[dropcap]P[/dropcap]ăi cum să uit de a doua carte a dânsei? 😀
Am cumpărat-o înainte să fie lansată şi am şi citit-o înainte să fie lansată.
Pot să spun că într-un fel mi-a plăcut mai mult decât Sânge Satanic pentru că era mai matură, mai serioasă, nu atât de filozofică (cel puţin nu la modul ăla întortocheat şi pe-alocuri greu de descifrat).
Personajele au fost total diferite. Evident, tiparele au fost tot pe-acolo, dar faptul că exista mai multe puncte de vedere a fost superb, o idee foarte faină de introdus într-un roman de genul. Şi cel mai mult mi-a plăcut că a şi murit cineva 😀 Sună ciudat? Nu chiar. Izul de crimă apare doar mai târziu prin carte şi nu e tipicul roman poliţist plictisitor, plin de întrebări date către tot felul de martori obscuri. Nu, chiar deloc. E genul de carte în care toţi caută doar în mintea lor, aş zice eu. Când încerci să găseşti ceva dar nu începi să cauţi prin casă, ci doar stai pe scaun şi te gândeşti unde ar putea fi perechea ta favorită de şosete, sau în cazul ăsta tipa după care te uitai, dar prietenului tău nu-i plăcea de ea.
Da… Şi-acum de ce mi s-a părut mai calmă, mai liniştită şi nu atât de fucked-up ca Sânge Satanic… Probabil din acelaşi fapt, că e mai matură şi mai serioasă. Acţiunea nu s-a mai precipitat în halul ăla, personajele n-au mai fost adolescenţi până la urmă. A fost pur şi simplu alt gen de carte.
Meh, tendinţa asta de a le compara, strică.
Pervertirea nu se poate compara cu Sânge Satanic. Sunt două lumi diferite.
În Pervertirea mi-a plăcut că era aşa, parcă mai bine fixat în realitate, cu toată mini-revoluţia aia de la începutul anului, când toţi erau în frig (chiar dacă sincer, mă aşteptam la mai multă acţiune în acel cadru). Şi căpriţa a fost tare. Ar fi puţin cam Captain Obvious şi partea mea să spun că autoarea are ceva cu caprele, nu? Fie ele întruchiparea lu’ Satana, căpriţe de pluş, căpriţe vii sau căpriţe cu ruj pe bot şi silicoane. Meheh 😀
Aşa, per ansamblu, îi dau un 9, că parcă prea a fost lentă, şi cuminţică. Mă aşteptam la mai multe descrieri porcoase (mai ales acţiunile din Grotă, hehe), dar să nu mă înţelegeţi greşit, n-am fost dezamăgită de cartea asta deloc! A fost o lectură plăcută, poate nu atât de funny pe cât sperasem, dar a fost plăcută 🙂
Red Raven
Sursa: http://thunderoftime.blogspot.ro/2012/10/pervertirea-cristina-nemerovschi.html
