„Mult mai întunecat, mult mai intens”

„De cât timp aștept cartea asta, nici eu nu mai știu sigur! De fapt, din clipa în care am terminat de citit Mathias, tot am căutat pe internet vreo informație despre ultimul volum, despre cum se va numi, despre copertă și descriere. Am fost total în neștiință o perioadă. Și de atunci și până în momentul în care am aflat că Anna Vary este nimeni alta decât Cristina Nemerovschi, am stat și mi-am făcut tot felul de scenarii despre cum avea să fie finalul trilogiei deoarece, știți și voi, între Mathias și Alexandra a fost o perioadă destul de lungă de timp. Dar eu cred că așteptarea și curiozitatea care începea să mă macine tot mai mult, a meritat pe deplin. Pentru mine a fost cel mai bun volum din trilogie. Și, sincer vă spun, nu mă așteptam să-mi placă într-o măsură atât de mare. Dar cred că plăcerea s-a intensificat și din momentul în care, cu cât avansam mai mult cu cartea, realizat cât de diferită era față de cea pe care o aveam eu în cap. Îmi făcusem tot felul de scenarii. Nu spun că versiunea mea e rea – încă îmi mai place și aia –, doar că în cea reală au fost luate niște decizii pe care, pe mine, m-au cam luat prin surprindere. A fost frumos.

Din momentul în care am aflat cine este de fapt Anna Vary, și până acum, tot mi-am pus întrebarea: cum de nu mi-am dat seama cine este? Pentru că era clar că autoarea fie scria sub pseudonim doar pentru că nu voia ca cei care o cunoșteau să știe că știe – cu toate că nu înțeleg de ce ai vrea să faci asta, plus că nici nu existau lansări unde apărea autoarea, ca să zici că ar fi numele ei adevărat, și nici o poză pe internet –, fie era un scriitor cunoscut, care scria sub pseudonim și voia să încerce ceva nou. Dar chiar și așa, trebuia să înclin mai mult spre partea a doua și să încep să mă gândesc ce autor ar putea fi. Plus că pe Cristina începusem să o citesc la puțin timp după „Ultima vrăjitoare din Transilvania”, așa că ar fi trebuit să intuiesc ceva, pentru că ea are un stil inconfundabil, profund, în care te regăsești foarte bine. Cred că doar dacă nu ai fi avut suflet și sânge în tine, nu te-ai fi regăsit deloc în nici o carte de-a ei. Poate dacă ar fi publicat Alexandra înainte să se spună cine e, mi-aș fi dat seama de asemănarea dintre cele două; volumul trei s-a apropiat cel mai mult de Cristina Nemerovschi, de esența ei.