
„Aş putea spune că am ales cartea absolut la întâmplare. Nu mai auzisem nimic despre ea şi nici măcar nu am avut curiozatea de a citi vreo recenzie. Acum mă bucur de asta, nu am stricat în niciun fel surpriza.
Sânge satanic prezintă nu atât povestea, cât ideile despre viaţă, societate şi dragoste ale lui M., devorator de black metal bisexual cu o pasiune aparte pentru filozofie. Personajul intrigă prin mentalitate şi comportament. În timp ce adună tot ce e mai trist şi mai murdar într-o fiinţă umană, este cât se poate de sensibil şi inteligent, un artist cât se poate de liber. M., în sine, este un oximoron.
Romanul este un puzzle pe care îl poţi înţelege complet abia la final, după descoperirea fiecărei piese. Vorbeşte despre societate, norme, dragoste, droguri, oameni şi vise într-un mod atât de haotic încât pare ordonat. Este o lectură dură şi chinuită. Loveşte brusc, iar pe mine, personal, m-a făcut să mă confund într-o proporţie înfiorătoare cu personajul.”
Continuarea AICI: http://www.revistadepovestiri.ro/maraton/recenzie/recenzie-sange-satanic/
Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri. Ieri dimineață am văzut...
M-a întrebat cineva acum o vreme de ce nu scriu despre cât de frumos miros florile și despre...
(fragment din „Vicky, nu Victoria”) 22. Radu chiar își luase în serios misiunea de a-i face pe elevii...
Am reușit să adun într-un final o mare parte dintre gândurile și impresiile pe care mi le-ați trimis...
0 comments