„Ceea ce mă fascinează în mod special la acest roman este modul în care mă regăsesc, cu nostalgie, într-o epocă veșnică a rock-ului, într-o vârstă nemuritoare a personajelor Cristinei Nemerovschi și într-o adolescență prelungită pe care nimeni nu vrea să o lase în urmă, dar pe care majoritatea o pierdem fără să prindem de veste. Când eram de vârsta personajelor din Rockstar eram la curent cu tot ce mișca în sfera muzicală, cu moda și mondenitățile din lumea rock-ului, aveam abonamente la revistele (unele și internaționale) de rock și heavy metal și credeam, juram chiar, că rock-ul și tot ceea ce îl animează vor fi mereu o prioritate pentru mine. Nici nu concepeam altfel. Apoi… life happened. M-am făcut „om mare” fără să îmi dau seama și, în loc să cumpăr ultimul album de la Metallica, sau măcar să știu dacă au mai scos vreun album nou de la St. Anger încoace, dau drumul la radio și aud că lui Smiley iar îi vine iubita acasă cu haina șifonată și părul deranjat. Parcă acum vreo doi ani îl înșela cu unul care parca mașina pe dos (whatever that may mean…). Dar cam la asta se reduce informarea mea în sfera muzicii. Pe când Cristina Nemerovschi, născută în același an cu mine, a reușit performanța de a deveni și ”om mare” (a se citi scriitoare de succes, traducătoare, soție etc.), dar a rămas și rockerița rebelă din liceu, mereu la curent cu ultimul album al formațiilor de rock, cu ultimele trend-uri muzicale, cu ultimele expresii cool printre adolescenți și, în general, cu tot ce mai fac, spun, consumă și simt adolescenții și tinerii din anul în care trăim. Cred că nu îi este apreciată suficient această performanță, de a vorbi pe limba lor unor tineri care au crescut cu tehnologii și interese foarte diferite de cele ale generației noastre, de a le înțelege și descrie lumea așa cum este ea, dar fără să îi judece pentru cum trăiesc și fără să compare vreodată viața unui adolescent din 2016 cu cea a adolescentei care a fost Cristina în anii ’90. De altfel, tocmai această înțelegere și acceptare fără judecată și prejudecată contribuie, sunt sigură, la succesul enorm pe care îl are Nemerovschi în rândul categoriei de vârstă, precum și la numărul imens de fani care îi urmăresc fiecare postare pe rețelele de socializare și îi așteaptă cu sufletul la gură fiecare apariție editorială.
Despre Rockstar nu vă mai spun prea multe, pentru că a apărut deja de un an în librării și fanii Cristinei Nemervschi l-au citit de mult, sunt convinsă, iar acelora care abia acum o descoperă pe scriitoare le recomand să înceapă cu trilogia Sânge Satanic. Însă vă asigur că nu vă veți plictisi citind acest roman: în el locuiesc personaje amuzante (câteodată involuntar), rele, cu secrete, îndrăgostite, nostalgice, răzbunătoare, rănite, pline de speranță sau de disperare, vedete rock internaționale care coboară pe pământ din rândul zeilor și se destăinuie fanilor lor, personaje cu meserii dintre cele mai fistichii (printre care tester de vibratoare), familii deloc tradiționale care totuși funcționează și se iubesc, oameni frumoși care își trăiesc viața cu o intensitate cu care puțini au curajul să o facă.”
