și slapi negri. Venea întotdeauna la mine urmat de pelicani. În afară de pelicani, pe lângă moș își mai duceau traiul un câine, Cuțu, și o pisică, Mina. Aşa cum îmi imaginasem încă din clipa în care l-am văzut, trăia lângă apă. Lângă mare probabil, deși n-am fost niciodată sigur dacă era vorba de mare, ocean, sau pur și simplu un râu. Avea o hală construită deasupra unei ape. Podeaua avea crăpături și sub ea vedeai apa. De fiecare dată când l-am vizitat pe Bărbuță era noapte, iar apa care îi căptușea protector podeaua era neagră. Făcea și un zgomot, ca un muget trist.” (Ulf)

*

Maria Magdalena – o mini-capră, primită cadou de Ulf din partea Tarei, împrumutată temporar lui Corbu.

Unul dintre cele mai memorabile personaje din Pervertirea.

*

Cala – un loc părăsit la marginea Bucureștiului; fost abator, Cala este locul unde are loc deznodământul cărții.

Corbu află povestea acestui loc de la un bătrân paznic, care nu se poate desprinde ușor de Cașă, cunoscându-i istoria.

Cala este locul experiențelor artistică extreme, în care Ulf, Corbu și Tara se reîntorc constant pentru a-și regăsi autenticitatea. Cala a fost comparată cu Zona din „Călăuza” lui Tarkovski.