„Cristina Nemerovschi, autoare româncă, e cea care mi-a redesenat imaginea despre autorii români, imagine care mi-a fost distorsionată până la dezgust de șabloanele putrede cu care am fost înconjurat în anii de liceu. Spre exemplu, sunt sigur că ar fi existat o posibilitate enormă să fi îndrăgit cărțiile necesare în liceu dacă s-ar fi înlăturat toate acele informații „vitale” pentru întelegerea mai bună a unui roman, impuse de programa școlară, și dacă aș fi intrat singur în lumea romanului fără călăuza-sistem. Nu sunt ipocrit, unele informații au fost de folos, dar majoritatea lor au fost inutile, informații care pe unii scriitori nici nu-i interesează. De ce i-ar interesa le elevi? Sunt unii care zic că x scriitor s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea care e relația tineretului cu lectura. Eu zic că s-ar răsuci în mormânt din altă cauză: dacă ar vedea cum le sunt prezentate elevilor operele lor-în cel mai anost mod posibil, unde nu e loc de alte interpretări, perspective noi decât cele date în caiet. Sistemul ar trebui să integreze ore care să permită elevilor să dezbată idei, să discute, nu să regurgiteze ce e scris în caiet. Asta e cauza ce m-a adus la refuzul de a citit oricare carte scrisă de vreun român. E tragic c-am privit astfel atât de mult timp literatura română. Am fost adus la convingerea că sunt numeroși scriitori români contemporani talentați, în aceeași măsură ca cei din trecut. E clar că sunt idiot dacă aș spune că ar fi în totalitate vina sistemului de învățământ pentru modul în care am privit literatura română. Sunt mai mulți factori de cauză, printre care și naivitatea mea care m-a lăsat victimă în fața sistemului. Nu vreau să se concluzioneze că profesoara de română pe care am avut-o în liceu ar fi și ea o cauză; din contră, a fost excelentă și a încercat în unele ore să elimine programa școlară pentru a face orele momeală pentru atenția și interesul elevilor.
Și da, sunt revoltat; mă simt trădat de faptul că în acești ani nu ni s-a făcut cunoștință cu lectura așa cum se cuvine, că majoritatea elevilor nu citesc, că am ajuns printr-o conjunctură străină de orice legătură cu școala la a găsi pasiunea pentru lectură. Din nou, nu interpretați greșit postarea mea: nu vreau să fac pe grozavul, deșteptul. Vreau doar să atrag atenție asupra unui lucru de care suntem privați într-un mod murdar, deși acest lucru îl avem la îndemână-problema e că ne-au fost pătați ochii și acum vedem prost.
Așa că, tu, care îmi citești acum postarea, dacă nu ai citit cu curiozitate o carte, dacă crezi că lectura e plictisitoare și anevoioasă, te îndemn să uiți de tot ce ai învățat la școală despre cum se citește corect o carte și să pătrunzi în lumea unei cărți fără nicio prejudecată, fără nicio așteptare; asta implică voință și puțin efort, dar dacă o faci cum trebuie, nu vei mai avea așteptarea ca o carte să-ți trezească interes, ci vei avea certitudinea că va fi așa încă înainte de a o deschide. Dacă nu citești o carte cu pasiune și curiozitate, mai bine nu o citi-asta-i impietate. În alte cuvinte, prin postarea asta spun: „Citește naibii că pierzi multe! Oprește televizorul măcar o oră și ia în mână o carte! Dacă nu îți place cartea pe care ai citit-o, încearcă alta. Sigur sunt cărți care să fie pe gustul tău. Mai ales acum, când se scriu atâtea cărți pentru copii și adolescenți. Te rog cu disperare să citești! Și te rog nu ignora propunerea mea doar pentru simplul fapt că vine de la fraierul după care prin liceu se striga „Elvis” din cauza părului pe care l-am avut/îl am.” :))
Dacă nu ai cărți și vrei să citești și ești din sat cu mine, scrie-mi pe Facebook sau vino la mine acasă, nu-ți fie rușine; am să te las să-ți alegi cartea care te atrage. Ți-o las și o lună, numai s-o citești și să ai grijă de ea (sunt obsedat de integritatea cărților).”
Florin Giurgiu
